Pretenţii. Sentința nr. 4199/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4199/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 4199/2015
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4199
Ședința publică din data de 16 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M.
Grefier: L. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâta S. A. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic I. A., pentru reclamant, lipsă fiind pârâta.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
Consilier juridic I. A., pentru reclamant, depune delegație de reprezentare.
Instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reprezentantul reclamantului arată că Judecătoria S. este competentă să soluționeze prezentul dosar.
În conformitate cu dispozițiile art.131 Cod procedură civilă, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, instanța constată că potrivit art.107 din Noul Cod de procedură civilă este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța pune în discuția părților estimarea duratei cercetării procesului și nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul și pe aspectul propunerii de probe în conformitate cu prevederile art. 258 din Codul de procedură civilă.
Consilier juridic I. A., pentru reclamant, apreciază că prezenta acțiune se poate soluționa la acest termen. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, apreciază că prezenta cerere poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.258 Cod procedură civilă coroborat cu art.255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamant, ca fiind necesare, utile și concludente în soluționarea prezentei cauze.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 392 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța trece la dezbaterea fondului cauzei și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata daunelor și evacuarea acesteia.
Potrivit art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub numărul de dosar_ din data de 03.04.2015, reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâta S. A. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 234 lei, reprezentând daune și la plata sumei de 144 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru ocuparea fără forme legale, în perioada 01.06.2014 – 28.02.2015, a locuinței din S., ., ., precum și evacuarea pârâtei din locuința menționată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a semnat la data de 09.05.2012 contractului de închiriere nr.165 din data de 09.05.2012, prin care a primit cu chirie o locuință din fondul locativ de stat, iar conform clauzelor contractuale durata de închiriere a spațiului locativ a fost de 2 ani, începând cu data de 09.05.2012 și până 09.05.2014.
A mai precizat că în contractul nr. 165/2009 există statuat în Titlul I alin. 4 o clauză prin care chiriașul se obligă să părăsească și să predea cu acte în regulă spațiul locativ, iar pentru faptul că pârâta nu a predat locuința administratorului la expirarea perioadei convenită, reclamantul se consideră îndreptățit a fi despăgubit pentru prejudiciul adus în cuantum de 378 lei, pentru faptul că această instituție în calitate de proprietar ar fi putut închiria unei alte persoane care ar fi plătit la timp obligațiile pecuniare.
De asemenea, a mai arătat că pârâta a fost înștiințată în scris despre obligațiile pe care le are față de acesta, dar nu a dat curs solicitărilor de a se prezenta la sediul Primăriei Municipiului S. în vederea reglementării situației și pentru achitarea debitelor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1270, 1831 și 135 din Codul civil și art. 194 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prezenta acțiune este scutită de taxa judiciară de timbru.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus, în copie, înscrisuri (filele 7-20).
În conformitate cu prevederile art. 411 din Codul de procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâta nu și-a delegat un reprezentant în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2015, instanța a încuviințat, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între reclamantul M. S., prin primar și pârâta S. A. N., în calitate de chiriaș, s-a încheiat, pentru o perioadă de 2 ani, începând de la data de 09.05.2012 până la data de 09 mai 2014, contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr.165 din data de 09.05.2012, având ca obiect imobilul compus dintr-o cameră în suprafață utilă de 11,04 mp, situat în municipiul S., ., ., . (f.7-12 dosar).
În prezenta cauză, instanța reține, potrivit clauzelor contractuale, că părțile au stabilit că termenul de închiriere este de 2 ani, respectiv de la data de 09 mai 2012 până la data de 19 mai 2014, chiriașul având drept de reînnoire a contractului, la expirarea acestuia; în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual și să o predea cu acte în regulă proprietarului.
Conform punctului II alin.4 din contract, în caz de neplată a chiriei trei luni consecutiv, contractul încetează de drept, iar evacuarea din locuință a chiriașului se va face conform punctului I alin.4 din contract.
Potrivit art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Cum în speță, contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr.165/09.05.2012 (filele 9-14 dosar) a fost încheiat după . Legii nr.287/2009 privind Codul civil, legea aplicabilă este aceasta din urmă.
Astfel potrivit art.1270 cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Totodată, conform art.1796 litera b Cod civil, locatarul are obligația să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilit prin contract, obligație pe care pârâta-locatară nu a îndeplinit-o, deși potrivit clauzelor contractuale chiria lunară în cuantum de 26,11 lei trebuia să fie achitată până la data de 30 a fiecărei luni.
Cât privește cererea privind evacuarea pârâtei din imobil și obligarea acesteia la plata unor daune, instanța reține că potrivit art.1809 alin.1 din Codul civil, contractul de locațiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesară o înștiințare prealabilă.
Potrivit art.1810 Cod civil, dacă după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi.
Or, în cauza de față după expirarea contractului locatorul nu și-a mai îndeplinit obligațiile ce și le-a asumat prin contractul de închiriere încheiat cu M. S. în sensul că a refuzat să mai achite lunar chiria datorată astfel că instanța apreciază că nu a operat tacita relocațiune.
Prin urmare, se constată că reclamantul a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma de 234 lei, respectiv daune pentru folosirea locuinței în perioada 01.06._15, în schimb pârâta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumbă sarcina probei.
De asemenea, dat fiind că pârâta nu mai justifică un titlu locativ asupra imobilului, în condițiile în care contractul a încetat să își mai producă efectele, instanța va dispune evacuarea pârâtei S. A. N. din imobilul situat în municipiul S., ., ., imobil ce a făcut obiectul contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 165 din data de 09.05.2012.
În ceea ce privește creanța accesorie constând în majorări de întârziere la executarea obligației principale, instanța retine că părțile au stabilit, de comun acord, că neplata la termen a chiriei atrage majorări de întârziere conform legislației în vigoare, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă. De asemenea, instanța constată că prin contract nu se definește noțiunea de „legislație în vigoare”, iar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a precizat că majorările de întârziere sunt în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere.
Ca urmare, instanța constată că, față de contractul asumat de părți prin semnătură, în cauză nu s-a stabilit în mod clar cuantumul penalităților de întârziere, și nici nu s-a făcut trimitere către o anumită normă legală, cum ar fi penalitățile aplicate creanțelor bugetare sau alte situații similare.
De asemenea, instanța reține și dispozițiile art. 1385 din Codul civil potrivit cărora, prejudiciul produs printr-o faptă ilicită se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt reținută, instanța apreciază neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal în cuantum de 144 lei, întrucât în condiții obișnuite reclamantul ar fi putut să obțină de la pârâtă doar cuantumul chiriei.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul M. S., prin primar, în contradictoriu cu pârâta S. A. N. și va dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul S., ., ..A, ., imobil ce a făcut obiectul contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr.169 din 09 mai 2012. Totodată, instanța o va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 234 lei, reprezentând daune pentru perioada 01 iunie 2014-28 februarie 2015. Instanța va respinge restul pretențiilor formulate de către reclamant, ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. S., prin primar, cu sediul în .. 5A, jud. S., în contradictoriu cu pârâta S. A. N., CNP_, cu domiciliul în mun. S., Mărășești nr.48, .,..
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 234 lei reprezentând daune pentru perioada 01.06._15.
Dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul S., ., ..A, ..
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria S., în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. M. L. C.
Red. FM
Tehnored. LC
4ex/
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4284/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4309/2015.... → |
|---|
