Acţiune în constatare. Sentința nr. 2832/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2832/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2832/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2832
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. P.
GREFIER: L.-N. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamantele G. L. și L. L. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. VOLKSBANL ROMÂNIA S.A., având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Având în vedere prevederile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței”, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că, la data de 29.05.2015, prin serviciul registratură, reclamanții au depus cerere de renunțare la judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare, pe cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamante, în temeiul dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2014, sub nr._, reclamantele G. L. și L. L. A. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. V. ROMÂNIA S.A. prin Sucursala Tg. M., ca, prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună:
Pentru reclamanta G. L.:
- Să constate că pct. 5 lit. a din Condițiile speciale și pct. 3.5. din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/02.10.2008 care prevăd plata lunară a unui comision de risc în cuantum de 0,22% aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
- Să constate că articolul din Actul adițional la Convenția de credit nr._/02.10.2008 prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
- Să dispună repunerea părților în situația anterioară inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) și drept consecință să dispună obligarea pârâtei de a restitui reclamantelor în integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului și până la data pronunțării hotărârii, în baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;
- Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000 cu modificările și completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de risc (administrare) de la data plății de către reclamante a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume;
- Să dispună anularea clauzelor mai sus menționate, menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit și obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de credit, în sensul derulării în continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare, plătibil lunar din soldul creditului, până la încetarea raporturilor bancare contractuale și desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o altă denumire;
- Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru reclamanta L. L. A.:
- Să constate că pct. 5 lit. a din Condițiile speciale și pct. 3.5. din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/26.09.2008 care prevăd plata lunară a unui comision de risc în cuantum de 0,22% aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
- Să constate că articolul din Actul adițional la Convenția de credit nr._/26.09.2008 prin care s-a introdus comisionul lunar de administrare aplicat soldului creditului, constituie o clauză abuzivă în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000;
- Să dispună repunerea părților în situația anterioară inserării clauzelor privind comisionul de risc (devenit administrare) și drept consecință să dispună obligarea pârâtei de a restitui reclamantelor în integralitate sumele de bani încasate cu titlu de comision de la data încheierii contractului și până la data pronunțării hotărârii, în baza clauzelor contractuale anulate prin hotărâre;
- Să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000 cu modificările și completările ulterioare, asupra fiecărei sume plătite pârâtei cu titlu de comision de risc (administrare) de la data plății de către reclamante a fiecărei sume de bani în parte și până la data restituirii efective de către pârâtă a acestor sume;
- Să dispună anularea clauzelor mai sus menționate, menținând ca valabile restul dispozițiilor convenției de credit și obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de credit, în sensul derulării în continuare a acestuia, fără comisionul lunar de administrare, plătibil lunar din soldul creditului, până la încetarea raporturilor bancare contractuale și desigur fără introducerea vreunui alt comision, cu o altă denumire;
- Să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanta G. L. a încheiat cu pârâta la data de 02.10.2008 Convenția de credit nr._/2.110.2008 pentru suma de 20.000 CHF pentru o perioadă de 168 luni, iar reclamanta a încheiat cu pârâta la data de 26.09.2008 Convenția de credit nr._/26.09.2008 pentru suma de 17.500 CHF pentru o perioadă de 240 de luni.
Reclamantele consideră, în esență, că clauza privind comisionul de risc contravine legale imperative, fiind o clauză abuzivă, fapt ce atrage nulitatea absolută a acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010, Legea nr. 21/1992, Codul civil 1864.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de restituire a sumelor achitate cu titlu de comision de risc respectiv comision de administrare anterior datei de 28.11.2011, admiterea excepției lipsei de interes în privința petitului 1 și parțial 5 (anularea comisionului de risc) iar în subsidiar respingerea acestora ca nefondate, respingerea în rest a acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: convenția de credit nr._/2.10.2008 (f. 13-20), act adițional nr. 1/24.01.2011 la convenția de credit nr._/02.10.2008 (f. 21-22), plan de rambursare (f. 23-24), grafic de rambursare (f. 25-28), convenția de credit nr._/26.09.2008 (f. 2936), grafic de rambursare (f. 37-38), fost administrată proba cu următoarele înscrisuri: mod calcul penalități (f. 7), angajament de plată (f. 8), comenzi (f. 9-12), facturi fiscale (f. 13-16), listă ieșiri (f. 17), somație (f. 18), confirmare de primire (f. 19-20, 21-22), extras cont (f. 29-30, 37, 38).
La data de 29.05.2015, reclamantele au depus la dosar o cerere de renunțare la judecată (f. 91).
Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de reclamante, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
De asemenea, conform art. 932 Cod procedură civilă, „reclamantul poate renunța la judecată în tot cursul judecății, chiar dacă pârâtul se împotrivește”.
Rezultă așadar că renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, o atare manifestare de voință din partea reclamantului reprezentând o desistare, deci un act de dispoziție care se impune cu forță obligatorie instanței, în condițiile principiului disponibilității care guvernează materia procedurii civile.
În consecință, față de principiul disponibilității părților în procesul civil, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 alin. 1 și alin. 4 Cod procedură civilă, astfel că, în temeiul acestor texte de lege, urmează să ia act și să constatate renunțarea reclamantelor la judecarea prezentei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renuntarea la judecata cererii formulata de reclamantele G. L., CNP_ si L. L. A., CNP_, ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat F. S. din Tg. M., ./12, jud. M., in contradictoriu cu parata ., J_, C. RO_, cu sediul în București, ., . 10, sector 2.
Cu drept de recurs in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 04.06.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
S. P. | L. N. P. Fiind plecată în concediu de odihnă semnează grefier șef Secția civilă I. M. C. |
5 ex./03.07.2015
Red. S.P./Tehnored. I.M.C.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 566/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
