Pretenţii. Sentința nr. 543/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 543/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 543/2015
Dosar nr._ - pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 543
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr.52 Suceava, cu sediul în mun.Suceava, ..2, ., jud.Suceava, în contradictoriu cu pârâții Crișcă C. și Crișcă A. V., domiciliați în mun.Suceava, ..11, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat O. V. pentru pârâtul Crișcă C., lipsă fiind reprezentanta reclamantei și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat O. V. pentru pârâtul Crișcă C., arată că a luat cunoștință de tabelul depus iar din punctul lor de vedere nu s-a putut verifica corectitudinea. Din ce au văzut calculul penalităților este făcut până la 25.11.2013 cu toate că lunar s-a mai achitat de către pârâți iar la finalul tabelului s-au efectuat niște precizări. Arată că din punctul său de vedere era corect să se înscrie de la început până la final suma achitată și data și se putea vedea clar numărul de zile de întârziere, însă nu consideră că se impune efectuarea unei expertize.
Instanța ia act de poziția pârâtului Crișcă C. respectiv că nu se impune efectuarea unei expertize.
Avocat O. V. pentru pârâtul Crișcă C., arată că s-a solicitat reprezentantei reclamantei și s-a depus în scris faptul că nu mai există debit și că înțelege să renunțe la a solicita acest debit, rămânând doar penalități. Arată că nu are alte solicitări.
Instanța închide cercetarea judecătorească, deschide dezbaterea și în temeiul art.392 Cod procedură civilă acordă cuvântul în dezbateri și având în vedere că s-a unit cu fondul excepția prescripției, acordă cuvântul atât pe excepția prescripției cât și pe fondul cauzei.
Avocat O. V. pentru pârâtul Crișcă C., solicită admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului material a reclamantei referitor la solicitarea de acordare a penalităților de întârziere pentru debite din perioada ianuarie 2007-octombrie 2010 în sumă de 759,26 lei conform ultimului tabel calcul penalități. Consideră că această excepție se impune a fi admisă având în vedere art.3 din Decret nr.167/1958 raportat la data introducerii acțiunii de către reclamantă, respectiv 25.11.2013.
Cu privire la fondul cauzei, consideră că penalitățile solicitate nu sunt datorate, modalitatea de calcul a acestora este greșită și în totală contradicție cu dispozițiile legale. Potrivit art.49 al.1 și 2 din Legea nr.230/2007 coroborate cu art.25 din Hotărârea nr.1588/2007 penalitățile, calculul penalităților curge raportat la data afișării listei de plată, dată care trebuie înscrisă în mod obligatoriu pe lista de plată. Ori, după cum se poate observa din toate listele de plată depuse la dosarul cauzei, niciuna din acestea nu conține data afișării. Atâta timp cât reclamanta nu poate face dovada datei afișării listei de plată, dată raportat la care se aplică penalități, consideră că în cauză nu se poate stabili termenul scadent până la care pârâtul trebuia să achite cheltuieli de întreținere și neavând termen scadent nu se pot calcula penalități de întârziere. Solicită respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța reprezentând onorariu de avocat.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ din data de 25.11.2013, reclamanta Asociația de proprietari nr. 52 Suceava, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților Crișcă C. și Crișcă A.-V. la plata sumei de 3.763 lei din care 745 lei reprezintă cheltuieli comune și 3018 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2007- septembrie 2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul face parte din Asociația de Proprietari nr. 52 Suceava, iar în conformitate cu dispozițiile legale acesta a beneficiat prin intermediul asociației de unele servicii administrative dar și de utilități, dună cum urmează: furnizarea de apă potabilă și preluarea apelor menajere și pluviale în rețeaua de canalizare; furnizarea de apă caldă menajeră și energie termică în sistem centralizat; furnizarea de gaz metan; furnizarea de energie electrică; curățenia spațiilor comune ale condominiului; servicii administrative aferente activității curente a asociației.
În conformitate cu dispozițiile art. 49 din Legea 230/2007 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, la scara blocului a fost afișată lista cheltuielilor comune pentru pârâți.
De asemenea în conformitate cu dispozițiile art. 49 alineat 2 din Legea 230/2007 pârâții trebuiau să achite cheltuielile comune afișate în termen de 20 de zile calendaristice de la afișarea listei de plată. Acest lucru nu s-a întâmplat, pârâții în perioada pentru care s-a acționat în judecată
efectuând ultimele plăți astfel: 18.06.2013 –_ lei, 18.09.2013 – 1000 lei, 30.09.2013 – 1000 lei.
A mai arătat că plățile efectuate au fost operate în listele de plată. În acest context, în conformitate cu dispozițiile art. 50 din Legea 230/2007 asociația a înaintat acțiune pentru recuperarea cheltuielilor restante. Aceasta a mai arătat că prin neachitarea sumelor afișate pe lista de plată de către pârâții, acesta a pus asociația în situația de a nu-și achita la rândul său în totalitate facturile către furnizorii de utilități existând pericolul sistării serviciilor și a calculării de penalități, de întârziere, fapt ce ar afecta și pe ceilalți bun-platnici.
Privitor la suma de 3.018 lei cu titlu de penalități de întârziere reclamanta a menționat faptul că aceasta a fost calculată avându-se în vedere Hotărârea Adunării Generale a asociației din data de 21.03.2013 care a stabilit un procent de 0.2% pe zi de întârziere la plată, aplicat la soldul restant.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 230/2007, art. 148 și 194 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta depus la dosar o . înscrisuri (f. 5-38) și a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.
Legal citat, pârâtul Crișcă C. a depus la dosar întâmpinare prin care a ridicat excepția prescripției extinctive a dreptului material și excepția prematurității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că dreptul material la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal stingându-se și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; Termenul de prescripție în materia cererilor patrimoniale este de 3 ani, calculat de la scadență, astfel cum este menționat in art. 3 din Decretul 167/1958.
A arătat că în cauza sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 având in vedere prevederile art. 201 din Legea de punere in aplicare a Legii 287/2009 potrivit cărora „prescripțiile începute si neîmplinite la data intrării in vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii pentru debitul și penalitățile solicitate aferente perioadei iulie – septembrie 2013 acesta a arătat că Legea 230/2007 stabilește că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Conform art.49 alin.2 a arătat că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației este de maximum 20 de zile calendaristice. Raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, 25.11.2013, reclamanta avea dreptul să acționeze în judecată pentru neplata cheltuielilor de întreținere aferente până în luna iunie 2013 inclusiv. Cheltuielile pentru luna iulie 2013 sunt incluse pe lista lunară a lunii august și sunt scadente pe 30.08.2013, deci la data introducerii acțiunii, cheltuielile lunii iulie 2013 și implicit cele ulterioare acesteia nu aveau o scadența de 90 de zile, deci puteau fi solicitate în cadrul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea reclamantei este nefondată.
Cu privire la sumele solicitate de reclamantă în cuantum de 3.762 lei cu titlu de penalități calculate pentru perioada ianuarie 2007- septembrie 2013, acestea nu sunt datorate și sunt greșit calculate având în vedere mai multe aspecte. În temeiul Legii nr. 240/2007, asociația poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, penalizările nefiind mai mari de 0.2% pe zi întârziere, urmând a se aplica după 30 de zile de la depășirea termenului de plată, fără a putea depăși suma la care s-au aplicat, iar termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
A arătat că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, rezultă că pentru perioada cuprinsă între ianuarie 2007 – martie 2012, reclamanta nu a stabilit un sistem de penalități. Acest sistem s-a stabilit începând cu data de 28.02.2012 așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal al adunării generale a proprietarilor din 28.02.2013. Deoarece în perioada mai sus menționată nu există nici un fel de hotărâre a asociației de proprietari în sensul stabilirii cuantumului penalităților ce urmează a fi aplicate restanțierilor nu se pot aplica și calcula penalități.
Cu privire la modalitatea de calcul a penalităților, pârâtul a arătat că aceasta este greșită și în contradicție cu dispozițiile legale. Din situația referitoare la modul de calcul și aplicare a penalităților de întârziere, dar și din cuprinsul statelor de plată aflată la dosarul cauzei, rezultă că asociația aplică sistemul de penalități pentru cheltuielile de întreținere restante după 30 de zile de la afișarea listelor de plată. Conform prevederilor legale, data de la care se pot calcula penalități este de 50 de zile de la data afișării listelor de plată și nu de 30 de zile așa cum s-a aplicat în cazul de față.
În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere pârâtul susține că, raportat la cuantumul debitului principal acesta depășește cuantumul debitului principal, ceea ce contravine dispozițiilor legale. Cu privire la cuantumul sumei de 745 lei solicitată cu titlu de cheltuieli comune de întreținere pentru perioada ianuarie 2007 - septembrie 2013, consideră că ea aceasta nu este datorata în totalitate având în vedere că în aceasta suma este cuprinsa si suma de 190.32 lei reprezentând cheltuieli comune pentru luna septembrie cuprinse în lista de plata afișată pe data de 14 10.2013 și a cărei scadenta era la data de 31.10.2013. Acesta a susținut că atâta timp cât aceasta suma nu era scadenta la data introducerii cererii de chemare în judecată ea nu putea fi solicitată.
Pârâtul a mai solicitat ca în cazul în care instanța va reține excepția prematurității solicitării reclamantei la obligarea achitării cheltuielilor comune pentru perioada iulie-septembrie 2013, a solicitat să se constate ca debitul reprezentând cheltuieli de întreținere calculat pana la luna iunie 2013 inclusiv era de 1538 lei. Din acest debit a fost achitată în luna august 2013 suma totală de 1400 de lei, conform chitanțelor pe care pârâtul le-a anexat. La data introducerii cererii, conform opiniei pârâtului, debitul care avea o scadență mai mare de 90 de zile și debitul care putea fi solicitat era de 148 de lei.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar chitanțele de plată (f. 58-59).
La data de 19.02.2014, pârâta Crișcă A.-V. a formulat întâmpinare prin care a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesual pasive a acesteia, motivate de faptul că aceasta nu are calitatea de proprietar al imobilului. Aceasta a arătat că în baza contractului de donație autentificat sub nr. 4626 din 27.12.2002 dreptul de proprietate al imobilului a fost dobândit doar de către soțul acesteia, Crișcă C., ca bun propriu al acestuia. Pentru acest considerent, aceasta a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii civile având ca obiect pretenții ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept, pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe art. 205 Cod procedură civilă și art. 50 alineat 1 din Legea 230/2007.
În dovedire, pârâta a depus la dosar în copii conforme cu originalul contractul de donație (f.63-65) și cartea de identitate (f. 62, 63).
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți ca nefiind date în prezenta cauză.
În motivare, reclamanta a arătat în mod greșit parații menționează faptul ca aceasta avea dreptul de a acționa in judecata pentru debitele restante pana la luna iunie 2013, inclusiv si nu pana la septembrie 2013. Aceasta a învederat instanței de judecata faptul ca listele de plata pentru luna septembrie 2013 au fost afișate in asociație la data de 14.10.2013, proprietarii având obligația de a achita contravaloarea sumelor datorate pana la data de 31.10.2013 - astfel cum este menționat chiar pe lista de plata si în acord cu prevederile art.49 din Legea nr.230/2007 privind asociațiile de proprietari. Art.49 alineat (2) din Legea nr. 230/2007 arată că termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice." Termenul scadent de plata pentru luna septembrie 2013 se încadrează în prevederile acestui articol, fiind de 17 zile de la afișarea listei. In concluzie, de la aceasta data 31.10.2013, proprietarii erau în întârziere pentru sumele reprezentând cheltuieli la întreținere pentru luna septembrie 2013. Asociația de proprietari nr.52 Suceava a înregistrat pe rolul Judecătoriei Suceava prezenta cauza la data de 25.11.2013, data la care Crișcă C. era în întârziere cu privire la obligația de plata a debitului reprezentând cheltuieli curente inclusiv pe luna septembrie 2013. Aceasta a mai învederat că parații sunt in eroare cu privire la obligațiile ce-i revin si datele de la care sunt scadente. Exemplul desfășurat de către parați - pentru luna iunie 2013, este eronat. Pârâții precizează în mod greșit ca sumele pentru luna iunie 2013 erau scadente la 31.08.2013. Sumele datorate cu titlu de cheltuieli comune pe luna iunie 2013 erau scadente la 30.06.2013, iar de la data de 30.07.2013, după 30 zile, aveau dreptul de a calcula si penalități de întârziere.
Cererea de chemare in judecata fiind depusa la data de 25.11.2013, reclamanta calculat si penalitățile de întârziere pentru debitul restant-în suma 555 lei suma care este evidențiată in tabelul depus, fără a include si suma de 190 lei cat parații datorau pentru septembrie2013.
În concluzie, la data depunerii cererii de chemare în judecata pârâții datorau integral debitul în suma de 745 lei cu titlu de cheltuieli comune (555 lei pana în luna august 2013 + 190 lei pentru luna septembrie) si suma de 3.018,05 lei, penalități, calculate inclusiv pentru sumele datorate cu titlu de cheltuieli comune pe luna august 2013. Pentru luna septembrie nu au fost calculate penalități de întârziere.
Parații au efectuat o . plați în perioada 2007 - 2010, plăți care au întrerupt cursul prescripției, sens în care au depus înscrisuri doveditoare - chitanțe, în copie certificată, sumele solicitate nefiind prescrise.
Aceasta a mai arătat că în mod greșit pârâții susțin faptul că nu au fost stabilite penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2007 - martie 2012. În acest a depus, în copie, Procesele verbale ale A. pentru perioada 2007-2012, din care rezulta faptul ca anual a fost stabilit procentul de penalități, in cuantumul indicat de către aceasta in tabelul cu penalități depus la dosar.
Penalitățile de întârziere au fost calculate corect, la procentul permis de Legea 230/2007 si calculate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Penalitățile de întârziere au fost calculate după împlinirea termenului stabilit prin lege, de maxim 50 zile și nu după 30 zile cum au susținut pârâții.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor făcute cu procedura medierii, în sumă de 110 lei conform facturii și chitanței depune în copie la dosar (f. 104-106).
În dovedire, reclamanta a depus, în copie certificate cu originalul, procesele verbale ale adunării A. prin care au fost stabilite penalitățile de întârziere (f 73-94), lista de plata pentru septembrie 2013 - din care rezulta faptul ca obligația de plata a debitului pentru aceasta luna era scadent la 30.10.2014 (f. 107) și chitanțe, în dovedirea plaților făcute de către pârâți în perioada 2007 – 2010 ( f. 95-103).
Prin încheierea din data de 13.06.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Crișcă A. V..
Instanța a încuviințat părților, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Instanța reține că prin încheierea de ședință din data de 13.06.2014, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Crișcă A. V. și în consecință, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr.52 în contradictoriu cu pârâta Crișcă A. V., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.248 alin.1 C.p.c. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În mod prioritar, instanța în ceea ce privește analizarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada ianuarie 2007-octombrie 2010, va avea în vedere dispozițiile Decretului 167/1958, legea aplicabilă fiind legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 C.civ. actual.
Potrivit art.1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, o dată cu dreptul la acțiune privind un drept principal stingându-se și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Astfel cum rezultă din disp. art. 3 ale aceluiași act normativ, termenul de prescripție aplicabil raporturilor obligaționale este de 3 ani.
Legea 230/2007 prevede un termen special de începere a curgerii termenului de prescripție a dreptului la acțiune al asociației pentru neplata cotelor de contribuție. Astfel potrivit art. 49 alin. 2 - termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice și potrivit art. 50 alin. 1 din actul normativ menționat - asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 zile de zile de la termenul stabilit. În continuare, instanța reține că dat fiind că este vorba despre penalități de întârziere, fiind vorba de drepturi accesorii dreptului principal, prescripția dreptului material la acțiune începe să curgă odată cu prescripția dreptului material la acțiunea aferentă debitului principal, deci de la expirarea unui termen de 90 zile de la termenul de plată stabilit, deși penalitățile de întârziere încep să curgă după o perioadă de 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată.
Având în vedere dispozițiile art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007 mai sus arătate, rezultă că termenul de prescripție al dreptului la acțiune pentru penalitățile de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada ianuarie 2007-octombrie 2010, a început să curgă separat pentru fiecare lună în parte, la expirarea unei perioade de 90 zile de la data ultimei zile de plată.
Astfel, deși cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 25.11.2013, iar penalitățile de întârziere au fost calculate pentru debite începând cu luna ianuarie 2007, pentru care a trecut o perioada mai mare de 3 ani, instanța reține că în cauză, cursul prescripției a fost întrerupt.
În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 16 din Decretul 167/1958 - prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Prin urmare, instanța reține că pârâtul a efectuat plăți cu privire la debitul restant la asociația de proprietari, începând din luna ianuarie 2007 și în continuare, în anii 2008, 2009 și 2010 potrivit chitanțelor de plată (f. 95-103) și mențiunilor centralizatorului privind penalitățile de întârziere (f. 175-177) și în consecință, prin aceste plăți, a recunoscut dreptul a cărui acțiune se prescrie.
În continuare, instanța constată că în anumite chitanțe de plată eliberate pârâtului nu s-a menționat, ce reprezintă suma achitată și pentru ce perioada, fiind consemnată doar mențiunea rest.
Astfel, când un debitor are fata de acelasi creditor mai multe datorii iar debitorul plateste o suma ce nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, se pune problema imputatiei platii.
Imputatia platii poate fi facuta mai intai prin acordul partilor. În lipsa conventiei partilor, primul care poate decide asupra carei obligatii se imputa plata efectuata este debitorul conform art.1110 C Civ iar daca debitorul nu face imputatia platii cel care are dreptul sa o faca este creditorul.
Astfel, instanta constata ca paratul nu a făcut dovada imputației plății, respectiv ce reprezinta plățile efectuate, având în vedere că potrivit chitanțelor depuse la dosar nu rezultă ce restanțe a înțeles să stingă prin plată. În absența unei imputații făcute de debitor, dreptul de a face imputația aparține creditorului și prin urmare, reclamanta a fost cea care a facut ulterior, imputatia platii.
În consecință, atâta timp cât reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata acestor sume de bani, având în vedere și faptul că orice plată stinge datoria cea mai veche în absența unei indicații din partea debitorului cu privire la imputația plății, instanța urmează a respinge excepția prescripției dreptului material cu privire la obligarea pârâtului Crișcă C. la plata penalităților de întârziere calculate la debitele din perioada ianuarie 2007-octombrie 2010, ca neîntemeiată.
În fapt, pârâtul Crișcă C. ocupă apartamentul situat în Suceava, ..11, ., ., fiind arondat Asociației de P. nr. 52 Suceava.
În această calitate, potrivit art. 25 din H.G. nr.1588/2007, pârâtul este obligat la achitarea sumelor aferente din cheltuielile de întreținere comune. Titlul legal de plată al cotelor de întreținere îl reprezintă listele de plată, conform art.25 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 și art. 46 din Legea 230/2007, membrii asociației având obligația de a achita sumele în termen 20 de zile de la afișarea listei. În caz de neplată, proprietarii pot fi acționați în justiție de către Asociația de Proprietari (art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007). De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Din cuprinsul listelor de plată depuse la dosar (f. 23-38), reiese că pârâtul figura, cu o restanță de plată în cuantum de 745 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei ianuarie 2007 – septembrie 2013.
Instanța reține, de asemenea, faptul că pârâtul nu a contestat, în condițiile art. 12 pct. a lit. d din HG nr. 1588/2007, calculul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere în termenul legal de 10 zile de la afișarea listelor de plată, însușindu-și astfel obligația de a plăti sumele înscrise în listele afișate. Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din precizările reclamantei formulate la termenul de judecată din data de 19.09.2014, pârâtul a achitat, în integralitate, debitul constând în cheltuieli comune și de întreținere.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă, în cuantum de 3018,05 lei pentru perioada ianuarie 2007-septembrie 2013, din dispozițiile legale (art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 și art.13 din O.G. nr.85/2001) reiese că, în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, dar numai în condițiile în care există o hotărâre a Adunării Generale a asociației în acest sens.
Mai mult, pentru a fi valabile, hotărârile adunării generale trebuie să respecte condițiile de cvorum și majoritate legale, conform art.14 din H.G. nr. 1588/2007. De asemenea, art. 49 din Legea nr.230/2007, intrată în vigoare în august 2007, prevede că asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
În prezenta cauză instanța reține că, prin Hotărârile Adunării Generale a proprietarilor din cadrul Asociației de proprietari nr. 52 Suceava din 07.06.2007, 26.06.2008, 26.03.2009, 29.03.2010, 28.03.2011, 28.02.2012, 21.09.2013 s-a statuat, în mod succesiv, ca procentul penalităților percepute în caz de întârziere să fie de 0,2 % pe zi de întârziere, astfel cum rezultă din procesele-verbale atașate la dosar (f. 5-20, 79-94).
Instanța constată, așadar, că penalitățile au fost calculate cu respectarea prevederilor art. 49 al.1 din Legea nr.230/2007, contrar celor susținute de pârât, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, suma penalizărilor nu depășește debitul la care s-au aplicat iar termenul de la care s-au aplicat a fost stabilit în mod corespunzător, după o perioadă de 30 zile de la expirarea termenului de plată. În plus, instanța respinge apărarea pârâtului cu privire la faptul că pe listele de plată din perioada 2007-2011, nu apare menționat procentul de penalitate și prin urmare, nu este obligat la plata acestora având în vedere că această mențiune nu este obligatorie, procentul de penalitate putând fi verificat din cuprinsul Hotărârilor Adunării Generale a proprietarilor.
De asemenea, pârâtul arată în apărare că penalitățile solicitate nu sunt datorate având în vedere că reclamanta nu poate face dovada datei afișării listei de plată, dată raportat la care se aplică penalități, considerând că nu se poate stabili termenul scadent până la care trebuia să achite cheltuieli de întreținere și neavând termen scadent nu se pot calcula penalități de întârziere. Instanța urmează a respinge apărarea formulată de pârât ca neîntemeiată având în vedere că termenul scadent de plată este stabilit potrivit dispozițiilor legale, respectiv la 20 zile de la afișarea listei. Faptul că așa cum rezultă din examinarea listelor de plată nu reiese data afișării listei de plată, nu poate duce la concluzia că pârâtul ar fi absolvit de plata penalităților în condițiile în care potrivit centralizatorului depus la dosar (f.175-177) s-a menționat că listele de plată s-au afișat pe data de 15 ale fiecărei luni. În plus, în condițiile în care acestea nu au fost contestate potrivit art. 12 pct. a lit. d din HG nr. 1588/2007, pârâtul efectuând plăți și cu privire la restanțele de plată reprezentate de penalități de întârziere, instanța reține că acest aspect echivalează cu o recunoaștere a modului de calcul a acestora, nefăcând dovada afișării listelor de plată la o altă dată.
În continuare, instanța reține că deși reclamanta a solicitat potrivit cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtului la plata sumei de 3018,05 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2007-septembrie 2013, ulterior, a depus un nou centralizator care corespunde mențiunilor solicitate de instanță la termenul de judecată din 21.11.2014, depus la filele 175-177 dosar. Potrivit acestui nou centralizator, ca urmare a modului de calcul al penalităților potrivit solicitărilor instanței, cuantumul penalităților aferente perioadei ianuarie 2007-septembrie 2013, este de 2515,78 lei, motiv pentru care instanța urmează a admite în parte cererea formulată și a obliga pârâtul la plata sumei de 2515,78 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2007-septembrie 2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că pretențiile reclamantei au fost admise în parte, instanța în temeiul dispozițiilor art. 453 alin.2 CPCiv, urmează a obliga reclamanta, în măsura în care a picat în pretenții (17% din cuantumul pretențiilor), să plătească pârâtului suma de 85 lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată suportate. (50 lei onorariu avocat potrivit chitanței nr. 560 din 16.02.2014)
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată cu privire la suma de 110 lei reprezentând convenție pregătire mediere, instanța urmează a respinge această solicitare ca neîntemeiată în condițiile în care dovada cheltuielilor se face cu originalul chitanței și facturii, or la dosar s-a depus doar copie de pe chitanța și factura în cuantum de 110 lei. În plus, potrivit art. 2 al. 1 ind. 4 din Legea nr. 192/2006, serviciile prestate conform disp. alin.1 și al. 1 ind 1 (ale aceluiași articol) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice ale sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita, mai mult art. 2 al. 1 din Legea nr. 192/2006 a fost declarat neconstituțional, instanța reținând că taxa privind invitarea la mediere nu poate fi inclusă în cheltuielile de judecată, nefiind o cheltuială necesară pentru buna desfășurare a procesului, aceasta fiind achitată anterior formulării cererii de chemare în judecată potrivit facturii din 11.09.2013 (f.104
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr.52 cu sediul în mun.Suceava, ..2, ., jud.Suceava în contradictoriu cu pârâta Crișcă A. V., domiciliată în mun.Suceava, ..11, ., . ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la obligarea pârâtului Crișcă C. la plata penalităților de întârziere calculate la debitele din perioada ianuarie 2007-octombrie 2010, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr.52 Suceava, cu sediul în mun.Suceava, ..2, ., jud.Suceava, în contradictoriu cu pârâtul Crișcă C., domiciliat în mun.Suceava, ..11, ., ., astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul Crișcă C. la plata către reclamantă a sumei de 2515,78 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada ianuarie 2007-septembrie 2013.
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 85 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./15.04.2015/4 Ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 527/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 345/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
