Pretenţii. Sentința nr. 5015/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5015/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 5015/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5015
Ședința publică din 27 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: E. G. D.
Grefier: D. C. C.
La ordine se află judecarea acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de către reclamantul M. S. – prin primar, în contradictoriu cu pârâtul C. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic I. A. și pârâtul C. D., care se identifică cu B.I. . nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia interogatoriu civil pârâtului C. D., susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat atașat la dosar.
Consilier juridic I. A. arată că nu mai are alte cereri de formulat în prezenta cauză.
Instanța, nemaifiind probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă declară cercetarea procesului încheiată și, în baza art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Consilier juridic I. A., pentru reclamantul M. S. – prin primar, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumelor menționate în petitul acțiunii și la plata sumelor cuvenite până la data la care prezenta sentință se va pune în practică.
Pârâtul C. D. arată că este de acord să achite, însă în sume mici având în vedere situația sa familială.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 30.06.2015, reclamantul M. S. – prin primar I. L. a chemat în judecată pe pârâtul C. D. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să de dispună obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.280 lei, din care 640 lei reprezentând daune și 640 lei reprezentând majorări de întârziere pentru ocuparea fără forme legale, în perioada 01.08.2012 – 31.03.2015, a locuinței din ., ., . class="yiv_msonormal"> În motivare reclamantul a arătat că în data de 07.02.2000 pârâtul a semnat un contractul de închiriere nr. 1622 cu municipiul S. prin care a primit u chirie o locuință din fondul locativ de stat, durata contractului fiind de 5 ani.
Reclamantul a mai precizat că prejudiciul cauzat este în cuantum de 642 lei pentru o perioadă de 32 luni, la care se calculează majorări de 0,5% pe lună.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că în cauza de față sunt îndeplinite cumulativ toate cele patru condiții pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, prin neplata sumei pentru ocuparea spațiului locativ fără relații contractuale, pârâtul cauzând un prejudiciu în cuantum de 1.280 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 194 Cod procedură civilă, art. 1270, art. 1831, art. 1357 Cod civil, titlul VII din contractul de închiriere nr. 1622/2000.
În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 8-16).
Pârâtul C. D. nu a formulat întâmpinare, dar prezent fiind în fața instanței la acest termen, a arătat că de 3-4 ani nu achită chiria datorată către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantul M. S., prin primar, și pârâtul C. D., în calitate de chiriaș, s-a încheiat, pentru o perioadă de un an 5 ani începând de la data de 10.05.1999 și până la 10.05.2004, contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr1622 din data de 7.02.2000, având ca obiect imobilul compus dintr-o cameră în suprafață utilă de 11 mp, situat în municipiul S., ..5, ., etaj 1, .> Potrivit clauzelor contractuale, chiria lunară este în cuantum de 53,6 lei, iar termenul de închiriere este de un an 5 ani, respectiv de la data de 10 mai 1999 până la 10 mai 2004, chiriașul având drept de reînnoire a contractului, la expirarea acestuia; în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual și să o predea cu acte în regulă proprietarului.
Cu privire la obligarea pârâtului la plata daunelor pentru folosirea imobilului în perioada 01.08._15, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1452 din Codul civil de la 1864, dacă locatarul, după expirarea termenului locațiunii, continuă a rămâne în casa sau apartamentul închiriat, fără nicio împiedicare din partea locatorului, el se consideră că voiește a le ocupa sub aceleași condiții și pentru un timp determinat de obiceiul locului, și nu poate nici să iasă, nici să fie concediat înainte de a se fi făcut vestirea, în termenul obișnuit în localitate.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută, instanța apreciază că nu a operat tacita relocațiune întrucât pârâtul, în calitate de locatar, nu și-a îndeplinit obligațiile după împlinirea termenului stabilit în contractul de închiriere.
Potrivit art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Având în vedere că acest contract de închiriere și-a încetat efectele, că pârâtul a continuat să folosească imobilul nejustificând un titlu locativ, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art.1357 Cod civil. Daunele solicitate de reclamant reprezintă contravaloarea chiriei pe care reclamantul ar fi putut-o obține dacă imobilul nu ar fi fost ocupat fără titlu de pârât.
Astfel, instanța constată că reclamantul a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a plăti suma de 640 lei, respectiv daune pentru folosirea locuinței în perioada 01.08._15.
În ceea ce privește creanța accesorie constând în majorări de întârziere la executarea obligației principale, instanța retine că părțile au stabilit, de comun acord, că neplata la termen a chiriei atrage majorări de întârziere conform legislației în vigoare, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă.
Această clauză contractuală nu își produce efectele în condițiile în care relațiile contractuale între părți au încetat prin împlinirea termenului stipulat în contract, neputându-se solicita pe calea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală pretenții ce derivă din contract.
De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 1385 din Codul civil din 2011 potrivit cărora, prejudiciul produs printr-o faptă ilicită se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Totodată, instanța constată că, față de contractul asumat de părți prin semnătură, în cauză nu s-a stabilit în mod clar cuantumul penalităților de întârziere, și nici nu s-a făcut trimitere către o anumită normă legală, cum ar fi penalitățile aplicate creanțelor bugetare sau alte situații similare.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt reținută, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 640 lei.
În aceste condiții cererea reclamantei va fi admisă în parte și, pe cale de consecință, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 640 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 01.08._15.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea având ca obiect „pretenții” formulată de către reclamantul M. S. – prin primar, cu sediul în S., .. 5A, județul S., cod fiscal_, în contradictoriu cu pârâtul C. D., domiciliat în S., ., ., ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 640 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru perioada 01.08._15.
Respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 640 lei majorări întârziere, ca nefondată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
Președinte, Grefier,
Red. D.E.G.
Tehnored. C.D.C./4 ex./18.12.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 4994/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4996/2015.... → |
|---|
