Plângere contravenţională. Sentința nr. 3116/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3116/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 3116/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3116
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: N. S.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulate de petentul H. O. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 17 iunie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015, sub nr._, petentul H. O. a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, în principal, admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 06 ianuarie 2015, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii pecuniare aplicate cu măsura avertismentului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare petentul a arătat că în data de 06 ianuarie 2015 la orele 19:24, a circulat cu autoturismul personal cu nr._, în Tg. M., pe Bld. Pandurilor, unde a fost oprit de agentul de poliție B. M., pentru un control al actelor.
A arătat că prin urmare a verificării actelor, agentul de poliție l-a amendat pentru presupusa încălcare a prevederilor art. 35 alin.2 și art. 52 alin.3 lit. R din Legea nr.38/2003, adică "pentru practicarea taximetriei fără autorizație”.
Susține că în ciuda eforturilor sale de a explica agentului de poliție că a încetat activitatea de taximetrie și nu o practică în prezent, după cum se poate observa și din certificatul de înmatriculare, acesta a întocmit procesul verbal de sancționare, din motivul că mașina are culoarea albastru cu galben, detalii cuprinse și în actele autovehiculului, detalii neluate în considerare de agentul de poliție, și nefiind menționate în cuprinsul procesului verbal.
Susține că starea de fapt, reținută în procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 06 ianuarie 2015, ora 19:24, a fost incorect reținută și nu corespunde realității, iar legalitatea și temeinicia procesului-verbal evocat, contravin normelor aplicabile în materia contravențională. Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, ca să fie evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate si din oficiu.
Petentul a arătat că în procesul - verbal atacat nu s-a menționat de către agentul constatator, ocupația și locul de muncă ale contravenientului, conform art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care este incident art. 16 din OG nr. 2/2001 conform căreia, reținerea incorectă și incompletă a stării de fapt se Șt sancționează cu nulitatea absolută a actului constatator.
A menționat că prin încălcarea acestor norme procedurale i s-au adus prejudicii materiale și morale.
De asemenea a arătat că agentul constatator nu și-a prezentat ordinul de serviciu și nu s-a legitimat, obligație prevăzută de art. 41 Legea 218/2002, completata si modificata prin Legea 60/2009.
Totodată a precizat faptul că nu a semnat procesul verbal, deoarece agentul de poliție nu a vrut să consemneze starea de fapt corespunzătoare cu realitatea în cuprinsul procesului verbal.
In concluzie, petentul a solicitat să se constate nulitatea procesului verbal a contravenției . nr._ din data de 06 ianuarie 2015, ora 19:24, încheiat de către agentul constatator B. M., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului - M. Biroul Rutier Tg. M..
În drept, petentul a invocat prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, art. 17 din OG nr. 2/2001, art.16 din OG nr. 2/2001, art. 32 alin. 1 și 2 din O.G. nr.2/2001, art. 189, 190 NCPC.
La data de 04.03.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Fața de susținerile petentului cu privire la nerespectarea art. 16 din OG 2/2001 intimatul a arătat faptul că, din studierea actului sancționator, se poate observa că agentul constatator a indicat toate împrejurările obiective și subiective care au dus la reținerea corectă a stării de fapt reținută în procesul verbal. De asemenea a solicitat a se lua act de faptul că procesul verbal atacat corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001 din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanță de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal, stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la lipsa semnăturii solicită a se analiza și a se pronunța cu privire la netemeinicia acestora astfel, agentul constatator a adus la cunoștința contravenientului conținutul procesului verbal și dreptul de a face obiecțiuni, acesta notând la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la fapta reținută în sarcina sa dar acesta cu rea credință a refuzat semnarea actului sancționator.
În fapt acesta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 35, alin 2 și art. 52, alin.3, lit. r din Legea 38/2003, anume pentru faptul că a condus auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ în regim taxi iară a avea aparatul de taxat și lampa taxi pe poziția de operare. Pentru aceste fapte petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei.
Petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumție coroborată cu înregistrarea video cu fapta săvârșită de petent.
In ceea ce privește subsidiarul plângerii contravenționale intimatul a arătat că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/06.01.2015 (f.6), cartea de identitate a vehiculului (f.8), talon (f.9), planșe foto (f.10), actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal (f. 21-25).
La termenul de judecată din data de 03.06.2015, s-a administrat proba cu declarația martorului M. K. depoziția acestuia fiind atașată la dosar la fila 38.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 06.01.2015 de agentul constatator al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 35 alin. 2 și art. 52 alin. 3 lit. r) din Legea nr. 38/2003 și sancționate de art. 55 alin. 2 lit. a) și art. 55 alin. 3 lit. a) din același act normativ, constând în aceea că „A condus auto Dacia L._ în regim taxi, fără a deține licență de taxi, deși auto era inscripționat taxi. De asemenea, nu avea legitimația de taximetrist la vedere ștampilată și cu fotografie. Totodată, nu avea montat pe autovehicul aparat de taxat și nici lampa taxi în funcțiune, transportându-l pe numitul Maros C.-_”.
Procesul verbal nu a fost semnat de petent, fiind înscrisă mențiunea „Eu nu am făcut și nici nu fac taximetrie”.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca, din oficiu și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Din actele dosarului, rezultă faptul că nu există niciun motiv de nulitate absolută dintre cele necesar a fi analizate din oficiu de către instanță, prevăzute de O.G. nr. 2/2001. De asemenea instanța reține faptul că motivele invocate de petent nu sunt de natură să atragă nulitatea actului contestat, nefiind dovedită vreo vătămare generată de necuprinderea tuturor datelor impuse de art. 16 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nesemnarea de către petent a actului contestat este departe de a fi un motiv de nulitate a procesului-verbal, care a fost încheiat în condițiile art. 19 alin. 1 și 3 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare (fiind înscris și motivul pentru care procesul verbal nu a fost semnat nici de un martor asistent- persoanele de față refuzând această calitate).
Cu referire la temeinicia actului de sancționare, în privința faptei contravenționale, instanța constată că s-a reținut încălcarea de către petent a obligațiilor prevăzute de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 38/2003-„Taxiul trebuie să aibă afișat în interior, la loc vizibil, o listă care să poată fi consultată de către client, cuprinzând titularul legal al autorizației taxi și tarifele de distanță, de staționare și de pornire, pe timp de zi și pe timp de noapte, purtând ștampila primăriei localității de autorizare, precum și un ecuson cuprinzând numele și fotografia conducătorului auto”-, precum și a art. 52 alin. 3 lit. r) din același act normativ- „Principalele obligații ale taximetriștilor sunt următoarele: […]
r) să nu execute activitate de transport în regim de taxi fără a avea aparatul de taxat și lampa taxi în funcțiune pentru poziția de operare respectivă”.
Analizând procesul –verbal de contravenție atacat, din perspectiva dreptului european contravențional și jurisprudențial al drepturilor omului, se reține că, din cauza caracterului punitiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea Codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din CEDO în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere, aspect constatat în mod repetat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, în egală măsură (cauza H. ș.a. contra României) că persoanei care contestă procesul-verbal de contravenție îi revine sarcina să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a acestuia prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier, aceasta în contextul în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății. Astfel, aceasta nu reprezintă o atingere adusă dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. În materie de circulație rutieră, CEDO a precizat în mod repetat că art. 6 paragraful 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal cu realitatea, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră (Stevens împotriva Belgiei, Bosoni împotriva Franței, Adoud împotriva Franței, H. ș.a. împotriva României).
Instanța reține că, în cauza de față, fapta menționată în cuprinsul procesului verbal a fost constatată direct, prin propriile simțuri, de un agent de poliție.
Prezumția de răspundere stabilită prin procesul-verbal este relativă și proba contrară poate fi adusă de petent prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională.
În speță, din declarația martorului M. K., aflat în autovehicul cu petentul la momentul săvârșirii faptei și indicat ca atare în chiar cuprinsul procesului verbal, reiese că îl cunoaște pe petent de câțiva ani, că se întâlnise întâmplător cu acesta într-o cafenea, că l-a transportat cu mașina dânsului pentru că aveau aceeași destinație și nu pentru a presta serviciul de taximetrie, că i-a spus polițistului că nu a plătit pentru cursă întrucât petentul este o cunoștință care îl duce acasă, că mașina condusă de petent cu era inscripționată „taxi”.
Astfel, instanța constată că, prin proba testimonială propusă în cauză, petentul a reușit să demonstreze că nu a săvârșit faptele imputate, context în care se vaadmite plângerea dedusă judecății și va fi anulat procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.01.2015 de agentul constatator al intimatului.
În temeiul art. 453 C. pr. civ., va fi obligat intimatul la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată compuse din taxă de timbru (chitanță f. 11)- singurele cheltuieli de acest gen dovedite în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul H. O., CNP_, domiciliat în Tg. M., ., ., în contradictoriu cu intimatul IPJ M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M..
Anulează procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 06.01.2015 de agentul constatator al intimatului.
Obligă intimatul la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu apel la Tribunalul M. în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. (2) C. pr. civ., astăzi 17.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. N. S.
Red. C.D
Tehnored. N.S.
4 ex./13.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3113/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3109/2015. Judecătoria... → |
|---|
