Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5073/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5073/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 5073/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5073
Ședința camerei de consiliu din 29 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: E. G. D.
Grefier: D. C. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A., în contradictoriu cu pârâta M. M..
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 27 octombrie 2015, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 octombrie 2015.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin formularul de cerere completat conform art. 1028 al. 1 din Legea nr. 134/2010, adresat acestei instanțe și înregistrat sub nr._ din 21.07.2015, reclamanta S.C. R. & R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta M. M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 732,94 lei, din care 72 lei reprezintă contravaloare facturi neachitate, 660,94 lei reprezentând contravaloarea clauzei penale, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere pentru fiecare dintre facturile neachitate, până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul nr._ din data de 14.09.2007 pentru furnizarea serviciului de televiziune în sistem DTH, iar pentru a putea beneficia de acest serviciu a primit în custodie un kit decodor Hyundai și un kit Anetna, împreună cu o cartelă Smartcard.
Reclamanta a precizat că prin semnarea contractului, s-a convenit ca pârâta să beneficieze de serviciile specificate în contract, în schimbul plății tarifelor agreate, însă aceasta nu și-a respectat obligația corelativă de plată.
Reclamanta a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 4 pct. 4.1. din contractul nr._, pârâta era obligată la plata facturilor în termenul de plată înscris în cuprinsul acestora, iar pentru plata cu întârziere, pârâta datorează penalități de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la data scadenței înscrisă pe fiecare factură, până la data plății efective; de asemenea, pârâta datorează contravaloarea echipamentelor predate în custodie acesteia și nerecuperate.
Totodată, reclamanta a precizat că în temeiul art. 5.6. din contractul nr._, respectiv în temeiul pactului comisoriu de grad IV inclus în clauzele contractuale amintite, reclamanta a denunțat unilateral contractul în data de 16.04.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1032 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 7-13).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Pârâta M. M., deși legal citată, nu a înțeles să completeze formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantei.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. R. & R. S.A., în calitate de furnizor, și pârâta M. M., în calitate de consumator, s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._ din data de 14.09.2007, având ca obiect reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, prin intermediul tehnologiei DTH, de programe audiovizuale sau a altor servicii similare conform ofertei în vigoare a operatorului și opțiunii abonatului (filele 9-11).
În baza convenției părților, pârâta a beneficiat de furnizarea, prin intermediul tehnologiei DTH, de programe audiovizuale, fiind emisă în acest sens factura fiscală nr._(fila 13) pentru suma de 72 lei.
În drept, din punctul de vedere al aplicării legii civile în timp, art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil, care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, acesta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Având în vedere aceste dispoziții legale și constatând că obiectul litigiului se referă la un contract de prestări servicii încheiat înainte de 01.10.2011, instanța reține că acesta este supus legii în vigoare la data încheierii sale, respectiv prevederilor vechiului cod civil (1864) și ale Codului comercial.
Față de situația de fapt reținută din cererea de chemare în judecată, instanța constată incidența în cauză a principiului forței obligatorii a contractului astfel cum aceasta este reglementat de art. 969 alin. 1 din Codul civil potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Consecința imediată a principiului forței obligatorii a contractului rezidă în aceea că părțile contractante sunt ținute să execute întocmai, una față de cealaltă, obligațiile la care s-au îndatorat. Executarea întocmai a obligațiilor contractuale este consacrată, în mod direct, de prevederile art. 1073 din Codul civil potrivit cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitor prin contract.
De asemenea, instanța reține că reclamantei îi revine obligația de a dovedi existența unui raport juridic între părți, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtei. Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
În prezenta cauză, instanța reține că raportul juridic dintre părți are la bază contractul de furnizare servicii servicii nr._ din data de 14.09.2007, în baza căruia au fost emise factura fiscală depusă la dosar (fila 13).
Din probele administrate în prezenta cauză, respectiv contractul de furnizare servicii nr._ din data de 14.09.2007 și factura fiscală, reiese că pârâta are un debit restant în cuantum de 72 lei.
Astfel, reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtei de a plăti suma pretinsă, în schimb aceasta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumba sarcina probei. Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat apărări cu privire la pretențiile invocate de către reclamantă. Așadar, având în vedere și poziția procesuală a pârâtei, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei.
Potrivit art. 4.12. din contractul de furnizare servicii nr._ din data de 14.09.2007, instanța reține că în cazul neachitării la scadență a contravalorii abonamentului, operatorul poate pretinde, iar abonatul se obligă să plătească penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere față de termenul agreat.
De asemenea, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 1088 din Codul civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii în cuantumul prevăzut de părți sau stabilit de lege.
Din întregul material probator administrat, rezultă că reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtei, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, de a plăti suma de 660,94 lei, reprezentând despăgubiri, în baza contractului încheiat contractul de furnizare servicii nr._ din data de 14.09.2007
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de prevederile contractuale arătate, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 660 lei despăgubiri și la plata sumei de 72 lei reprezentând contravaloare factură neachitată la care se penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculate începând cu scadența facturii, 11.12.2012 și până la achitarea efectivă a debitului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. București, cu sediul ales în Bacău, ., nr. 5, județul Bacău, CUI_, Cod fiscal J40/_/1994, cont bancar RO06INGB_8913, în contradictoriu cu pârâta M. M., CNP_, domiciliată în ., județul Suceava.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 660 lei despăgubiri.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 72 lei reprezentând contravaloare factură neachitată la care se penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi, calculate începând cu scadența facturii, 11.12.2012 și până la achitarea efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.10.2015.
Președinte, Grefier,
Red. D.E.G.
Tehnored. C.D.C./4 ex/27.11.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5000/2015. Judecătoria SUCEAVA | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 5022/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
