Obligaţie de a face. Sentința nr. 4673/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Sentința nr. 4673/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 4673/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TÎRGU M.

Dosar nr._

Sentința civilă nr. 4673/2015

Ședința publică din data de 20 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: G. G. C.

GREFIER: I. M. I.

Pe rolul instanței se află judecarea cererii formulată de reclamantul S. G. Ș. în contradictoriu cu pârâtul B. V. C. având ca obiect obligația de a face.

În lipsa părților.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 06 octombrie 2015, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când după deliberare instanța a pronunțat prezenta hotărâre.

INSTANȚA,

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată că:

Prin cererea având ca obiect obligația de a face, înregistrată pe rolul instanței la data de 13.07.2015 sub nr._, reclamantul S. G. Ș. în contradictoriu cu pârâtul B. V. C. solicită obligarea pârâtului de a se prezenta în fața organelor de poliție și a organelor financiare pentru transcrierea autoturismului marca BMW 3161, cu nr. de identificare WBAAL51060KH01315 și nr. de înmatriculare_ ; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că a vândut pârâtului autoturismul cu datele de identificare de mai sus, însă acesta nu a făcut demersurile necesare în vederea transcrierii pe numele său a mașinii, cu toate că avea această obligație.

Astfel, prin contractul de vânzare cumpărare pe care l-a încheiat cu cumpărătorul la data de 09.01.2015, autoturismul a fost vândut pârâtului, ocazie cu care i-a înmânat în original Cartea de identitate a autovehiculului, certificatul de înmatriculare și polița de asigurare.

Întrucât pârâtul nu a procedat la transcrierea mașinii pe numele său, reclamantul a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.

În drept, art.17din OUG 195/2002.

În probațiune, au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială (f.3), onorariu avocat (f.4), dovadă achitare taxă timbru(f.5), copie contract de vânzare cumpărare (f.6), înscrisuri (f.7-9).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Reclamantul a înstrăinat pârâtului autoturismul marca BMW 3161 cu nr. de înmatriculare_ .

În aplicarea prevederilor art. 358 Cod procedură civilă instanța reține că pârâtul, citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, s-a înfățișat în instanță și a recunoscut faptul că a cumpărat vehiculul, dar nu l-a transcris din cauza atitudinii reclamantului, care nu i-ar fi predat certificatul fiscal necesar. Instanța constată că aceste afirmații nu au fost susținute cu nici un fel de mijloace de probă, iar pe de altă parte pârâtul avea posibilitatea să solicite personal un astfel de certificat sau să obțină, prin intermediul justiției, obligarea reclamantului să îi furnizeze un astfel de document. Pârâtul a rămas însă în pasivitate.

Conform prevederilor Cap 2, Secțiunea a II-a intitulată „Înmatricularea, înregistrarea și radierea vehiculelor” din O.U.G. nr. 195/2002 art. 11 alin.4: „în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”

Art. 11 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, prevede în mod expres că (2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni:” „b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul”.)

Rezultă că obligația ce incumbă deținătorului unui bun de acest gen-autovehicule supuse regimului înmatriculării decurge din lege și se transmite odată cu bunul, persoana care devine proprietar, devine prin efectul legii și debitor al obligației accesorii de radiere de pe numele fostului proprietar. De altfel, acest lucru este prevăzut expres în alin. 10 al art. 11 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „proprietarul … unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea”.

Pârâtul, în calitate de proprietar, în temeiul unui contract translativ de proprietate, era obligat să se prezinte la serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență își are domiciliul pentru transcrierea autoturismului pe numele său.

Întrucât pârâtul a lăsat să treacă acest termen neîndeplinindu-și obligația ce îi revenea potrivit legii, fără a demara procedurile legale și obligatorii de radiere a autoturismului de pe numele fostului proprietar, reclamantul a fost nevoit să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată.

Nefiind respectată obligația legală stipulată în sarcina pârâtului, reclamantul va fi autorizată, conform art. 1528 Cod civil, să o aducă la îndeplinire, pe cheltuiala pârâtului deoarece art. 1516 cod civil consacră dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.

Față de cele mai sus reținute, instanța va admite cererea reclamantului. Deși în prezent autoturismul nu se mai află în posesia pârâtului, conform celor susținute și neprobate în fața instanței, se constată că, prin neîndeplinirea obligațiilor care îi reveneau privind întocmirea contractului de vânzare cumpărare și radierea mașinii de pe numele vechiului proprietar, acesta este în culpă și urmează a efectua demersurile necesare pentru radierea acesteia și înscrierea pe numele noului proprietar, al cărui nume nu a fost indicat. Astfel, pârâtul are deschisă atât calea unei înțelegeri amiabile cu persoana căreia i-a înstrăinat mașina, în vederea transcrierii acesteia, cât și calea unei acțiuni în justiție împotriva aceleiași persoane, similară prezentei cereri.

Având în vedere dispozițiile art.453 Cod procedură civilă, potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată – taxă de timbru, instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 220 lei. Referitor la cuantumul onorariului avocațial, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

Acest text de lege, care permite instanței să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Raportat la prezenta speță, instanța constată faptul că în cauză a fost formulată cererea de chemare în judecată, pretențiile fiind recunoscute de către pârât încă de la primul termen de judecată. Pe de altă parte, litigiul având ca obiect obligație de a face nu avea elemente de noutate sau dificultate care să necesite un studiu amănunțit al reprezentantului reclamantului. Ca urmare, instanța constată că solicitarea de obligare a pârâtului la plata unui onorariu avocațial de 1200 lei este disproporționată raportat la elementele mai sus prezentate, urmând a fi redus la suma de 200 lei, la care se adaugă cuantumul taxei de timbru achitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. G. Ș., cu domiciliul în . jud. M. în contradictoriu cu pârâtul B. V.-C., cu domiciliul în Tg. M., ./A ..

Obligă pârâtul să radieze de pe numele reclamantului autoturismul marca BMW 3161 cu nr. de înmatriculare_, nr. de identificare WBAAL51060KH01315, iar în caz de refuz prezenta hotărâre ține loc de consimțământ al pârâtului în acest sens.

Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocațial parțial

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Tg. M.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, azi, 20.10.2015.

P. GREFIER

G. G. C. I. M. I.

Red. G.G.C.

Tehnored. I.M.

10.11.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 4673/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ