Uzucapiune. Sentința nr. 3812/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3812/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 3812/2015
Dosar nr._ - uzucapiune -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3812
Ședința publică din date de 17.07. 2015
Instanța constituită din:
Președinte - T. R.
Grefier - S. M.
La ordine, se află judecarea cererii având ca obiect uzucapiune formulată de reclamanta G. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta G. V. identificată cu BI . nr._ și avocat M. A. - R. identificată cu CI . nr._.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei.
Apărătorul reclamantei consideră că prezenta instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză având în vedere că imobilul se află pe raza teritorială a acestei instanțe.
Instanța în temeiul art. 131 Cod procedură civilă verifică competența de soluționare a prezentei cereri, din oficiu, și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța, raportat la disp. art. 1049 C.p.c. pe care reclamanta și-a întemeiat cererea din oficiu invocă excepția inadmisibilității formulării cererii.
Avocat M. A. apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 1049 C.p.c. în prezenta cauză având în vedere că textele indicate nu limitează aplicarea lor la uzucapiunile începute după . acestor dispoziții la uzucapiunile începute sub incidența noului Cod civil. Așa fiind sunt aplicabile și uzucapiunilor începute și încheiate, împlinite sub imperiul vechiului Cod civil. Pentru aceste motive, solicită respingerea excepției, menținerea cauzei pe rol.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității formulării cererii.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 23.10.2014, sub nr._ /2015, reclamanta G. V. a solicitat formulat cerere de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii asupra terenului în suprafață totală de 2.375 mp situat în Mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava.
În motivare, reclamanta a arătat că prin testamentul autentificat sub nr. 509/20.08.1962, bunica reclamantei, M. D., a lăsat acesteia din urmă, ca moștenire, întreaga sa avere mobilă și imobilă.
Potrivit dispozițiilor testamentare, „averea mea a defunctei M. D., bunica reclamantei imobilă se compune din una casă de lemn acoperită cu draniță care se află pe terenul proprietatea Gospodăriei Agricole Colective „8 Martie" lăsat mie în folosință, situat în cartierul Burdujeni, .. 24 în prezent, în Suceava, .. 23, jud. Suceava, învecinat cu H. P. și Rîșca T., dobândită prin moștenire de la tatăl meu G. N. decedat în urmă cu 40 de ani, iar averea mea mobilă....".
Deschiderea succesiunii a survenit la data de 25.12.1965, data decesului bunicii reclamantei.
Ulterior, parte dintre moștenitorii rezervatari ai bunicii au formulat cerere pentru reducțiunea liberalităților excesive, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. 1136/1966.
S-a susținut la acea vreme că dispozițiile testamentare ar depăși cotitatea disponibilă, respectiv 1/4 din avere întrucât a fost lăsată reclamantei întreaga avere imobilă compusă „dintr-un teren grădină în suprafață de 2200 mp și o casă cu dependințe situată în cartierul Burdujeni, .. 20".
Cererea de reducțiune a liberalităților excesive a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 686/27.05._, instanța reținând că prin testament s-a dispus doar cu privire la casă, nu și la terenul de lângă casă, iar valoarea casei și a dependințelor nu depășește cotitatea disponibilă.
În baza testamentului autentificat sub nr. 609 din 20 august 1962 și a sentinței civile nr. 686 din 27 mai 1967 a Trib. P.. Suceava, la data de 12 februarie 1968 a fost emis certificatul de moștenitor nr. 16/_ potrivit căruia întreaga masă succesorală a defunctei M. D., decedată la data de 25.12.1965, a revenit moștenitoarei M. V., căsătorită G., în calitate de nepoată de fiu și moștenitoare testamentară. Potrivit certificatului de moștenitor anterior menționat, masa succesorală a fost compusă din „2200 mp teren construcție și grădină cu una casă situat în orașul Suceava - cartierul Burdujeni, .. 20, regiunea Suceava, între vecinii: Rîșca T. la răsărit, . P. la nord și Simionoaie llie la sud, terenul moștenit de la părinți, casa construită de defunctă", menționându-se expres că bunuri mobile „nu au rămas".
În ceea ce privește terenul de lângă casă, inițial, în testament, s-a menționat că ar fi în proprietatea Gospodăriei Agricole Colective „8 Martie", fiind lăsat în folosință bunicii reclamantei. Ulterior, prin cererea de reducțiune a liberalităților excesive s-a susținut că și terenul de pe lângă casă a fost lăsat reclamantei ca moștenire, prin testamentul autentificat sub nr. 609/20.08.1962. Însă „din adresa nr. 362 din 5 mai 1967 a Cooperativei Agricole de Producție rezultă că terenul de lângă casă nu este proprietatea acelei cooperative, întrucât defuncta nu a fost înscrisă ca membră cooperatoare", astfel cum este reținut în considerentele sentinței civile nr. 686/27.05.1967.
La data de 4 iunie 1968, în considerarea calității de moștenitoare a reclamantei și urmare a cererii adresată de către reclamantă și soțul său, G. M., a fost emisă autorizația pentru executare lucrări nr. 25/04.06.1968 prin care a fost autorizată executarea lucrărilor de construcție a unei locuințe individuale tip vilă.
În baza acestei autorizații, casa de lemn moștenită a fost dărâmată; în locul ei, reclamanta și soțul său au edificat casa și anexele identificate pe planul de situație ca fiind construcțiile C1 - C6.
În ceea ce privește adresa imobilului, precizează că aceasta a suferit modificări datorită redenumirii străzilor și a renumerotării imobilelor, ambele dispuse de autoritățile locale Suceava în cursul anilor "60. Astfel, imobilul situat în cartierul Burdujeni, .. 24, regiunea Suceava, menționat în testamentul autentificat sub nr. 609/20.08.1962 este același cu imobilul situat în cartierul Burdujeni, .. 20, regiunea Suceava, astfel cum este identificat în Sentința civilă nr. 686/27.05.1967 și în certificatul de moștenitor nr. 16/12.02.1968, și același cu imobilul situat în Suceava, .. 23, jud. Suceava, identificat în autorizația pentru executare de lucrări nr. 25/04.06.1968 și în planul de situație și planul de încadrare în zonă întocmite de ing. B. Aspazia.
Acest lucru este susținut nu numai de actele amintite care fac referire la unul și același imobil, dar și din modul de identificare a imobilului, respectiv vecinătățile menționate în testament și în certificatul de moștenitor, vecinătăți care coincid cu acelea specificate în planul de situație întocmit de ing. B. Aspazia potrivit testamentului, imobilul este învecinat cu Rîșca T.; potrivit certificatului de moștenitor, imobilul este învecinat cu Rîșca T. la răsărit, . P. la nord și Simionoaie Mie la sud; potrivit planului de situație, imobilul este învecinat cu . T., Simionoaie llie și L. S..
Cu privire la diferența între suprafața de teren menționată în certificatul de moștenitor și aceea din planul de situație, menționează că aceasta rezultă exclusiv din măsurători.
Reclamanta mai precizează că de la data de 25.12.1965 și până în prezent reclamanta a deținut continuu, neîntrerupt, netulburat, în mod public și sub nume de proprietar aceeași suprafață de teren, împrejmuită cu gard, fără a aduce atingere în vreun fel dreptului de proprietate al vecinilor. Astfel, în toată această perioadă reclamanta nu a avut nicio discuție/niciun conflict/litigiu cu nici unul dintre vecini legat(ă) de întinderea dreptului de proprietate. Transferul „posesiunii" asupra tuturor bunurilor mobile și imobile existente în masa succesorală a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data de 25.12.1965.
De la această dată, reclamanta a deținut bunurile lăsate ca moștenire de bunica sa sub nume de proprietar, comportându-se ca un adevărat proprietar: a obținut autorizația pentru executare de lucrări de construcție nr. 25 din 4 iunie 1968, a edificat împreună cu soțul său, G. M., una casă de locuit și anexe gospodărești, a locuit efectiv cu familia sa în imobil, a depus declarațiile fiscale pentru teren și pentru construcții și a suportat taxele și impozitele corespunzătoare.
Reclamanta a arătat că având în vedere data deschiderii succesiunii, dată la care a operat transferul posesiunii asupra imobilului în cauză, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1837 și urm. C. civ. 1864. Potrivit art. 1837 C. civ. 1864, „prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea...", „fondată pe faptul posesiunii", conform art. 1846 alin. 1, posesiune care trebuie să fie „continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar...", conform art. 1847, exercitată timp de 30 de ani „fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se putea opune reaua-credință", conform art. 1890.
Din textele invocate, rezultă cele două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea opera prescripția achizitivă, respectiv: posesia să fie „continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar..." și să fi fost exercitată cel puțin 30 de ani. În speță, posesia asupra suprafeței de 2.375 mp situată în Mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava, exercitată de către reclamantă, îndeplinește ambele condiții.
Astfel, transferul posesiunii către reclamantă a operat la data de 25.12.1965. De la această dată, reclamanta și familia sa au locuit efectiv în imobilul moștenit, au edificat construcții noi, conform autorizației pentru executare lucrări nr. 25/04.06.1968, au achitat impozitele și taxele aferente proprietății, conform certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr._ din 18.09.2014. Așa fiind, posesia exercitată de către reclamantă a fost continuă, publică și sub nume de proprietar. De asemenea, în speță nu a operat nicio cauză de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție.
Precizează faptul că, raportat la dispozițiile art. 1868 C. civ. 1864, cererea pentru reducțiunea liberalităților excesive menționată anterior, care a făcut obiectul dosarului nr. 1136/1966, nu a reprezentat o cauză de întrerupere a posesiei, respectiv a cursului termenului de prescripție, întrucât a fost respinsă prin sentința civilă nr. 686/27.05.1967. În ceea ce privește a doua condiție, posesiunea exercitată de către reclamantă a început la data de 25.12.1965, data deschiderii succesiunii. Așa fiind, termenul de 30 de ani prevăzut de art. 1890 C. civ. 1864 pentru a opera prescripția s-a împlinit la data de 25.12.1995.
In plus, raportat la dispozițiile art. 1050 C. proc. civ., precizează următoarele: terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului ori al vreunei unități administrativ teritoriale, ci s-a aflat în toată această perioadă în circuitul civil, fiind supus prescripției. D. dovadă, invocăm Adeverința nr._/18.09._ emisă de Primăria Municipiului Suceava potrivit căreia reclamanta și soțul său, domiciliați în Mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava, „figurează înscriși în evidențele noastre în registrul agricol voi. 16 pag. 4 cu 0,22 ha în grădină .. 23"; terenul nu este înscris în cartea funciară, astfel cum rezultă din certificatul nr._/06.10.2014; nu cunoaștem numele fostului proprietar care să fi deținut și un titlu de proprietate corespunzător; așa cum rezultă din testament și din certificatul de moștenitor, terenul a aparținut bunicii reclamantei, care l-a moștenit de la tatăl său, fără ca aceștia să fi deținut și dovada proprietății, respectiv vreun act constatator al dreptului de proprietate asupra acestui teren.
În continuare, potrivit art. 24 C. proc. civ. corob. cu art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”, respectiv după data de 15.02.2013. În atare condiții, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1049 și urm. C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât acestea nu prevăd nicio derogare în ceea ce privește uzucapiunile începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010. Dimpotrivă, potrivit art. 1049 C. proc. civ., „dispozițiile prezentului titlu sunt aplicabile oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii".
În concluzie reclamanta a arătat că solicită admiterea cererii astfel cum este formulată și, pe cale de consecință, să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.375 mp situat în Mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava.
În drept a invocat dispozițiile art. 1837 și urm. C. civ. 1864 și al art. 1049 și urm. C. proc. Civilă precum și pe cele privitoare la înscrierile în cartea funciară prevăzute de Codul civil și Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri (f. 11-25).
La data de 03.12.2014 reclamanta a depus precizări (f. 30-32) prin care a arătat că obiectul cererii este constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.375 mp situat în Mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava și înscrierea în cartea funciară pe numele reclamantei a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Cererea a fost legal timbrată conform chitanțelor de la filele 69 și 10 dosar
La termenul de judecată din data de 17.07.2015 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității formulării cererii și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma excepției inadmisibilității formulării cererii instanța reține următoarele:
În fapt prin prezenta acțiune reclamanta solicită în baza procedurii prev. de titlul XII, cartea a VI-a, din codul de procedură civilă „procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii”, art. 1049 -1052 Codul de procedură civilă, constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.375 mp situat în mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava și înscrierea în cartea funciară pe numele reclamantei a dreptului de proprietate astfel dobândit.
Instanța constată că reclamanta indică ca temei de drept material dispozițiile art. 1837 și 1864 din Vechiul Cod civil, dar solicită aplicarea procedurii prevăzută de art. 1049-1052 Cod procedură civilă, procedură care se aplică numai uzucapiunilor începute după . Noului Cod civil.
Astfel, pentru a determina dacă în cauză poate fi aplicată procedura prev. de art. 1049-1052 Cod procedură civilă instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1049 Cod procedură civilă procedura este aplicabilă oricăror cereri de inscriere in cartea funciara a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii.
Cu toate acestea, instanța reține că în fapt sfera de aplicare a acestei proceduri este limitată la uzucapiunea extrabulară reglementată de art. 930 Cod civil. În acest sens, instanța reține că potrivit art. 82 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 930 – 934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliara se aplica numai in cazurile in care posesia a inceput dupa data intrarii in vigoare a acestuia. Pentru cazurile in care posesia a inceput inainte de aceasta data, sunt aplicabile dispozitiile referitoare la uzucapiune, in vigoare la data inceperii posesiei. Pentru imobilele pentru care, la data inceperii posesiei, nu erau deschise carti funciare, raman aplicabile dispozitiile in materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 930 din Noul cod civil cu privire la uzucapiunea extratabulară se arată că dreptul de proprietate asupra unui imobil și dezmembrămintele sale pot fi înscrise în cartea funciară, în temeiul uzucapiunii, în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani, dacă: a) proprietarul înscris în cartea funciară a decedat ori, după caz, și-a încetat existența; b) a fost înscrisă în cartea funciară declarația de renunțare la proprietate; c) imobilul nu era înscris în nicio carte funciară. (2) În toate cazurile, uzucapantul poate dobândi dreptul numai dacă și-a înregistrat cererea de înscriere în cartea funciară înainte ca o terță persoană să își fi înregistrat propria cerere de înscriere a dreptului în folosul său, pe baza unei cauze legitime, în cursul sau chiar după împlinirea termenului de uzucapiune.
Instanța reține că denumirea procedurii prev. de art. 1049 – art. 1052 din Codul de procedură civilă este „procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii” titlu care se află în perfectă corelație cu prevederile art. 930 alin. 1 din Noul Cod civil. Mai mult instanța reține că din mențiunile prevăzute de art. 1050 din Codul de procedură civilă și art. 930 din Noul Cod civil cu privire la uzucapiunea extratabulară rezultă că înscrisurile care se depun în temeiul art. 1050 din C.p.c. sunt necesare tocmai pentru a verifica întrunirea condițiilor prev. de art. 930 din Noul Cod civil. Acest aspect este un argument în plus al faptului că dispozițiilor art.1049-1052 Cod procedură civilă sunt aplicabile numai posesiilor începute după . Noului Cod civil, respectiv uzucapiunii extrabulare reglementată de art. 930 Cod civil
Totodată, instanța are în vedere și modificările aduse de Noul Cod civil cu privire la condițiile și efectele uzucapiunii, precum și faptul că procedura prev. de art. 1049-1052 din Codul de procedură civilă reprezintă o transpunere în plan procesual a dispozițiilor legale din noul cod civil referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune care are loc la momentul înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Astfel, spre deosebire de vechiul cod civil în care la momentul împlinirii termenului prescripției achizitive proprietarul își consolida retroactiv dreptul de proprietate de la momentul intrării în posesie, în reglementarea noului cod civil dobândirea dreptului de proprietate are loc la momentul înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.
Această modificare a efectelor uzucapiunii a fost consacrată și de dispozițiile art. 1052 din Codul de procedură civilă care prevăd că (1) reclamantul va putea cere înscrierea provizorie a dreptului ce a uzucapat, în temeiul încheierii date potrivit art. 1.051 alin. (5) sau, după caz, al hotărârii judecătorești, de primă instanță, prin care s-a admis cererea de înscriere, înainte de rămânerea definitivă a acesteia. Justificarea înscrierii provizorii se va face pe baza încheierii sau, după caz, a hotărârii judecătorești, rămase definitivă. (3) Reclamantul este considerat proprietar de la data înscrierii, în condițiile legii, în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în temeiul uzucapiunii. În acest context, instanța constată că există un impediment major în aplicarea dispozițiilor art. 1049-1052 Cod procedură civilă posesiilor începute înainte de . Noului Cod civil, respectiv faptul că procedând în acest mod ar fi încălcate dispozițiile art. 6 alin. 4 din Noul Cod civil.
Astfel, conform dispozițiilor art. 6 alin. 4 din Noul Cod civil prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Conform dispozițiilor acestui articol posesiile începute sub vechiul cod civil duc la dobândirea dreptului de proprietate, însă cu efect retroactiv de la data la care s-a intrat în posesia bunului, retroactivitatea fiind un principiu important al uzucapiunii în vechiul cod civil. Însă, dacă dispozițiile art. 1049-1052 din C.P.C. s-ar aplica și posesiilor începute pe vechiul cod civil, ar însemna ca acestora să li se aplice și efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară cu încălcarea art. 6 alin. 4 din Noul Cod civil.
Instanța constată că reclamanta susține faptul că posesia sa cu privire la imobilul situat în mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava ar fi început în anul 1962, deci înainte de . Noului Cod civil.
Prin urmare, în considerarea celor arătate instanța apreciază că este inadmisibilă cererea reclamantei de a constata dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.375 mp situat în mun. Suceava, .. 23, jud. Suceava și de a înscrie în cartea funciara acest dreptul de proprietate în temeiul dispozițiilor art. 1049-1052 Cod procedură civilă.
Instanța arată că admiterea excepția inadmisibilității are ca efect respingerea cererii ca inadmisibile în condițiile în care reclamanta nu poate solicita constatarea dreptului pretins pe calea procesuală aleasă.
Față de cele arătate, instanța va admite excepția inadmisibilității formulării cererii, invocată din oficiu și va respinge cererea formulată de reclamanta G. V. ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității formulării cererii, invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanta G. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat M. A. - R. din mun. Iași, ., parter, ., cod poștal_, ca inadmisibilă.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.T.R./Tehn. S.M./4 ex –
| ← Validare poprire. Sentința nr. 314/2015. Judecătoria SUCEAVA | Pretenţii. Sentința nr. 3755/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
