Acţiune în constatare. Sentința nr. 4468/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4468/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 4468/2015
Dosar nr._ - restabilire echilibru contractual –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4468
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - A. A.
Grefier - S. O. - M.
Pe rol se află pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „restituire echilibru contractual”, formulată de reclamanții J. I. și J. E. L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A. – Sucursala Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă, se prezintă avocat Ș. R., pentru reclamanți, lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat Ș. R., pentru reclamanți, solicită să se ia act de cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamanți.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2015, sub nr. de dosar_, reclamanții J. I. și J. E. L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A. – Sucursala Suceava, au solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate de art. 5.1. lit. a) din condiții speciale – convenția de credit nr._/24.09.2008 și de art. 3.5. din condiții generale, de art. 5.1. lit. a) din convenția de credit modificat prin art. 3 din actul adițional nr. 1/20.08.2010, cu înlăturarea acestora din contract și restituirea tuturor sumelor încasate cu titlu de comision de risc și comision de administrare de la începutul derulării contractului și până la rămânerea definitivă a hotărârii, cu dobândă legală calculată de la data încasării sumelor până la data restituirii integrale și cu obligarea pârâtelor la recalcularea ratelor lunare ca urmare a înlăturării clauzelor abuzive, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat cu secund pârâta contractul de credit nr._, în valoare de 54.000 CHF, pe o perioadă de 300 luni.
Reclamanții au precizat că prin art.5.1 lit. a) din condițiile speciale ale convenției de credit a fost stipulată obligația de a achita un comision de risc în cuantum de 0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență, pe toată perioada de derulare a convenție, iar prin art.3.5. din condițiile generale ale convenției de credit a fost stipulat că, pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului, iar modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în condițiile speciale.
De asemenea, prin art.5.1. lit. a) din condițiile speciale ale convenției de credit a fost stipulată obligativitatea achitării unui comision de risc, care a fost modificat într-un comision de administrare prin art. 3 din actul adițional nr. 1/20.08.2010.
Reclamanții au susținut că suma totală pe care au fost nevoiți să o achităm de la începutul derulării contractului (24.09.2008) până la data de 25.02.2015 cu titlu de comision de risc/comision de administrare este în cuantum de 8413,74 CHF.
Reclamanții au considerat că prin convenția încheiată cu pârâtele s-a semnat un veritabil contract de adeziune și, în măsura în care se solicită împrumuturi bancare, nu există altă posibilitate decât să fie acceptate în . bancă.
Reclamanții au arătat că, din cauza modului în care sunt formulate și percepute, fără nicio posibilitate de negociere, clauzele indicate au caracterul abuziv, deoarece s-a urmărit perceperea sub forma voalată a unui comision suplimentar.
Reclamanții au precizat că, prin perceperea comisionului de urmărire riscuri, s-a creat un dezechilibru în privința contraprestațiilor părților, deoarece acest comision nu are o justificare obiectivă, el neavând un corespondent într-o contraprestație a împrumutătorului.
Reclamanții au susținut că, la momentul la care a fost încheiată convenția, consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul încheiat fiind unul de adeziune, iar clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea părților contractante de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000, art. 4 și art. 1 din anexa la Legea nr. 193/2000 și prevederile O.U.G. nr. 50/2010.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri (f. 8-13).
Legal citată, prim-pârâta a formulat întâmpinare (f. 42-46), prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu se poate afirma că banca a urmărit, la momentul încheierii convenției de credit, să fraudeze protecției consumatorilor, fiind suficient în acest sens să se compare dobânda anuală efectivă a contractului cu celelalte dobânzi efective de pe piață.
P.-pârâta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca stipulațiile contractuale invocate de către reclamanți să fie considerate abuzive, mai ales că toți clienții au semnat convenția de credit și au stabilit împreună cu reprezentantul băncii condițiile speciale aferente fiecărui contract în parte, astfel că nu se poate considera că aceste clauze nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru părți.
P.-pârâta a considerat că rațiunea economică a comisionului de risc nu este una care reflectă un dezechilibru între obligațiile părților, ci, mai degrabă, o modalitate de asigurare a echilibrului contractual la evoluția stării financiare a reclamanților. Astfel, instituirea comisionului de risc, inaplicabil în cazul îndeplinirii obligațiilor de plată, are rolul de a conștientiza reclamanții asupra consecințelor care decurg din neplata ratelor, neputând fi interpretat în sensul stabilirii unui anatocism din partea pârâtei.
P.-pârâta a arătat că perceperea acestui comision de risc a fost reglementată și consimțită contractual de către ambele părți, fără existența vreunei constrângeri, potrivit principiului consimțit de art. 969 din Codul civil.
P.-pârâta a subliniat că neîndeplinirea obligațiilor de plată ale împrumutatului față de o altă instituție de credit atrage scadența anticipată în contractele de credit încheiate de împrumutat cu instituția respectivă, determinând executarea silită a bunurilor și veniturilor împrumutatului și, implicit, o diminuare a bonității și garanțiilor oferite de acesta.
În drept, prim-pârâta a invocat prevederile art. 969 din Codul civil, ale Legii nr. 193/2000, ale Directivei nr. 93/13/CEE, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO, ale Decretului nr. 167/1958, ale Decretului nr. 31/1954, ale O.U.G. nr. 50/2010 și ale Legii nr. 363/2007.
La data de 05.06.2015, prim-pârâta a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei și, în subsidiar, acordarea unui nou termen, având în vedere posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă.
La data de 27.08.2015, prim-pârâta a depus la dosar cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamanți și a solicitat instanței să ia act de aceasta și să dispună în consecință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prezenta cauză are ca obiect „restabilire echilibru contractual” și este formulată de reclamanții J. I. și J. E. L. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A..
Potrivit art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă, text de lege ce reflectă una din laturile principiului disponibilității ce guvernează dreptul civil „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
Având în vedere aceste dispoziții legale precum și dispozițiile art. 406 al. 4 Cod procedură civilă care prevăd că „dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți” și constatând că reclamanta a depus cererea de renunțare la judecată, având în vedere voința reclamantei de a renunța la judecata cauzei, în conformitate cu art. 406 alin. 1-3 Cod procedură civil, instanța, urmează să ia act de renunțarea reclamanților J. I. și J. E. L. la judecarea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.406 Cod procedură civilă, ia act de renunțarea reclamanților J. I., CNP_ și J. E. L., CNP_, ambii cu domiciliul ales în municipiul Suceava, ., nr. 10, ., județul Suceava, la judecarea cererii de chemare în judecată formulate în contradictoriu cu pârâta Soc. V. R. SA, cu sediul în municipiul București, Șoseaua P., nr. 42, . 10, sector 2, J_, CUI_ și Soc. V. R. SA – Sucursala Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ., . Suceava.
Cu drept de recurs, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.09.2015.
Președinte,Grefier,
A.A./S.O.M./6 exp./19.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4309/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4204/2015. Judecătoria... → |
|---|
