Pretenţii. Sentința nr. 2273/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2273/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 2273/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2273
Ședința publică din 30.04.2015
Președinte: L. C. Ș.
Grefier: B. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „ pretenții” formulată de reclamanții Șutu D. și Șutu N. în contradictoriu cu pârâta Ieș E..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a mânat pronunțarea pentru data de astăzi.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 06.02.2014, reclamanții Șutu D. și Șutu N. au solicitat obligarea pârâtei Ieș E. la plata sumei de 5.400 euro cu titlu de daune - interese pentru lipsa de folosință a imobilului proprietatea reclamanților pentru perioada 01.11._14, la plata sumei de 200 euro/lunar cu titlu de daune interese începând cu data de 01.02.0214 și până la data restituirii bunului imobil, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzilor legale calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de aceasta și achitată de reclamanți pentru perioada 01.11._12, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective
S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentând distrugerile provocate imobilului în perioada în care aceasta l-a ocupat precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 25.10.2011, în calitate de promitenți – vânzători și pârâtă în calitate de promitentă- cumpărătoare s-a perfectat Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată de B.N.P. I. L. sub nr. 555/25.10.2011 prin care au promis să vândă pârâtei imobilul proprietatea reclamanților compus din suprafața de 700 m.p. teren și din construcția anexă ( bucătărie de vară) situate în intravilanul satului B., . A, ..
Au mai arătat reclamanții că după perfectarea promisiunii de vânzare cumpărare începând cu data de 01.11.2013 pârâta a început să locuiască în imobilul menționat deoarece le achitase din prețul vânzării suma de 30.000 euro, urmând ca restul sumei de 10.000 euro să fie achitat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
De asemenea, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 3796 din 18.06.2013 Judecătoria Suceava a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 5555/25.10.2011, a repus părțile în situația anterioară încheierii contractului, a obligat reclamanții din prezenta cauză să achite pârâtei suma de 33.000 euro actualizată cu rata inflației calculată la data de 07.12.2011 pentru suma de 30.000 euro și de la data de 07.12.2011 pentru suma de 3000 euro, plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii- 12.11.2012 și până la data plății efective.
Au arătat reclamanții că prin aceeași hotărâre s-a instituit în favoarea pârâtei un drept de retenție asupra imobilului menționat în promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare până la plata sumelor datorate și s-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanți.
Reclamanții au apreciat că dreptul de retenție instituit asupra imobilului nu conferă acesteia nici dreptul de folosință și nici dreptul de a-l poseda și a-i culege fructele în sensul ocupării acestuia.
Referitor la primul capăt de cerere, reclamanții au arătat că pârâta începând cu data de 01.11.2011 a început să locuiască în imobil fără un just titlu, doar în temeiul promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, care însă nu i-a conferit acest titlu.
Au considerat reclamanții că instituirea în favoarea pârâtei a unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sumelor datorate nu conferă dreptul de a poseda, de a folosi sau de a culege fructele bunului în sensul de a locui în imobil, cu atât mai mult cu cât instanța de judecată i-a obligat să achite pârâtei suma de 33.000 euro actualizată cu rata inflației plus dobânda legală.
În aceste condiții, reclamanții au apreciat că în perioada 01.11._14 au fost lipsiți de folosința imobilului printr-o faptă ilicită a pârâtei care prin ocuparea imobilului i-au cauzat un prejudiciu total de 5400 euro calculat la o chirie de 200 euro pe lună până la data de 01.02.2014.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că pârâta în perioada 01.11._12 a consumat energie electrică în cuantum de 3000 lei.
Au apreciat că și în această situație pârâta s-a îmbogățit fără justă cauză deoarece patrimoniul reclamanților s-a diminuat în detrimentul patrimoniului pârâtei care a beneficiat de energie electrică pe care reclamanții au fost nevoiți să o achite.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, reclamanții au susținut că imobilul pe care pârâta l-a ocupat și continuă să-l ocupe a fost construit în anul 2009, toate dotările imobilului au fost achiziționate de reclamanți, iar la momentul la care pârâta a început să locuiască în imobil acesta era dotat cu centrală pe gaz, calorifere, parchet, faianță, gresie, cadă cu jacuzzi, mobilier baie.
Au menționat reclamanții, că pârâta a distrus atâta casa cât și bunurile mobile din interiorul acesteia, a locuit efectiv în imobil împreună cu aproximativ 40 de pisici și 20 de câini care au adus imobilul într-o stare absolut deplorabilă.
Reclamanții au subliniat faptul că suma de 15.000 euro reprezintă daunele materiale provocate de către pârâtă prin distrugerile aduse imobilului.
În ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtei, a precizat că acestea sunt îndeplinite pe deplin.
Față de aceste considerente, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 548, art. 918, art. 1345, art. 1357 Cod civil, art. 3 din O.G. nr. 13/2011, art. 451 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f.11-63).
La data de 19.03.2014, reclamanții au depus la dosar precizări la acțiune (f.70) prin care au solicitat, referitor la primul capăt de cerere, obligarea pârâtei la plata sumei de 5400 de euro cu titlu de daune interese pentru lipsa de folosință a imobilului pentru perioada 01.11._14, obligarea la plata sumei de 200 de euro/lunar cu titlu de daune interese începând cu data de 01.02.2014 și până la data restituirii bunului imobil, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, precum și obligarea la plata dobânzilor legale calculate de la data introducerii acțiunii până la data plății efective.
A arătat că echivalentul în lei al sumei de 5400 euro este de 24.354 lei calculat la cursul BNR din data de 06.02.2014 ( data introducerii cererii de chemare în judecată) de 1 euro=4,51 lei, iar echivalentul în lei al sumei de 200 euro este de 902 lei.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, reclamanții au arătat că au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de daune interese reprezentând distrugerile provocate imobilului în perioada în care a aceasta l-a ocupat precum și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Au arătat că echivalentul în lei al sumei de 15.000 euro este de 67.650 lei.
Acțiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 215 lei (f.71) și 2.982 lei (f.78).
Pârâta Ieș E. a depus la dosar întâmpinare (f.82), prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 90/2012, iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile exercitării acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, dat fiind caracterul subsidiar al unei astfel de cereri și nici condițiile necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
A apreciat pârâta că nu poate fi vorba de o faptă ilicită atâta vreme cât reclamanții chiar în cerere, au arătat că au fost de acord să locuiască în imobil de la data de 01.11.2011 întrucât a achitat suma de 30.000 euro dintr-un total de 40.000 euro, iar ulterior încă 3000 euro, în afara obligațiilor contractuale.
A mai arătat pârâta că instituirea dreptului de retenție nu vine în contradicție cu atributele dreptului de proprietate, iar reținerea bunului, refuzul de a restitui bunul asupra căruia s-a instituit dreptul de retenție nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al debitorului ci pentru ca dreptul de retenție să fie aplicabil se cere chiar ca bunul referitor la care se invocă să fie proprietatea celui ce este debitorul deținătorului.
Pârâta a susținut, de asemenea, că la data de 28.04.2014 a devenit proprietara imobilului în discuție potrivit Actului de adjudecare cu valoare de titlu de proprietate emis în data de 30.04.2014 de B.E.J. C. Sarmis în dosarul nr. 1212/E/2013, iar valoarea acestui imobil acoperă doar parțial sumele pe care reclamanții debitori trebuie să i le restituie.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, a arătat că susținerile reclamanților potrivit cărora ar fi singura care a beneficiat și a consumat energie electrică sunt contrare adevărului, constituind o nouă dovadă de rea credință din partea acestora.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, pârâta a arătat că dotările din imobil au fost achiziționate de ea, iar diferența dintre valoarea imobilului la data încheierii antecontractului și valoarea imobilului în prezent nu este generată de distrugerile provocate de pârâtă ci reprezintă consecința atitudinii culpabile a reclamantului care, deși i-a predat imobilul cu utilități, în mai 2012, a cauzat întreruperea furnizării utilităților, prin fapte penale sau cereri ilegale către IRE.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.92-117).
Prin încheierea de ședință din data de 04.09.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată, având în vedere că art. 2 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 196/2006 privind medierea a fost declarat neconstituțional prin Decizia 266 din 07.05.2014 a Curții Constituționale.
În data de 12.01.2015, prin înscrisul de la fila 197 dosar, pârâta a invocat excepția de netimbrare a cererii și excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 3796/18.06.2013 a Judecătoriei Suceava, iar prin Încheierea de ședință din data de 15.01.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, precum și excepția autorității de lucru judecat.
Prin încheierea din 30.10.2014 s-a respins ca inadmisibilă cerere de suspendare a cauzei și înscriere în fals formulată de pârâtă cu privire la înscrisul –chitanță de plată a taxei de timbru de 2.982 lei depus la fila 78 dosar.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanților (f.451-466), proba cu interogatoriul pârâtei (f.447-450) și proba cu martorii O. M. (f.467) C. L. (f.468).
Prin Încheierea de ședință din data de 23.04.2015, instanța a dispus disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere, cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei reprezentând contravaloarea energiei electrice, de capetele 1 și 3 ale cererii și a dispus formarea unui nou dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 5.10.2011 s-a încheiat între părți antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 555/ 25.10.2011 de către B.N.P. I. L. prin care reclamanții Șutu D. și Șutu N., în calitate de promitenți vânzători, s-au obligat să vândă Pârâtei Ieș E., promitentă cumpărătoare, imobilul constând în suprafața de aproximativ 700 m.p. teren din suprafața de 1866 m.p. teren identic cu . 6840 înscrisă în CF nr._ a UAT Suceava, împreună cu construcția anexa (bucătărie de vară) situate în intravilanul satului B., ..
După 3 zile de la încheierea antecontractului, pârâta Ieș E. a locuit în imobilul în cauză, cu acordul reclamanților urmare a încheierii antecontractului și a plății avansului, așa cum rezultă din declarația lui Șutu D. (fila 278, dată în ds._ al Judecătoriei Suceava) conform căreia a predat cheile imobilului prin concubinului pârâtei, numitul P. V..
Prin sentința civilă 3796/18.06.2013 în dosar_ al judecătoriei Suceava, definitivă, s-a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5555/25.10.2011 la B.N.P. I. L. – Suceava și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Au fost obligați Șutu D. și Șutu N. să plătească suma de 33.000 euro, actualizată cu rata inflației către Ieș E., fiind instituit în favoarea acesteia din urmă drept de retenție asupra imobilului menționat în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5555/25.10.2011 la B.N.P. I. L. – Suceava până la plata sumelor datorate.
Pentru a se pronunța în acest sens s-a reținut în esență neîndeplinirea culpabilă în termenul convenit a obligației asumate de Șutu D. și Șutu N. de a întocmi documentația cadastrală în baza căreia să se efectueze vânzarea promisă la data de 25.10.2011.
1. În ceea ce privește cererea reclamanților Șutu D., CNP:_ și Șutu N. privind obligarea pârâtei Ieș E. la plata sumei de 5.400 euro cu titlu de daune interese pentru lipsa de folosință a imobilului în perioada 01.11.2011 (luarea în posesie de către pârâtă a imobilului) – 01.02.2014 și cu același titlu, a sumei de 200 euro/lunar, începând cu data de 01.02.2014 și până la restituirea bunului, reprezentând pretențiile pentru lunile ulterioare introducerii cererii de chemare în judecată:
După încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 555/ 25.10.2011 de către B.N.P. I. L. pârâta a locuit în imobil cu acordul reclamanților, așa cum mai sus s-a arătat.
Prin sentința civilă 3796/18.06.2013 s-a dispus rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare 5555/2011 și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, instituindu-se totodată un drept de retenție asupra imobilului în cauză până la plata de către reclamanți a avansului de 33.000 euro primit în baza antecontractului.
Urmare a nerestituirii avansului așa cum s-a dispus prin sentința civilă 3796/18.06.2013 pârâta a formulat cerere de executare silită împotriva reclamanților, iar prin Actul de adjudecare din 30.04.2014 în Dosar de executare 1212/E/2013 B. C. M.G. Sarmis pârâta și-a adjudecat imobilul în cauză la prețul de 148.500 lei stabilit prin Raportul de expertiză întocmit de L. G. O. G., în contul creanței adjudecătoarea Ieș E. depunând o parte din creanța sa în suma de 148.500 lei – fila 94 dosar.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe prevederile art. 1345 și urm. Cod civil.
Conform art. 1345 cod civil cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Art. 1.346 Cod civil menționează o . cazuri în care se consideră că o atare îmbogățirea justificată, respectiv când atunci când aceasta rezultă:
a) din executarea unei obligații valabile;
b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit;
c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica.
Constată instanța că reclamanții aveau dreptul, dată fiind dispunerea repunerii părților în situația anterioară, prin s.c. 3769/18.06.2013 să ceară evacuarea pârâtei din imobil, însă acest drept era condiționat de pierderea dreptului de retenție instituit în favoarea pârâtei prin aceeași sentință, care putea fi provocat numai prin restituirea avansului de 33.000 euro plătit de pârâtă.
Neefectuând plata la care au fost obligați, instanța constată că din proprie culpă reclamanții nu au exercitat dreptul propriu de a cere evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea lor, astfel că sunt incidente prevederile art. 1346 lit. b Cod civil, situație în care cererea întemeiată pe prevederile art. 1345 Cod civil este nefondată, câtă vreme îmbogățirea pârâtei (reprezentată de echivalentul bănesc al folosinței bunului, dar nu cum susțin reclamanții, de la luarea în posesie, care s-a făcut necondiționat pecuniar și cu acordul părților la data și urmare a încheierii antecontractului 555/ 25.10.2011 și a plății avansului, conform declarației reclamantului Șutu D. fila 278, dată în ds._, în care arată că a predat cheile imobilului prin concubinului pârâtei, numitul P. V., ci de la data rămânerii definitive a hotărârii de desființare a contractului, respectiv data de 25.10.2013) nu este imputabilă acesteia, ci reclamanților, așa cum mai sus s-a arătat.
Cum inițial, în noiembrie 2011 pârâta a preluat posesia imobilului cu acordul necondiționat al reclamanților, iar în continuare, constatându-se existența unei îmbogățiri justificate în sensul art. 1346 lit. b Cod civil, instanța va respinge ca nefondat acest capăt de cerere.
2. În ceea ce privește cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro reprezentând daune materiale aduse imobilului în perioada cât a fost ocupat de pârâtă (cu dobândă legală de la introducerea cererii la plata efectivă), instanța are în vedere prevederile art. 1.357 al. 1 Cod civil – răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie:
„Condițiile răspunderii
(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Susțin reclamanții că pârâta a adus daune imobilului în cauză, degradări evaluate de aceștia la 15.000 euro.
Prin actul de adjudecare din 30.04.2014 în Dosar de executare 1212/E/2013 B. C. M.G. Sarmis pârâta și-a adjudecat imobilul în cauză la prețul de 148.500 lei stabilit prin Raportul de expertiză întocmit de L. G. O. G., în contul creanței adjudecătoarea Ieș E. depunând o parte din creanța sa în suma de 148.500 lei – fila 94 dosar.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere decât daunele pretins provocate de pârâtă anterior acestei date.
Instanța reține că la data de 02.05.2014 (după dobândirea proprietății imobilului de către pârâtă) reclamantul Șutu D. și-a ridicat bunurile proprietatea sa anterior depozitate în una din încăperile imobilului în cauză, ocazie cu care s-a încheiat Procesul verbal depus la fila 96 dosar, in care s-a consemnat că nu lipsește nimic iar starea camerei este corespunzătoare, fiind realizate fotografii de ambele părți.
Relevant în cauză este Raportul de evaluare a proprietății imobiliare locuință (fostă anexă –bucătărie de vară) efectuat în dosar de executare 1212/E/2013 B. C. M.G. Sarmis de expert L. O. G., în care s-a stabilit, la data de 10.03.2014 valoarea de piață a imobilului construcție la 23.000 euro) și a terenului la 9.100 euro la 10.03.2014, depus la filele 286-296 dosar.
În acesta se menționează că „ Inspecția proprietății a fost realizată de către G. L. evaluator autorizat al proprietății imobiliare în prezența creditorului și debitorului. Evaluatorul a avut acces în incinta proprietății”.
Construcția a fost descrisă ca fiind „parțial degradată”: „Finisaje interioare pe destinații: la data edificării imobilul a fost finisat cu finisaje superioare. La data inspecției nu exista sistem de încălzire, nu exista apă curentă, pereții interiori sunt degradați, prezintă igrasie, prezintă crăpături, instalațiile sanitare nu sunt funcționale, instalațiile electrice nu sunt funcționale, corpurile de încălzit sunt exfoliate și ruginite, centrala termică nu este racordată la nici un sistem de alimentare, necesită revizie”.
În dosar_ al Judecătoriei Suceava reclamantul Șutu D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare a folosinței locuinței, prev. de art.320 alin.1 teza a II-a C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și distrugere, prev. de art.217 alin1 C.p., cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., ambele cu aplicarea disp. art.33 lit.b C.p., amenințare, prev. de art.193 alin.1 C.p. și lovirea sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 C.p., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.p., în contradictoriu cu partea vătămată Ieș E..
Din considerentele sentinței penale 413/29.10.2014 pronunțată în dosarul mai sus arătat instanța reține următoarele: „La data de 26.04.2012, inculpatul Șutu D., însoțit de martorii D. I., C. I. și U. V., a pătruns în curtea imobilului în care locuia partea vătămată și au procedat la demontarea instalației de gaz cu care era prevăzut imobilul. Persoana vătămată, care era însoțită de martorul P. V., a încercat să oprească demontarea buteliilor de butan, circumstanțe în care la demontarea ultimei a încercat să tragă de aceasta care era transportată de inculpatul Șutu D. căzând în holul casei.
La data de 07.05.2012, inculpatul Șutu D., a întrerupt de la contorul comun ce deservea atât imobilul în care locuia numita Ieș E., cât și imobilul acestuia, alimentarea cu energie electrică.
A doua zi respectiv la data de 08.05.2012, inculpatul Șutu D. a întrerupt alimentarea cu apă a imobilului în care locuia persoana vătămată.
Persoana vătămată urmare a întreruperii curentului electric s-a conectat la O. M. vecin al acesteia, cu un cablu, la instalația electrică. Văzând că persoana vătămată s-a conectat, la data de 10.05.2012, inculpatul a secționat cablul cu care partea vătămată asigura alimentarea cu energie electrică, aducând, în stare de neîntrebuințare rola de curent a părții vătămate.
În continuare persoana vătămată s-a conectat din nou la instalația electrică a vecinului său, martorul O. M., iar la data de 17.07.2012 inculpatul a rupt din nou cablul improvizat.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile persoanei vătămate coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză precum și cu înscrisurile și planșele foto depuse la dosar.”
Astfel că degradările imobilului, așa cum au fost relevate în Raportul de expertiză sunt fără îndoială cauzate de împrejurarea lipsirii imobilului de utilități, în special a lipsirii de energie electrică, apă și gaz, toate provocate prin acțiunea directă a reclamantului Șutu D., care a procedat la debranșare, astfel că iarna 2012-2013 și 2013-2014 imobilul a fost neîncălzit, deși fusese dotat cu centrală termică.
Referitor la declarațiile martorilor O. M. (f.467) și C. L. (f.468), audiați la termenul din 23.04.2015, acestea sunt nerelevante în ceea ce privește pretinsele degradări ale imobilului provenind din acțiunile pârâtei, câtă vreme primul martor nu a pătruns în curtea imobilului după mutarea pârâtei în acesta, afirmând totodată că „Poate că imobilele au suferit o degradare dar eu nu pot să le percep datorită poziționării terenului meu și a distanței față de proprietatea pârâtei.” iar cel de-al doilea a intrat în imobil o singură dată în anul 2011 după ce pârâta a preluat posesia acestuia, afirmând numai pereți înnegriți de fum și condens de la fierberea de către pârâtă a unui vas cu mâncare pentru animale.
Pentru motivele mai sus expuse instanța va respinge ca nefondat și acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 453 al. 1 C.P.C. instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 3.822 lei cheltuieli de judecată dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, văzând și cererea din 29.04.2013 (fila 504 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea reclamanților Șutu D., CNP:_ și Șutu N., CNP:_, ambii domiciliați în sat B., ., ., privind obligarea pârâtei Ieș E., CNP:_, domiciliată în sat B., . A, ., la plata sumei de 5.400 euro cu titlu de daune interese pentru lipsa de folosință a imobilului, și cu același titlu, a sumei de 200 euro/lunar, începând cu data de 01.02.2014 și până la restituirea bunului.
Respinge ca nefondată cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 euro reprezentând daune materiale .
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 3822 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2015.
PreședinteGrefier
Red.L.C.Ș.
Tehn.B.C.
5ex./
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2297/2015.... → |
|---|
