Plângere contravenţională. Sentința nr. 3113/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3113/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 3113/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3113
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D.
GREFIER: N. S.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de petentul A. M. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, fiind amânată pronunțarea pentru data de astăzi, 17 iunie 2015, când după deliberare a pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015, sub nr._, petentul A. M. I., a solicitat în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea Procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 15.01.2015, exonerarea de plata amenzii contravenționale in cuantum de 877,5 lei, restituirea permisului de conducere, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
Ulterior, la data de 12.02.2015, petentul a arătat că în data de 15.01.2015 în momentul în care se deplasa cu autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare MS02H1H dinspre localitatea Tg.M. spre loc. Reghin, in S. de M., a fost oprit de către agenții de politie, care i-au comunicat că ar fi depășit viteza legala admisa in zona si ca ar fi circulat cu viteza de 155 km/h.
D. urmare s-a procedat la încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.01.2015, stabilind obligația de plată a amenzii în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 121 al. 1 lit. k din Regulamentul de Aplicare al OUG nr.195/2002 și sancționată de art. 102 alin.3 din OUG 195/2002, precum si pentru încălcarea prevederilor art. 147 al. 1 din Regulamentul de Aplicare al OUG 195/ 2002 și sancționată de art. 101 alin. l pct. 18 din OUG 195/2002.
Față de constatările agentului a arătat că a avut obiecțiuni, arătând că nu este de acord cu cele consemnate, starea de fapt descrisă necorespunzând cu realitatea, motiv pentru care nu a fost de acord cu semnarea procesului verbal contestat prin prezenta.
Consideră că procesul-verbal a fost întocmit cu nesocotirea unor norme imperative privind conținutul acestuia, iar pe de altă parte, cele consemnate în procesul-verbal contestat, sunt afirmații subiective, nedovedite prin probe concludente și pertinente, imperativ stabilite de legiuitor.
In ceea ce privește condițiile de formă, invocă nulitatea procesului-verbal, întrucât procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu nerespectarea unor dispoziții imperative ale legii, respectiv ale art. 16 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 180, 181 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG. 1391/2006, precum și ale art. 109 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Referitor la aspectele de fond petentul a arătat că fapta de „depășire cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic” pe . nu a fost demonstrată cu probe concludente și pertinente, astfel că nu poate constitui temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.
In primul rând a solicitat să se observe ca nu s-a indicat localitatea, ci doar s-a menționat . in direcția Sg. de M..
Așa fiind apreciază ca instanța este in imposibilitate de a analiza in mod corect toate condițiile avute in vedere de agentul constatator in momentul sancționării, neputându-se stabili cu certitudine care era regimul de viteza aplicabil in acel loc.
In al doilea rând, a arătat faptul ca era in imposibilitate de a avea o viteza de 155 km/h la acea ora si pe ., având in vedere ca autovehiculul condus nu are o asemenea capacitate astfel încât sa-i permită sa circule cu o viteza de 155 km/h.
Petentul a arătat faptul ca a învederat toate aceste aspecte agentului constatator, solicitându-i totodată sa îi arate filmarea efectuata cu aparatul radar, însa acesta a refuzat.
De asemenea, a arătat ca in aceeași seara, agenții de politie au oprit mai multe mașini, pentru același motiv ca ar fi depășit viteza maxima legala admisa cu mai mult de 50km/h.
Cu toate că li s-a spus agenților constatatori ca aparatul radar e posibil sa fie defect, fiind in imposibilitate a se circula cu acele viteze reținute de aparatul radar, aceștia nu au dat dovada de înțelegere, procedând la sancționarea conducătorilor auto.
Pentru aceste motive apreciază ca in mod greșit a fost sancționat de agentul constatator cu amenda contravenționala in valoare de 877,5 lei si reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile, mențiunile consemnate în procesul-verbal nefiind susținute de probe concludente, legale și imperative.
In ceea ce privește solicitarea exprimată în subsidiar, respectiv înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și cea de suspendare a permisului de conducere cu cea a avertismentului, a arătat că gradul de pericol social al faptei este minim; în acest sens, este de luat în calcul faptul că nu s-a produs nicio vătămare; nu s-a constatat existența niciunui scop sau unei intenții vădite de a eluda dispozițiile legale; fapta nu a avut nicio urmare de pericol, de pagubă materială sau de altă natură, care să atragă aplicarea amenzii; nu a existat niciun mod sau mijloc de săvârșire a faptei care să presupună vinovăție; fapta a avut caracter pur întâmplător; nu a mai fost sancționat niciodată pentru săvârșirea vreunei contravenții rutiere și cuantumul amenzii este mult prea ridicat raportat la circumstanțele cauzei.
În drept a invocat dispozițiile art. 31 și următoarele din OG nr. 2/2001.
La data de 26.03.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că, față de susținerile petentului cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG 2/2001, agentul constatator a menționat în actul sancționator toate elementele obligatorii a căror lipsă ar putea atrage nulitatea acestuia, iar procesul verbal a fost întocmit în prezența acestuia iar agentul constatator a adus la cunoștința contravenientului conținutul procesului verbal și dreptul de a face obiecțiuni cu cele constatate dar acesta cu rea credință a refuzat semnarea procesului verbal.
De asemenea a arătat faptul că procesul verbal corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin înregistrare video cu aparatul radar omologat și verificat metrologic PYT_ montat pe autospeciala Poliției Române_ iar procesul verbal în sine coroborat cu proba video reprezintă o probă certă, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal și surprinsă de aparatul radar.
În fapt aceasta a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 121, alin 1 din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a circulat pe drumurile publice cu 1 autovehicul marca Opel cu nr de înmatriculare_ cu o viteză de 155 km/h pe un sector de drum în care viteza maxim admisă este de 50 km/h. Pentru această faptă petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile.
Petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
In ceea ce privește pericolul social concret al faptei, a arătat că încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. În condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită. De asemenea, din ultimele statistici, viteza conducătorilor auto reprezintă una din cauzele importante ale accidentelor auto soldate cu victime omenești.
Cu privire la subsidiarul plângerii contravenționale intimatul arată că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o fapta periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor stalului ca in fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Forța probanta a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărei mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează si apreciază probatoriul.
Ca urmare a celor expuse mai sus, a solicitat să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie, iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat, atât în privința măsurii principale, cât și în măsura sancțiunii complementare.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 15.01.2015 (f.2), copie CI petent (f.4), actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal (f.27-31).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 15.01.2015 de agentul constatator al intimatului, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 102 alin. 3 lit e din O.U.G. nr. 195/2002, constând în aceea că a condus auto Opel cu nr._ cu viteza de 155 km/h în direcția Sg. de M.-, înregistrat cu PYT_/_ .
Procesul verbal nu a fost semnat de petent.
Examinând în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 legalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție atacat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 conținând toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de textul normativ indicat, nefiind incidente nici motivele de nulitate invocate de petent.
Cu referire la temeinicia actului de sancționare, instanța constată că s-a reținut încălcarea de către petent a obligației prevăzute de art. 121 alin.1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, raportat la art. 102 alin. 3 lit e din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
În cauză, deși în cuprinsul procesului verbal se fac mențiuni privind înregistrarea radar efectuată, prin adresa nr. 152/24.03.2015 (f. 27 dosar) intimatul a precizat că nu poate pune la dispoziție înregistrarea video din cauza unor defecțiuni tehnice. În consecință, se constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii uneia dintre condițiile expres prevăzute în conținutul constitutiv al contravenției analizate, singura modalitate în care fapta putea fi constatată fiind tocmai prin intermediul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În considerarea celor expuse, instanța va admite plângerea contravențională formulată, va anula procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 15.01.2015 de agentul constatator al intimatului și va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul A. M. I., CNP_, domiciliat în Reghin, ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Târgu M., ., jud. M..
Anulează procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 15.01.2015 de agentul constatator al intimatului.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel la Tribunalul M. în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Tg-M..
Pronunțată în condițiile art. 396 alin. (2) C. pr. civ., astăzi 17.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. N. S.
Red. C.D
Tehnored. N.S.
4 ex./08.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3136/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3116/2015.... → |
|---|
