Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5152/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5152/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5152/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5152
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C. C.
Grefier: R. A. M.
Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de către reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.11.2015
JUDECĂTORIA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanțe la data de 14.01.2015 sub numărul_, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 16.077 RON reprezentând avans pentru lucrarea care a format obiectul contractului nr.2100/22.09.2014; la plata sumei de 735 Euro corespunzător sumei de 3299 RON de la data de 12.01.2015, reprezentând daune interese contractuale pe perioada situată între termenul de finalizare și data rezilierii unilaterale a contractului, adică 22.11._14; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt reclamanta a arătat că, la data de 22.09.2014 a încheiat cu pârâta contractul de execuție nr.2100 având ca obiect executarea lucrărilor de compartimentare la birourile societății din Cristești, prin montarea unor glaswanduri prevăzute în anexa nr. l a contractului.
În continuare reclamanta a menționat faptul că, conform convenției (art.2 p.2.3.) a achitat pârâtei un avans în cuantum de 940 euro+TVA adică suma de 16.077 lei prin virament bancar la data de 15.11.2014.
Mai precizează că, încă de la încheierea contractului pârâta nu a mai purtat nici o corespondență cu societate deoarece termenul de execuție s-a stabilit convențional pentru perioada 17-19 10.2014, ulterior a făcut solicitarea de a începe lucrările în 15-16.11.2014, iar prin adresa 5T128/17.11.2014 a stabilit un ultim termen de finalizare pentru data de 22.11.2014.
De asemenea reclamanta a mai arătat faptul că, în data de 28.11.2014 prin adresa GT 1430 a solicitat pârâtei să îi comunice până în data de 02.12.2014 un termen real de execuție, în caz contrar să le returneze avansul primit pentru execuția lucrării.
Prin urmare reclamanta a considerat faptul că, prin demersurile sale a dat dovadă de bună credință în executarea contractului, achitând avansul solicitat și decalând termenul de execuție la 22.11.2014, însă neprimind nici un răspuns din partea pârâtei, a fost nevoită ca la data de 17.12.2014 să notifice acesteia rezilierea unilaterală a contractului în temeiul art.9 pct.9.1 lit. c) și să solicite restituirea avansului achitat. Însă pârâta nu s-a conformat notificării de reziliere și nu a dispus restituirea avansului nici până la data prezentă, prin urmare a fost nevoită ca pe această cale de înaintare a cererii de chemare în judecată obligarea pârâtei la restituirea avansului.
În ceea ce privește solicitarea de daune interese, reclamanta a mai considerat faptul că sunt aplicabile prevederile art.3 p.3.2 din contract, pârâta fiind obligată la plata unei sume de 0,3% /zi de întârziere din prețul net al contractului în cazul în care din culpa sa întârzie termenul de execuție final al lucrării.
Mai mult apreciază că acest termen final de execuție este 22.11.2014, și penalitatea se aplică începând de la această dată până la data notificării rezilierii unilaterale a contractului astfel între 22.11._14 sunt 25 zile iar penalitatea se determină astfel: 9800 Euro x 0,3/100 x25 =735 Euro echivalent a 3299 RON la cursul de 4.4887 RON/Euro la data de 09.01.2015.
În drept reclamanta a invocat prevederile art.1350, art.1530, art.1538, art.1548, art.1549-1553 Cod civil, art.194 Cod de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1074.00 lei (f.27).
Pârâta nu a depus întâmpinare.
În probațiune s-au depus la dosar: contractul de execuție nr. 2100/22.09.2014 (f.4-11), anexa nr. 1 la contractul 02 din 22.09.2014 (f.12-), anexa nr. 2 – Securitatea Muncii la contractul de execuție nr. 2100/22.09.2014 (f.13-14), istoric plăți (f.15), extras cont (f.16), notificare întârzieri (f.17-18), factura fiscală privind cheltuieli poștale (f.19), notificare (f.20-21), împuternicire avocațială (f.22), interogatoriu pârâtei (f.29-30), certificat constatator al societății reclamante (f.71-72).
Analizând actele și probele administrate în cauză, instanța constată că:
Între părțile prezentului dosar s-au desfășurat relații contractuale civile concretizate prin încheierea Contractului de execuție nr. 2100/22.09.2014, contract în baza căruia pârâta s-a obligat în calitate de executant în favoarea reclamantei beneficiar să efectueze lucrări de compartimentare birouri, până la data de 20.10.2014, pentru un preț total de 91.793,89 Euro, cuprins în Anexa 1 la contract.
Prin Notificarea emisă în data de 28.11.2014, reclamanta a solicitat pârâtei comunicarea, până la data de 2.12.2014, a unui termen real de execuție a lucrărilor contractate, anunșând totodată că în cazul omisiunii pârâtei de a răspunde solicitării, se va proceda la rezilierea contractului încheiat, pretinzându-se de la executant restituirea avansului achitat de reclamantă în baza acestuia. Ulterior, la data de 17.12.2014, s-a procedat, prin intermediul B. Szekely Szabolcs, la notificarea intervenirii rezoluțiunii unilaterale a Contractului de execuție nr. 2100/22.09.2014, solicitându-se pârâtei restituirea sumei de_ lei achitată ca avans în data de 5.11.2014.
În ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, reținem că, în ce privește pretențiile formulate de reclamantă se impune, în baza disp. art. 6 al. 2, NCciv., respectiv art. 3 din Legea nr. 71/2011, a se face aplicarea dispozițiilor noului Cod civil.
Astfel, potrivit art. 1549 C.civ, “(1) Dacă nu cere executarea silită a obligațiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului, precum și la daune-interese, dacă i se cuvin.”, potrivit art. 1550 alin. 1 din același act normative, “(1) Rezoluțiunea poate fi dispusă de instanță, la cerere, sau, după caz, poate fi declarată unilateral de către partea îndreptățită.”, iar potrivit art. 1554, alin. 1 “1) Contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ținută, în acest caz, să restituie celeilalte părți prestațiile primite.”
În cazul de față, reclamanta a probat cu extrasul de cont din data de 11.06.2014 (f.16), achitarea către pârâtă la data de 11.05.2014 a sumei de 16.077,10 lei. De asemenea a probat declararea unilaterală a rezoluțiunii contractului, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate de către pârâtă.
De vreme ce pârâta nu a înțeles să conteste poziția reclamantei, sau să probeze executarea totală sau partial a obligațiilor contractuale asumate, și nu a înțeles nici să răspundă la interogatorul comunicat de instanță, în baza art. 358 NCPC instanța va aprecia atitudinea sa procesuală ca o reconoaștere a pretențiilor reclamantei.
Pe cale de consecință, se impune a se admite solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei să achite reclamantei suma de 16.077 lei reprezentând avans pentru lucrarea care a făcut obiectul contractului nr. 2100/22.09.2014, încheiat între părți.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata penalităților aferente debitului principal, instanța reține că, potrivit art. art. 1270 C.civ, „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. (2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.”, iar potrivit art. 1516 C.civ., „(1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
În ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor interese contractuale în cuantum de 735 Euro, observăm că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 3.2 din contractul încheiat între părți, articol care prevede: „Pentru fiecare zi calendaristică cu care executantul depășește, din culpa sa, termenul de execuție final, acesta va fi obligat să plătească beneficiarului o penalitate de 0,3% pe zi de întârziere din prețul net al contractului.”
Apreciem că debitoarea obligației de a face nu poate fi obligată la plata penalităților de întârziere în executarea obligației decât în cazul în care respectiva obligație ajunge să fie executată – cu întârziere. În cazul în care creditoarea înțelege să recurgă la rezoluțiunea contractului, obligațiile ambelor părți decurgând din contract se desființează retroactiv, astfel că prestațiile deja executate se vor restitui. Deși creditoarea are dreptul să pretindă, pe lângă restituirea prestațiilor, și eventuale daune interese cauzate de neexecutarea culpabilă, părțile nu au anticipat în contract care ar fi daunele interese în caz de desființare a contractului, ci numai pentru cazul de întârziere în executarea prestației asumate.
Apreciem, așadar, că nu s-a prevăzut în cuprinsul contractului, întinderea eventualelor daune interese datorate în cazul desființării contractului din culpa unei părți, astfel că această solicitare a reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, pârâta – parte care a pierdut procesul – va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată pe care le-a cauzat reclamantei, respectiv la plata sumei de 3244 lei, din care suma de 1074 lei reprezintă taxă de timbru (f. 27) și suma de 2170 lei – onorar avocat (conform facturii și extrasului de cont de la filele 66-67) .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta G. T. SRL, cu sediul în Cristești, . E, jud. M., CUI RO_, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., .. 4, jud. B., CUI RO_.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 16.077 lei reprezentând avans pentru lucrarea care a făcut obiectul contractului nr. 2100/22.09.2014, încheiat între părți.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 735 euro reprezentând daune interese contractuale.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3244 lei, din care suma de 1074 lei reprezintă taxă de timbru și suma de 2170 lei – onorar avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 13.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. C. R. A. M.
4 ex./27.12.2015
Redactat: A.C.C.
Tehnoredactat: A.C.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5159/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5122/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
