Plângere contravenţională. Sentința nr. 997/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 997/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 997/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 997
Ședința publică din data de 19 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul Auras A. L. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 41), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, s-a procedat conform dispozițiilor procedurale, constatându-se lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța constată că a fost formulată de petent o cerere de acordare a unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării și în vederea angajării unui apărător. Instanța respinge, ca neîntemeiată, cererea prin raportare la dispozițiile art. 222 din Codul de procedură civilă, care prevăd că se poate acorda un termen în vederea pregătirii apărării atunci când există motive temeinice ce nu sunt imputabile părții. Instanța constată că partea a fost legal citată și i s-a adus la cunoștință termenul în data de 22.01.2015, având la dispoziție aproximativ o lună de zile pentru a angaja un apărător și a-și pregăti apărarea. De asemenea, instanța constată că partea nu a arătat care ar fi motivele temeinice pentru care este lipsită de apărare la acest termen de judecată.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, apreciază că prezenta cerere se va soluționa la acest termen.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video a contravenției, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, ca fiind necesare, utile și concludente în soluționarea prezentei cauze. Respinge cererea formulată de petent de depunere la dosar a ordinului de serviciu a agentului constatator, apreciind că această probă nu este utilă soluționării cauzei.
De asemenea, instanța respinge solicitarea petentului de a se emite o adresă către IPJ Suceava pentru a se depune la dosar cazierul contravențional, apreciind că această probă nu este utilă soluționării cauzei.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 244 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, potrivit art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.014, sub numărul de dosar_, petentul Auras A. L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava și a solicitat anularea în tot a procesului verbal de contravenție cu consecința directă a restituirii amenzii achitate și restituirea permisului de conducere. În subsidiar, a solicitat menținerea amenzii aplicate și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, la data de 02.11.2014, a tranzitat localitatea Serbănești, județul Suceava, în scopul revenirii în municipiul Bacău, când a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a solicitat actele la control motivând că a depășit viteza legală în localitate. A mai arătat că a comunicat agentului rutier datele personale motivat de faptul că nu avea asupra sa actele de identitate și documentele mașinii; acesta a procedat la întocmirea procesului verbal aplicându-i o sancțiune pecuniară în cuantum de 1350 lei și dispunând reținerea permisului de conducere.
De asemenea, a precizat că i-a solicitat agentului să-i arate înregistrarea video din care rezultă în mod indubitabil că a circulat cu viteza de 116 km/h, această solicitare fiindu-i refuzată. Petentul a arătat că, fiind de bună credință, a achitat amenda contravențională.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014, dovada achitării contravalorii amenzii (fila 6-9).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței . nr._ din data de 03.11.2014, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 5).
La solicitarea instanței de complinire a lipsurilor cererii de chemare în judecată, la data de 27.11.2014, petentul a depus o adresă prin care a indicat denumirea și sediul intimatului (fila 17).
Intimatul I. Județean de Poliție Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată.
În motivare, intimatul a arătat că, la data de 02.11.2014, petentul A. A. L. a fost sancționat contravențional cu 15 puncte de amendă în valoare de 1350 lei, în baza art. 121 alin. 1 și 147 pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, în baza art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002; în procesul verbal de contravenție, agentul a consemnat că petentul a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe DN29A, în localitatea Serbănești, cu viteza de 116 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovizion montat pe auto MAI_; conducătorul auto nu avea asupra sa actul de identitate și permisul de conducere și se afla singur în autoturism.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus, în copie, documentația ce a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (filele 24-31) și CD-ul conținând înregistrarea video a evenimentului rutier (fila 23).
Intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat, în temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul Auras A. L. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, constatându-se că în data de 02.11.2014, ora 1615, pe DN 29A, în localitatea Șerbănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 116 km/h (+ 66 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar tip montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin același proces verbal, petentul a fost sancționat și cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei întrucât nu avea asupra sa actele de identitate și permisul de conducere, faptă prevăzută de dispozițiile art. 147 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 8 și art. 102 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 a fost semnat de către petent.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului Auras A. L. au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum total de 1350 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile aplicate unei persoane fizice pentru două contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre două contravenții constatate pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele consemnate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
In cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul Auras A. L. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 reținându-se că în data de 02.11.2014, ora 1615, pe DN 29A, în localitatea Șerbănești, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu viteza de 116 km/h (+ 66 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar tip montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_; de asemenea, petentul nu avea asupra sa actele de identitate și permisul de conducere.
Instanța reține că la dosarul cauzei se află și înregistrarea video a contravenției din care se observă că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de către petent, a fost surprins, cu viteza de 116 km/h. De asemenea, instanța constată că înregistrarea a fost făcută în conformitate cu cerințele legale, aspect ce rezultă din coroborarea buletinului de verificare metrologică a aparatului radar nr._ din data de 01.04.2014 și a atestatului operatorului radar nr._ din data de 08.10.2013 (filele 26-27).
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul Auras A. L. se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului și locul în care a fost surprins petentul cu viteza de 116 km/h, respectiv în localitate, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile se impune având în vedere limita cu care petentul a depășit viteza legală, respectiv 66 km/h, dar mai ales pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul Auras A. L., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Auras A. L., CNP_, cu domiciliul în mun. Bacău, .. 7, ., jud. Bacău, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.11.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Timiță O. - E. M. A.
Red: T.O.E./Tehnored: M.A.
2 ex./ 06.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 996/2015.... | Restabilirea echilibrului contractual. Sentința nr. 776/2015.... → |
|---|
