Plângere contravenţională. Sentința nr. 5159/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5159/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 5159/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5159
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: R. A. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petentul S. L. în contradictoriu cu intimatul M.A.I. – POLIȚIA ORAȘULUI MIERCUREA NIRAJULUI având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 08.05.2015, sub nr._, petentul S. L. în contradictoriu cu intimatul M.A.I. – POLIȚIA ORAȘULUI MIERCUREA NIRAJULUI și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună: admiterea plângerii, în principal, anularea parțială a procesului verbal . nr._ din data de 05.05.2015, ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii în avertisment.
În fapt petentul a arătat că, sancțiunea aplicată subsemnatului reprezintă o măsură care încalcă principiul consacrat de legiuitor în art.21, alin.3 din O.G nr.2/2001 în sensul că, aceasta este aplicată disproporțional de gradul de pericol social al faptei, de scopul acesteia și nu ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de faptul că aceasta nu a avut urmări care să aducă o gravă atingere valorilor ocrotite de lege, coroborat cu faptul că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport de disp.art.6 din C.E.D.O.(în situația în care prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului, precum și protocoalele adiționale la .aceasta nr. l, 4, 6, 7, 9, 10, iar ca o consecință a acestui fapt art. 11 și art.20 din Constituția României consacră că, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate față de acesta), contravenția este subsumată noțiunii de ,, acuzație în materie penală" (aspect care are în vedere câmpul de aplicare general al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale), consecința directă constând in obligativitatea respectării garanțiilor recunoscute unei persoane acuzate, în speță, inclusiv a prezumției de nevinovăție.
Totodată, petentul a mai arătat faptul că, nu consimte în ceea ce privește sancțiunea aplicată, deoarece în urma evenimentul rutier din data de 23.04.2014 a rezultat o pagubă materială în sumă de 38 lei RON (sticlă oglindă retrovizoare, fără nici o deteriorare a celorlalte elemente ale oglinzii retrovizoare sau alte daune produse vreunuia dintre vehicule), iar între conducătorii auto a fost încheiată o înțelegere verbală (amiabilă) în urma căreia acesta a achitat contravaloarea pagubei cauzate.
De asemenea a învederat faptul că, procesul-verbal nu este legal întocmit în condițiile in care nu a fost încheiat la locul constatării contravenției, ci la o dată ulterioară constatării și pe cale de consecință procesul-verbal nu poate face dovada deplină a situației de fapt constatate, fiind lipsit de forța probantă recunoscută de lege actelor de constatare legal întocmite . M. mult decât atât, a subliniat că în situația în care agentul nu a constatat personal contravențională, prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea conform celor stabilite în cauzele A. c. României, motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată fiind evident că această rațiune nu se regăsește în situația în care fapta nu este constatată personal;
În final a mai învederat faptul că, la momentul încheierii proces-verbal . nr._ încheiat în ziua de 05, luna 05, anul 2015, au fost încălcate disp.art.17 din O.G.nr.2/2001, în condițiile în care agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a stării de fapt cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, în situația în care, legiuitorul a statuat că noțiunea de ,,faptă săvârșită" în înțelesul textului de lege menționat anterior trebuie să se refere la o scurtă descriere a faptei în concret, astfel încât să fie reținute informații esențiale cu privire la faptă, precum și identificarea legală a acesteia.
Având în vedere aceste considerente, a solicitat admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În drept petenta a invocat prevederile art.17, art.21, alin.3dinO.G.nr.2/2001, art.223, alin.3 N.C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.6).
În probațiune petenta a depus la dosar, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 05.05.2015 (f.3).
La data de 23.07.2015 intimatul I. M. a depus la dosar întâmpinare (f.23-24), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În fapt intimatul a arătat faptul că, a fost chemat în judecată de către reclamant pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din data de 05.05.2015 încheiat de agent șef adjunct Z. I. din cadrul I.P.J. M..
Prin urmare a arătat faptul că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă certă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
În fapt intimatul a arătat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 79 alin.1 lit. b din OUG nr. 195/2002R, pentru faptul că, petentul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la sediul Poliției de la producerea evenimentului rutier în care aceasta a fost implicat, faptă pentru care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, intimatul a fost de părere faptul că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. De asemenea intimatul a mai considerat că, sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Susține că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind drepturile de autor. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca într-un proces penal, că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Totodată a precizat că în conformitate cu prevederile Curții Europene Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolută, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku v.Franța . Hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia . paragraph 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul ( cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999). Nu este admis ca acest gen de contravenție ( referitoare la circulația pe dramurile publice ), in lumina cauzei Angliei c. României sa intre in sfera “acuzațiilor in materie penala atâta timp cat la data săvârșirii faptei ( care privea fondul acestei cauze) aceasta era sancționata cu închisoare contravenționala. Persoana sancționata are dreptul la un proces echitabil ( art.31-36 din OG 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării ca situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit si respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. v, Romania, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Ca urmare a celor expuse mai sus, intimatul a solicitat instanței de judecată să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune intimatul a depus la dosar întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, raportul agentului constatator din 09.07.2015 (f. 17), procesul verbal PMSX nr._ din data de 05.05.2015 în copie (f.18), adresă emisă de I. M. (f.19), declarații (f.20-21).
La data de 07.09.2015 petentul S. L. a depus la dosar Răspuns la întâmpinare în care a reiterat în esență aspectele invocate în plângere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că,
Prin Procesul verbal . nr._/5.05.2015, petentul a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa încălcarea dispozițiilor art. 79 alin.1 lit. b din OUG nr. 195/2002R, respectiv că, petentul nu s-ar fi prezentat în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului rutier în care aceasta a fost implicat, la sediul Poliției faptă pentru care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei. S-a reținut: „Având în vedere accidentul de circulație produs la data de 23.04.2015 ora 16.30, de DJ 135/A pe . Miercurea Nirajului, în care numitul Szanmartoni L. în calitate de conducător auto F. Ducato cu nr. de înmatriculare_ se face vinovat conform declarației date în fața organelor de poliție nu s-a prezentat în cel mult 24 de ore de la producerea accidentului pentru întocmirea documentelor de constatare la sediul Poliției Miercurea Nirajului”. Petentul a menționat, în cuprinsul procesului verbal „Nu am știut ca după producerea accidentului din data de 23.04.2015 aveam 24 de ore să vin la poliție motiv pentru care m-am prezentat la poliție în 5.05.2015, regret că nu m-am prezentat la poliție”.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că: potrivit prevederilor art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, „ (1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:[…] b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. g „(3) **) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:[…] g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).”
Deși invocă în apărare aplicabilitatea prezumției de nevinovăție, și învederează că agentul constatator nu a perceput prin propriile simțuri aspectele consemnate, apreciem că aceste apărări au fost făcute doar formal de către petent, de vreme ce acesta nu a înțeles nici cu ocazia întocmirii actului sancționator, și nici în cuprinsul plângerii contravenționale, să conteste fapta imputată lui. În ce privește această faptă, este irelevant cui revine culpa în producerea accidentului rutier din data de 23.04.2015, contând, în schimb, omisiunea petentului, care a dat declarația la poliție abia în data de 5.05.2015 (f. 21).
Nu se confirmă nici susținerea că fapta ar fi insuficient descrisă: de vreme ce este o faptă săvârșită printr-o omisiune, descrierea amănunțită a detaliilor unei omisiuni nu ar fi fost posibilă; însă agentul constatator a făcut o detaliată descriere a contextului în care s-a produs respectiva omisiune a petentului.
De vreme ce elementele reținute în sarcina petentului se confirmă de actele dosarului – respectiv de înscrisurile depuse la dosar și poziția susținută de petent – instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea de anulare a procesului verbal atacat.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi. Astfel, instanța constată că sancțiunea este încadrată în limitele prevăzute de lege, față de conținutul juridic al faptei, a împrejurărilor în care a fost săvârșită, de vreme ce petentul a întârziat mai bine de o săptămână în declararea evenimentului rutier produs.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul SZETMARTONI L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/5.05.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul SZETMARTONI L., domiciliat în Miercurea Nirajului, ., jud. M., CNP_, în contradictoriu cu MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR – POLIȚIA ORAȘULUI MIERCUREA NIRAJULUI, cu sediul în Miercurea Nirajului, ., jud. M..
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 13.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. CĂILEANRALUCA A. M.
4 ex./14.12.2015
Redactat: A.C.C.
Tehnoredactat: A.C.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5158/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5152/2015.... → |
|---|
