Plângere contravenţională. Sentința nr. 322/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 322/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 322/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 322
Ședința publică din data de 21.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. G. A.
Grefier: B. G.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulate de petentul N. N., în contradictoriu cu intimatul IPJ Suceava, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.08.2014 .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul N. N. și martorul H. C., legitimat cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța învederează numitului H. dispozițiile art. 119 O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora, în cazul în care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare. La termenul din data de 10.12.2014, instanța a dispus introducerea numitului H. C. în calitate de intervenient dar, din eroare, a fost citat în calitate de martor, prezența sa acoperind acest viciu.
În temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța admite proba cu interogatoriul intervenientului și procedează la administrarea acestei probe.
Întrebare: Unde vă aflați la data de 05.08.2014?
Răspuns: Mă deplasam cu bicicleta din direcția Suceava către B., pe raza localității Dumbrăveni.
Întrebare :Vă aflați pe partea carosabilă sau pe pista de biciclete?
Răspuns: Mă aflam pe partea carosabilă, în zona respectivă nefiind piste de biciclete.
Întrebare: Cum v-ați intersectat cu petentul ?
Răspuns: La intersecția cu drumul care duce spre Verești, el urma să facă stânga pe sensul pe care eu treceam.
Întrebare: Cum s-a produs impactul ?
Răspuns: El a virat în fața mea, iar eu am intrat cu bicicleta în mașina lui.
Întrebare:Ce s-a întâmplat după incident?
Răspuns: După incident petentul a insistat să mergem la Poliție, căci aprecia că este vina mea. La Poliție am explicat cele întâmplate. Am dat o declarație după care eu am plecat. Nu am fost la fața locului când s-a încheiat procesul verbal.
Întrebare: De ce nu ați rămas la locul incidentului ?
Răspuns: După incident nu s-a sunat la Poliție. La insistența martorilor prezenți ne-am deplasat la Postul de Poliție din Dumbrăveni, care se afla undeva la 200 de m.
Întrebare: Pe ce direcție se deplasa petentul?
Răspuns: Arăt că și petentul se deplasa tot pe direcția Suceava–B.. Arăt că petentul s-a oprit în intersecția cu drumul care ducea spre Verești și a virat la stânga, iar eu mă deplasam spre direcția înainte spre B..
Întrebare: Pe ce parte a drumului vă aflați dvs.?
Răspuns: Eu mă aflam pe partea dreaptă conform cu poziția mea de mers.
Instanța întreabă părțile dacă există alte cereri sau excepții.
Petentul arată că Poliția nu s-a prezentat la fața locului întrucât șoseaua este monitorizată, iar dacă va face plângere contravențională asta este. El se deplasa de la B. către Suceava, iar la intersecția cu Verești, a verificat, s-a asigurat, a virat stânga. Solicită că poliția să trimită filmul și atunci va fi clar.
Instanța învederează petentului că la data de 20.11.2014 a trimis o adresă în acest sens către IPJ Suceava- Postul de Poliție Dumbrăveni iar în răspunsul primit la data de 12.12.2014 ni s-a comunicat că ei stochează doar timp de 14 zile imaginile, la acest moment fiind șterse. Instanța constată că există deja un răspuns din partea poliției la solicitarea petentului astfel că cererea acestuia va fi respinsă.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, în baza art. 244 C.proc.civ., declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Petentul arată că l-ar fi iertat pe H. C. dacă și-ar fi recunoscut fapta. Solicită anularea procesului verbal de contravenție. Apreciază că nu este vinovat și a greșit când a semnat procesul verbal.
Intervenientul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție.
Instanța, în baza art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 14.08.2014 sub nr._ (filele 3-4), petentul N. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._ încheiat la data de 05.08.2014.
În motivare, petentul a arătat că prin procesul-verbal de s-a reținut că la data de 05.08.2014, se deplasa pe șoseaua B. – Suceava și pentru a evita traficul foarte aglomerat din orașul Suceava a ales varianta Dumbrăveni – Verești pentru a ajunge în localitatea Fălticeni.
În intersecția Dumbrăveni – Verești, după ce s-a asigurat, a executat un viraj la stânga și un biciclist care venea de pe trotuar a intrat în roata din dreapta față a autoturismului și-a pierdut echilibrul și a căzut pe mașina sa și a avariat-o. Biciclistul s-a ridicat și a spus că nu are nimic și vrea să plece, însă el a sunat la Poliția rutieră, care nu a răspuns, după care s-a deplasat la poliția locală, care însă a constatat că nu s-a asigurat și nu a acordat prioritate, motiv pentru care i-a suspendat permisul de conducere pentru 60 de zile și i-a aplicat o amendă în cuantum de 540 lei.
De asemenea, arată că nu se consideră vinovat de producerea incidentului, polițistul nu s-a deplasat la fața locului pentru a-i explica situația, iar biciclistul a declarat că nu are pretenții, știind că este vina lui. A anexat și o schiță din care reiese locul impactului poziția mașinii și a biciclistului. Organele de poliție i-au adus la cunoștință faptul că există camere de luat vederi în acel loc, însă nu a vizionat înregistrarea întrucât era defect monitorul.
În subsidiar solicită înlocuirea amenzii cu „ avertisment”, întrucât nu este vinovat de csăvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 și 38 O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și înregistrarea video.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar, în copie, procesul verbal-. nr._ încheiat la data de 05.08.2014 (fila 6).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței . nr._ din 23.09.2014 (fila 20).
La data de 21.10.2014, intimatul a formulat întâmpinare (filele 32-33), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției și implicit a sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 05.08.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 540 lei și reținerea permisului de conducere în baza art. 39 alin. 2 lit. c O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 29- E58 din direcția B. –Suceava, iar în momentul în care a virat stânga pe DJ 208 B nu a acordat prioritate biciclistului H. C. ce se deplasa cu bicicleta pe DN 29 pe direcția Suceava – B..
Procesul verbal a fost încheiat în prezența contravenientului, care a menționat că nu se consideră vinovat de săvârșirea contravenției și a semnat procesul verbal și dovada de reținerea permisului de conducere.
În dovedire, intimatul a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 34), copia procesului-verbal contestat (fila 35), copia declarației petentului la sediul poliției (filele 38-39), copia declarației intervenientului H. C. (filele 36-37),.
La termenul din data de 19.11.2014, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisuri. De asemenea, instanța a încuviințat proba testimonială cu martorul H. C.. La termenul din 21.01.2015, datorită faptului că H. C. a fost introdus în proces în calitate de intervenient, a încuviințat din oficiu proba cu interogatoriul acestuia, pe care l-a administrat la același termen, răspunsurile fiind consemnate în cuprinsul practicalei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.08.2014 (fila 6) petentul N. N. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 59 alin. 2 O.U.G. nr. 195/2002 cu 6 puncte amendă în cuantum de 540 lei și ca măsură complementară i-a fost reținut permisul de conducere pe o perioadă de 60 de zile.
În fapt, instanța reține că la data de 05.08.2012, orele 08:00 petentul conducea autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ pe DN 29-E58, direcția B.-Suceava iar în momentul în care a virat stânga pe DJ 208B către Verești nu a acordat prioritate biciclistului H. C., care se deplasa pe DN 29, pe direcția Suceava-B., accidentându-l.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 05.08.2014 a fost semnate de către petent, acesta menționând în cuprinsul înscrisului că nu se consideră vinovat.
D. fiind faptul că s-a produs un accident între autoturismul condus de petent și bicicleta condusă de numitul H. C., instanța a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 119 O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevăd că în cazul în care fapta unui conducător de autovehicul sau tramvai a avut ca urmare producerea unui accident de circulație, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei va cita unitatea de poliție din care face parte agentul constatator, părțile implicate în eveniment și societatea de asigurare. În acest sens, la termenul din data de 10.12.2014, instanța a dispus introducerea din oficiu în proces a numitului H. C. în calitate de intervenient-parte implicată în evenimentul rutier și a S.C. C. A. S.A, în calitate de asigurator a petentului, astfel cum rezultă din polița RCA nr._ (fila 62).
Potrivit prevederilor art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că petentul a formulat critici în sensul că afirmațiile înscrise în procesul-verbal nu sunt reale. Cu toate acestea, instanța constată că aceste critici vizează temeinicia procesului-verbal iar acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
De asemenea, permisul de conducere a fost reținut în mod corect pe o perioadă de 60 zile, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. 3 lit. a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul art. 6 din CoEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). De asemenea, CEDO a statuat în cauza N. G. c. României, în materia circulației rutiere, că prevederile art. 6 paragraf 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism ce ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei, aplicată unei persoane fizice, însoțită de măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile, este suficient de gravă pentru a concluziona că față de petentă a fost formulată o acuzație în materie penală în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO.
Procesul-verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, având posibilitatea de a constata și sancționa unele fapte ce contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege. În acest sens, procesul-verbal se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată de probe de către contravenient.
Așadar, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În fapt, instanța constată că prezumtiva contravenție nu a fost constatată în mod nemijlocit de către agentul constatator, motiv pentru care prezumția de nevinovăție va cântări mai greu decât prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, motiv pentru care situația de fapt reținută în procesul-verbal trebuie să se coroboreze cu alte probe, astfel cum enunță și cauza A. c. României. În acest sens, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, limitându-se în a contesta doar temeinicia procesului verbal și a propune proba cu înregistrarea video a accidentului.
La termenul din data de 19.11.2014 instanța a dispus emiterea unei adrese către IPJ Suceava–Poliția comunei Dumbrăveni pentru a înainta înregistrarea video din . monitorizarea intersecției Dumbrăveni-Verești, cu privire la incidentul din data de 05.08.2014. La data de 12.12.2014 intimatul a depus prin poștă răspuns, în sensul că nu deține o astfel de înregistrare, căci camerele video nu stochează datele mai mult de 14 zile, după care datele sunt șterse automat din baza de date. Dată fiind imposibilitatea de administrare a acestei probe, la termenul de astăzi instanța a încuviințat din oficiu proba cu interogatoriul intervenientului H. C., în vederea clarificării situației de fapt.
Astfel, din răspunsurile date la întrebările instanței, intervenientul a confirmat situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție (fila 6). Astfel, acesta a arătat că se deplasa cu bicicleta pe DN 29, în . Suceava-B. iar petentul se deplasa cu autoturismul său pe direcția B.-Suceava. Direcțiile de deplasare ale celor doi sunt confirmate atât de către petent în cererea sa de chemare în judecată, cât și de declarațiile acestora date în fața organului de poliție la data de 05.08.2014 (filele 36-37, 38-39).
La intersecția dintre DN29 cu DJ208 B (spre Verești), petentul a efectuat manevra de schimbare a direcției către stânga, moment în care s-a produs coliziunea cu bicicleta condusă de către intervenientul H. C., care circula regulamentar din sens opus petentului, pe partea carosabilă. Instanța nu poate reține susținerile petentului, potrivit cărora biciclistul nu s-ar fi aflat pe partea carosabilă, întrucât acesta nu a fost consecvent în declarații. În acest sens, prin cererea de chemare în judecată a indicat faptul că biciclistul se deplasa pe trotuarul pietonal, prin schița creată de către acesta a precizat că biciclistul se afla pe pista pentru biciclete (fila 5), aspecte pe care nu le-a indicat în declarația dată în fața organului de poliție (filele 36-37). Instanța apreciază că, datorită apropierii în timp de momentul accidentului (în aceeași zi – 05.08.2014), declarația înscrisă la fila 36 este cea mai relevantă. Mai mult decât atât, chiar schița accidentului (fila 37) realizată de către petent la data de 05.08.2014 arată că biciclistul H. C. se deplasa pe partea carosabilă. Aceste aspecte se coroborează cu schița accidentului realizată de către intervenient (fila 39) și cu răspunsul acestuia la întrebarea nr. 2 de la interogatoriu.
Astfel, susținerile petentului reprezintă simple afirmații ale persoanei sancționate contravențional și nu pot face singure dovada netemeiniciei procesului-verbal. Dacă nerecunoașterea faptei de către persoana sancționată ar face proba împotriva constatării directe a agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constata direct faptele contravenționale.
În prezenta cauză, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.08.2014.Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Potrivit art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Art. 59 alin. 2 O.U.G. nr. 195/2002 prevede că în intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă.
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. 4 lit. c O.U.G. nr. 195/2002, pentru clasa a III-a de sancțiuni se vor aplica de la 6 la 8 puncte-amendă.
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 05.08.2014 petentului N. N. i s-au aplicat 6 puncte amendă în cuantum de 540 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile (fila 6). Astfel, instanța constată că măsurile aplicate sunt în conformitate cu dispozițiile legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține din materialul probator administrat în cauză că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației. Astfel, conducătorul auto trebuie să respecte normele din trafic, tocmai pentru a evita eventualele accidente ce s-ar putea produce în caz contrar.
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a amenzii în cuantum de 540 lei cu avertisment, instanța apreciază că nu se impune, având în vedere modalitatea de comitere a contravenției și de atitudinea petentului, care nu a recunoscut fapta și a avut o atitudine procesuală agresivă, arătând că nu a înțeles gravitatea contravenției comise și eventualele urmări mai grave ce s-ar fi putut produce. Astfel, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Prin urmare, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.08.2014, astfel cum a fost întocmit de către agentul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.
În baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată că părțile nu au solicitat restituirea cheltuielilor de judecată.
Având în vedere considerentele ce preced, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul N. N. în contradictoriu cu IPJ Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul N. N., CNP_, domiciliat în Fălticeni, ..48, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE SUCEAVA, cu intervenientul H. CONSTAIN, CNP_, domiciliat în ., jud. Suceava și cu asiguratorul S.C. C. A. S.A., cu sediul în Sibiu, ..5, jud. Sibiu, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 05.08.2014, încheiat de către intimat, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2015.
Președinte,Grefier,
Red.N.G.A.
Tehn.B.G.
06.02. 2015, 5ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 348/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 325/2015.... → |
|---|
