Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2486/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2486/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2486/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2486
Ședința publică din 19.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. N.
GREFIER: M. M.-E.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. F. C., în contradictoriu cu pârâta C. (căsătorită V.) A. M., având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19.05.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 29.04.2015 sub nr._, reclamantul C. F. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. A. M., ca instanța să dispună pe calea ordonanței președințiale, de urgență, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului C. C. A. la reclamant, cu mențiunea expresă ca, pentru eliberarea pașaportului minorului și călătoriile minorului în afara granițelor, să fie suficient consimțământul reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este tatăl minorului C. C. A., născut în afara căsătoriei, în Spania, dintr-o relație cu pârâta. Reclamantul a mai arătat că locuit cu pârâta în Spania, după nașterea minorului, aproximativ 1 an. Deoarece pârâta nu a mai dorit să rămână în Spania, în anul 2012, reclamantul a fost de acord ca aceasta să revină în România împreună cu minorul, pentru a locui cu mama pârâtei, bunica maternă, F. V. (fostă C.), în ., județul M..
Reclamantul a menționat că, la scurt timp după întoarcerea în țară, pârâta a părăsit minorul lăsându-l în grija bunicii materne. Reclamantul a mai arătat că pârâta a neglijat și a abandonat minorul, că nu are nici o ocupație și nici un fel de venit, în afara unui ajutorului social și că aceasta obișnuiește să întrețină relații cu diferiți bărbați.
Reclamantul a susținut că are domiciliul stabil în România, la locuința părinților săi din loc. S., ., și reședință în Spania, Calle Castelldans, 2, PO2, B, Lleida (Lleida) având certificat de reședință emis de autoritățile competente, locuind în Spania cu forme legale, într-o locuință închiriată, împreună cu mama sa, având condiții foarte bune de locuit, că are un loc de muncă stabil, cu un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ceea ce îi asigură venituri constante și o situație financiară echilibrată și decentă și cu toate că poate să îi asigure minorului condițiile necesare creșterii și educării, o situație stabilă, o viață de familie, un trai de-cent și o educație corespunzătoare vârstei, pârâta nu a fost de acord ca reclamantul să ducă minorul în Spania, iar fără acordul pârâtei acesta nu poate scoate minorul din țară. Reclamantul a arătat că a păstrat legătura cu pârâta și cu minorul, că i-a vizitat la bunica maternă în Râciu, dar că pârâta nu a fost de acord să îl ia cu el pe minor la locuința din S. decât în prezența bunicii materne, contra unei sume de bani (100 lei). Ca urmare, reclamantul a dus minorul însoțit de bunica lui la locuința sa din S., pentru a petrece câteva zile împreună.
Reclamantul a apreciat că sunt întrunite condițiile de admitere a cererii, în sensul că este întrunită cerința aparenței dreptului care s-ar prejudicia în cazul în care nu s-ar emite ordonanță președințială: minorul este abandonat de mama lui, nu are lângă el un reprezentant legal, iar reclamantul nu poate să îl viziteze în țară, iar bunica maternă nu îi permite să îl ia la locuința sa din S., nu îl poate scoate din țară fără acordul pârâtei care nu este prezentă, deoarece pârâta nu are o locuință stabilă, are relații cu diferiți bărbați, duce o viață aventuroasă, are o atitudine dezi-teresată față de minor, care contravine intereselor acestuia.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 996-1001 NCPC., art. 92, art. 505 al. 2, art. 398, art. 487, art. 488, art. 496 Noul Cod Civil, art. 2, art. 3, art. 6, art. 21, art. 23 al. 2 din Legea 272/2004, Legea nr. 248/2005, Legea nr. 361/2007 pentru ratificarea Convenției de la Haga, art. 194, art. 316, art. 340, art. 351, art. 358 Cod procedură civilă.
Pârâta C. A. M., deși legal citată, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecarea cauzei pentru a formula apărări față de cererea înaintată de reclamant.
În probațiune, la dosarul cauzei, s-au depus următoarele înscrisuri: fișă de monitorizare a situației copilului (f.3), certificat de naștere (f.4), adeverință (f.5), contract de închiriere (f.18-22).
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele, deliberând cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat, în baza art. 248 al. 1 Cod proced. civilă:
Minorul C. C. A., născut la data de 12.12.2011, a rezultat din relația de concubinaj a reclamantului C. F. C. cu pârâta C. A. M., copilul având filiația stabilită față de ambii părinți, fiind incidente dispozițiile art. 409 al. 1 și art. 260 Noul Cod Civil, așa cum reiese din certificatul de naștere depus la fila 4 dosar.
Prin acțiunea promovată de reclamantul C. F. C. împotriva pârâtei sus-menționate, înregistrată sub nr._ la data de 29.04.2015 pe rolul Judecătoriei Târgu M., s-a solicitat instanței pe cale de ordonanță președințială să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului C. C. A., în mod exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantului, cu solicitarea ca pentru eliberarea pașaportului minorului și călătoriile minorului în afara granițelor, să fie suficient consimțământul reclamantului.
Instanța reține că pentru a se dispune o măsură pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor reglementate de dispozițiile art. 996 NCPC., respectiv aparența de drept, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului iar neîndeplinirea unei dintre aceste condiții atrage respingerea cererii.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, se reține că prin Ordonanța civilă nr. 1524/03.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-M., sentință atacată cu apel, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. F. C. în contradictoriu cu pârâta C. A. M..
În sentința sus-menționată s-a reținut că reclamantul a investit instanța cu o cerere prin care să se dispună, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, exercitarea autorității părintești asupra minorului C. C. A., în mod exclusiv de către reclamant, stabilirea locuinței minorului la domiciliul reclamantului, cu solicitarea ca pentru eliberarea pașaportului minorului și călătoriile minorului în afara granițelor, să fie suficient consimțământul reclamantului.
În baza art. 1001 al 1 Cod proced. civilă, „”Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.”
Art. 431 Cod proced. civilă statuează asupra efectelor autorității de lucru judecat, care sunt avute în vedere de instanță în prezenta cauză, astfel: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.”
Față de temeiurile de drept menționate anterior, ca și față de calitatea părților, obiectul și cauza celor două acțiuni deduse judecății în dosarul_ și respectiv_ ale Judecătoriei Tg-M., instanța constată că excepția autorității de lucru judecat reglementată de art. 1001 al. 1 Cod proced. civilă este întemeiată.
Astfel, atât din motivarea de fapt a celei de-a doua cereri de ordonanță președințială, ca și din probele administrate, respectiv înscrisuri și proba testimonială cu martora C. M., instanța reține că nu s-au relevat împrejurări de fapt noi, diferite față de cele avute în vedere de Judecătoria Tg-M. la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1524/03.04.2015, nedefinitivă, atacată cu apel.
Astfel, martora C. M. a învederat instanței, în cadrul declarației sale, aceleași aspecte ca și cele relatate în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-M., nereținându-se nici o împrejurare de fapt care să contureze ideea unei urgențe sporite sau a unei stări de pericol în care s-ar afla minorul în prezent. Acesta este în continuare îngrijit de bunicii săi materni, beneficiază de aceleași condiții materiale, martora relatând cu precădere aspecte punctuale din perioade anterioare, atunci când părțile locuiau împreună sau din luna ianuarie a anului 2015, aduse deja la cunoștința instanței în dosarul nr._ .
În ceea ce privește aspectul învederat oral de reprezentanta convențională a reclamantului, respectiv faptul că la dosar s-a depus o probă nouă constând în fișa de monitorizare a situației copilului (fila 3), instanța constată că nici prin acest înscris nu se poate răsturna autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 1524/03.04.2015 a Judecătoriei Tg-M..
Astfel, înscrisul sus-menționat reprezintă o probă administrată în dosarul de fond nr._, care face referire la aspecte de fapt ce au fost deja aduse la cunoștința instanței în dosarul nr._ , iar pe de altă parte nici aceste aspecte concrete nu reliefează o situație de urgență sau de pericol în care s-ar afla minorul, raportat la dosarul nr._ .
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială și are drept finalitate interzicerea readucerii în fața instanțelor de judecată a chestiunilor litigioase deja rezolvate, fără a aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O.
Față de considerentele de fapt și de drept ce preced, având în vedere că în cauză există tripla identitate de părți, obiect și cauză în dosarul nr._ față de aceleași elemente din dosarul nr._ al acestei instanțe, va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge ca intrată în puterea lucrului judecat cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. F. C. în contradictoriu cu pârâta C. (actual V.) A. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință
Respinge ca intrată în puterea lucrului judecat cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. F. C., CNP_, cu domic. în S., ., jud. M., reședința în Spania, Calle Castelldans 2, PO2, B, Lleida, cu domic. procesual ales în Tg-M., ., . Cabinet de avocat K. M., în contradictoriu cu pârâta C. (actual V.) A. M., CNP_, cu domic. în comuna Râciu, ., jud. M..
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria Tg-M..
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. N. M. E. M.
Red. IAN
4 ex./22.05.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Tutelă. Sentința nr. 2474/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ → |
|---|
