Plângere contravenţională. Sentința nr. 4695/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4695/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 4695/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU M.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4695/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Grefier M. M.
Pe rol fiind soluționarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. G. N. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., BIROUL RUTIER TG.M..
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 16.10.2015 din partea petentului, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 14.10.2015 când din lipsă de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, încheiere care face parte integrant ă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2015, petentul C. G. N. în contradictoriu cu intimatul IPJ M., a solicitat:
- în principal, anularea ca netemeinic și nelegal a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/09.07.2015,
- în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, s-au arătat, în esență, următoarele:
Cele reținute în cuprinsul procesului verbal, în ceea ce privește descrierea faptei, nu corespund adevărului.
A traversat sensul giratoriu la care se referă agentul constatator în mod regulamentar, fără încălcarea vreunei reguli de circulație privitoare la acordarea priorității.
Agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege, potrivit pct. 17 art. 16 OG 2/2001 și anume cea de a aduce la cunoștința petentului dreptul de a face obiecțiuni la rubrica „ Obiecțiuni contravenient ”, la rubrica respectivă completând altceva decât ceea ce petentul a solicitat verbal și anume faptul că petentul consideră cele reținute în cuprinsul procesului verbal un abuz astfel, face precizarea ca nu a încălcat nici o regulă de circulație și se deplasa regulamentar..
Fapta nu a fost descrisă corespunzător.
Practic din procesul verbal atacat lipsesc motivele care au dus la încheierea lui, prin lipsa descrierii faptei reținute si a împrejurărilor în care aceasta s-ar fi săvârșit.
Nu se arată modul în care prin presupusa faptă s-ar fi pus în pericol siguranța în traficul rutier.
Nu se indică „...ocupația și locul de muncă ale contravenientului...”.
Petentul lucrează la o firmă unde posedarea permisului de conducere se impune, întrucât în timpul orelor de muncă se deplasează mai tot timpul dintr-un oraș în altul în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, ori tocmai din acest considerent arată că nu încalcă niciodată regulile de circulație, sens în care arătă că nu posedă cazier contravențional.
Nu i s-a înmânat originalul procesului verbal ci doar copia acestuia.
Consideră că se impune a fi aplicată sancțiunea avertismentului.
Nu are cazier contravențional.
Cere ca intimatul să depună la dosarul cauzei următoarele:
- Fotografiile înregistrate de Poliția Rutieră Târgu-M. ori înregistrarea video din care să rezulte starea de fapt reținută în procesul verbal;
- Ordinul de serviciu al agentului constatator;
In drept, au fost invocate:
- OUG 195/2002
- OG nr. 2/2001
- art. 194 C. Proc. civ.
Pentru dovedirea celor susținute, s-a solicitat încuviințarea și administrarea următoarelor mijloace de probă:
- Înscrisurile depuse la dosarul cauzei
- înscrisurile pe care intimatul urmează să le depună la dosar;
Cererea a fost legal timbrată, fiind depusă la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul IPJ M. a depus întâmpinare prin care a solicitat:
- respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale
- cu cheltuieli de judecată
În motivarea întâmpinării formulate, intimatul a arătat, în esență, următoarele:
Procesul-verbal atacat corespunde exigențelor art. 16 alin. 7 și art. 17 din OG 2/2001
Cele afirmate în cuprinsul plângerii nu sunt susținute de niciun mijloc de probă, astfel încât nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Simpla nerecunoaștere a faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului-verbal.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, Hotărârea din 07.09.2007)
Simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
Pentru dovedirea celor susținute s-a solicitat administrarea probei cu:
- înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv:
- raportul agentului constatator prin care acesta a arătat, în esență, următoarele:
- se afla în apropierea intersecției din . auto condus de petent în timp ce a pătruns în sensul giratoriu fără a reduce viteza și neacordând prioritate unui autoturism care se afla deja în intersecție, determinându-l pe acesta să reducă viteza de deplasare
- A trecut la urmărirea vehiculului și oprirea acestuia cu ajutorul semnalelor acustice și luminoase
- Cazierul contravențional al petentului din care rezultă că în perioada 2011 – 2015 acesta a fost sancționat de 14 ori, în special pentru depășirea limitei de viteză
Pe parcursul procesului:
- a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar
- a fost audiat petentul cu privire la starea de fapt
- petentul a depus un raport GPS din care rezultă perioadele în care a circulat, viteza medie, traseul și locurile unde a fost oprit
- petentul a depus o înregistrare video în care este surprins momentul când petentul formulează obiecțiunile și arată că refuză să semneze procesul-verbal
Analizând toate aspectele și împrejurările cauzei, din prisma probelor administrate, în vederea soluționării prezentului litigiu, instanța reține următoarele:
Procesul verbal atacat
Prin procesul verbal . nr._/09.07.2015, s-au reținut următoarele:
În ziua de 09.07.2015, ora 07:05 a circulat cu autoturismul marca Renault având nr. de înmatriculare_ pe . direcția de mers spre Cristești, iar în sensul giratoriu de la intersecția cu . în intersecție fără a acorda prioritate de trecere unui autoturism care se afla deja în sensul giratoriu,… acesta fiind nevoit să reducă din viteza de deplasare
Fapta săvârșită a fost încadrată în prevederile:
- art. 57/4 din OUG nr. 195/2002, respectiv În intersecțiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție.
Sancțiunea a fost aplicată în baza:
- art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002, respectiv Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;
Prin procesul-verbal atacat, s-a aplicat:
- sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 420 lei
- sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
La rubrica Obiecțiuni contravenient au fost precizate următoarele:
-consider că este un abuz și că acest lucru nu s-a întâmplat. Mașina de poliție nu a avut niciun instrument de înregistrare.
Petentul a semnat procesul-verbal.
Analiza procesului verbal
În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.
I - Legalitatea
În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.
a. Nulitățile absolute
Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:
- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,
- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,
- fapta săvârșită
- datei comiterii faptei
- semnătura agentului constatator
În cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.
b. Nulitățile relative
În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.
Cu privire la cauzele de nulitate relativă, s-au evidențiat următoarele:
-Agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege, potrivit pct. 17 art. 16 OG 2/2001 și anume cea de a aduce la cunoștința petentului dreptul de a face obiecțiuni la rubrica „ Obiecțiuni contravenient ”, la rubrica respectivă completând altceva decât ceea ce petentul a solicitat verbal și anume faptul că petentul consideră cele reținute în cuprinsul procesului verbal un abuz astfel, face precizarea ca nu a încălcat nici o regulă de circulație și se deplasa regulamentar..
Această afirmație a petentului este contrazisă atât de conținutul procesului-verbal și de înregistrarea video depusă în probațiune de petent, unde se poate observa faptul că agentul constatator a menționat exact ceea ce a specificat petentul.
-Fapta nu a fost descrisă corespunzător.
La o analiză a procesului verbal se poate observa că fapta a fost suficient descrisă pentru ca instanța să poată determina care a fost starea de fapt avută în vedere de agentul constatator la momentul întocmirii acestuia, astfel încât va respinge ca neîntemeiate aceste susțineri.
-Nu se arată modul în care prin presupusa faptă s-ar fi pus în pericol siguranța în traficul rutier.
Din conținutul procesului-verbal rezultă că petentul a pătruns în intersecție fără a se asigura, astfel încât autoturismul aflat în intersecție a fost nevoit să reducă viteza, cel mai probabil pentru a evita o coliziune, astfel încât instanța constată că fapta a fost descrisă corespunzător.
-Nu se indică „...ocupația și locul de muncă ale contravenientului...”.
Neconsemnarea informațiilor referitoare la ocupația și locul de muncă al persoanei sancționate contravențional nu ar fi adus lămuriri suplimentare raportat la natura faptei contravenționale reținute.
În condițiile în care petentul este un profesionist, acesta ar trebui să manifeste o grijă deosebită în respectarea prevederilor rutiere, iar încălcarea acestora ar trebui sancționată mai aspru, astfel încât instanța apreciază că prin nemenționarea ocupației petentului nu i s-a adus acestuia nicio vătămare, chiar dimpotrivă.
-Nu i s-a înmânat originalul procesului verbal ci doar copia acestuia.
Art. 25 din OG 2/2001 prevede că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului, astfel încât înmânarea îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care petentul să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.
II - Temeinicia
Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.
Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului (indiferent dacă fapta a fost sau nu înregistrată foto/video) procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).
Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia.
În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare. (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Astfel, persoana sancționată are dreptul (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel, exigențele CEDO impun ca în măsura în care sunt instituite astfel de prezumții, persoanei în cauză să i se acorde cadrul procesual adecvat în vederea probării situației contrare și răsturnării prezumției legale.
Instanța apreciază că persoana sancționată contravențional s-a bucurat de aceste garanții procesuale în cauza de față.
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză instanța constată că petentul nu a adus nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale referitoare la netemeinicia procesului-verbal, deși îi revenea această obligație în baza art. 249 Cod Procedură Civilă, nereușind astfel să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal ce a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului.
Astfel, din înregistrările GPS nu rezultă faptul că ar fi acordat prioritate ci doar faptul că în data de 09.07.2015 a venit dinspre Reghin spre Târgu M., a mers până pe . aproprierea imobilului cu nr. 165, (loc Staționare 3), apoi în dreptul imobilului cu nr. 165 (loc staționare 4 – la aproximativ 1,7 km de intersecție), iar apoi pe . (loc staționare 5, la aproximativ 50m de la ieșirea din intersecție - intervalul orar 07:48 – 08:10).
Astfel, contrar susținerilor petentului, niciun loc de oprire nu se află la 3 km de intersecție.
Instanța constată că petentul a omis să depună la dosarul cauzei tocmai traseul parcurs de acesta în intervalul orar 07:05 – 07:45, respectiv intervalul orar în care s-ar fi săvârșit fapta contravențională.
Instanța apreciază că, în speță, prin eventuala menționare greșită a orei săvârșirii contravenției nu i s-a produs nicio vătămare persoanei sancționate, astfel încât nu va mai proceda la stabilirea orei exacte a săvârșirii faptei.
Instanța constată, de asemenea, contradicții între susținerile petentului din cadrul ședinței de judecată, unde susține că ar fi fost oprit la ora 07:48, deci pe ., la câteva secunde de la ieșirea acestuia din intersecție și cele care reies din înregistrarea video, unde agentul constatator recunoaște că petentul a fost oprit la mai puțin de un km de la intersecție.
Având în vedere atitudinea nesinceră, omisivă și contradictorie a petentului (legată de: nedepunerea informațiilor privind locul de staționare nr. 3 – aparent locul în care a fost oprit de către agentul constatator, modul de consemnare a obiecțiunilor petentului, locul unde a fost oprit de către agentul constatator, ora la care a fost oprit de către agentul constatator), precum și faptul că petentul a arătat că agentul constatator se afla pe . peco OMV), iar înălțimea centrului sensului giratoriu permite observarea tuturor vehiculelor aflate în acel moment în sensul giratoriu, instanța constată că agentul constatator s-a aflat foarte aproape de locul săvârșirii contravenției și a putut percepe foarte clar modul în care a procedat petentul la pătrunderea în intersecție, chiar dacă oprirea acestuia s-a realizat după o distanță considerabilă (1-2 km).
Astfel, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.
III - Individualizarea sancțiunii
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.
Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.
În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.
În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.
Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.
Legiuitorul a considerat fapta ca fiind de un pericol major, dovadă fiind și faptul că s-a prevăzut ca sancțiune complementară suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată.
La aprecierea gradului de pericol social, instanța ia în considerare și faptul că petentul nu se află la prima încălcare a regimului circulației rutiere, contrar celor afirmate în plângerea contravențională.
Totodată, instanța are în vedere atitudinea petentului în timpul încheierii procesului-verbal, când a început să filmeze în mod vădit și ostentativ agenții constatatori, în scopul intimidării acestora, astfel încât un eventual avertisment aplicat petentului doar ar încuraja aceste atitudini, cel puțin lipsite de respect, ale petentului și nu și-ar atinge scopul preventiv.
Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.
Cu atât mai mult se impune menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii.
Restricționarea pentru o anumită perioadă a dreptului de a conduce poate avea un impact major asupra persoanei sancționate contravențional în sensul disciplinării acesteia, dar și pentru a dezvolta un sentiment de responsabilitate și respect în desfășurarea unei activități precum conducerea pe drumurile publice, pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze tocmai dată fiind importanța valorilor ce trebuie protejate.
Cu privire la plângerea contravențională formulată
În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.
Cheltuieli de judecată
Având în vedere că nu s-a făcut dovada lor în condițiile art. 452 Cod Procedură Civilă, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de:
- petentul C. G. N., CNP_, domiciliat în B., .. 37, ., ., în contradictoriu cu
- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .. 16,
ÎN CONSECINȚĂ
Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.07.2015 ca fiind legal și temeinic.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M..
Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE A. A. | GREFIER M. M. |
Red/Tehnored.AA
4ex/23.10.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4703/2015.... → |
|---|
