Plângere contravenţională. Sentința nr. 5683/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5683/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 5683/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5683
Ședința publică din data de 11 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. C.
GREFIER: L. E. L.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de către petentul M. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M. – BIROUL RUTIER TÎRGU M. având ca obiect plângere contravențională.
În lipsa părților.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data azi când
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 12.08.2015, sub nr._, petentul M. M. a chemat în judecată pe intimatul I.P.J. M. – BIROUL RUTIER TÎRGU M., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună: în principal; anularea procesului verbal . nr._ din data de 01.08.2015 întocmit de agentul constatator Ș. D. din cadrul IPJ M. – Biroul Rutier Târgu M. și pe cale de consecință exonerarea acestuia de obligația de plată a amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei.
Totodată petentul a solicitat transformarea amenzii în sancțiunea avertisment având în vedere că procesul legal este legal și temeinic.
În fapt petentul a arătat că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria_ din data de 01.08.2015, s-a reținut faptul că, în data de 01.08.2015 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe direcția Târgu M. - S. de M. fără a avea asigurare de răspundere civilă, mai precis vechea asigurare obligatorie expirând la data de 25.07.2015.
Petentul a considerat faptul că procesul verbal netemeinic și nelegal, întocmit cu încălcarea atât a condițiilor de formă cât și a condițiilor de fond, prevăzute în O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și în legea specială de sancționare, deoarece acesta nu a săvârșit fapta reținută în cuprinsul procesului verbal.
De asemenea petentul a învederat faptul că acesta nu a circulat pe drumurile publice fără a exista la bordul autoturismului toate documentele prevăzute de legislația în vigoare datorită faptului că autoturismul pe care îl conduceam necesita reînnoirea poliței RCA, a solicitat brokerului de asigurare efectuarea demersurilor necesare. Mai mult a subliniat că la data de 01.08.2015 s-a eliberat Polița cu nr._ de către S.C. CARPATICA ASIG S.A., astfel a considerat că autoturismul în cauză poate circula pe drumurile publice în condiții de legalitate sub aspectul prevederilor incidente în materia asigurărilor.
Potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 136/1995 ”Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta”.
Așadar a considerat că nu a putut fi sancționat pentru faptul că nu a avut asigurare la autovehiculul în cauză, ci eventual numai pentru faptul că din motive obiective nu a putut prezenta această dovadă agentului constatator la momentul întocmirii procesului verbal. Acesta este și motivul pentru care în situația în care i s-a putut reține vinovăția în prezenta cauză, solicitând clemență instanței de judecată ca urmare a faptului că nu a săvârșit cu intenție contravenția respectivă, plecarea la drum s-a făcut concomitent cu asigurarea autovehiculului la o societate specializată.
Apreciază că agentul constatator a dat dovadă de intransigență, iar după formularea obiecțiunilor mele (un drept al contravenientului recunoscut de lege), a înserat în procesul verbal un lucru neadevărat, respectiv că aș fi avut o atitudine arogantă față de organul de poliție, iar în contradicție cu prevederile art. 21 alin. 3) din O.G. nr. 2/2001 mi-a aplicat o amendă, pe care o apreciază ca fiind o măsură foarte severă raportat la starea de fapt descrisă, sens în care solicit să dispuneți transformarea amenzii în sancțiunea morală a avertismentului, deoarece orice amendă nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice o sancțiune pecuniară, deoarece această sancțiune nu trebuie să constituie un mijloc de constrângere a societății ci de educare a persoanelor vinovate.
Așa cum înscrisurile pe care le depune în probațiune o dovedească, petentul a înțeles să se conformeze prevederilor legale, iar acest fapt constituie o dovadă a bunei mele credințe și a dorinței de a mă comporta în conformitate cu normele juridice incidente.
La luarea unei asemenea decizii petentul a solicitat să se țină seama așadar de conținutul prevederilor art. 21 alin (3) din O.G. nr. 2/2001 și anume de faptul că nu am urmărit scopul reținut în actul sancționator, de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, de faptul că nu s-a produs niciun prejudiciu statului român sau vreunei persoane de drept public și nu în ultimul rând, de atitudinea mea de regret sincer față de cele întâmplate, fiind de altfel la prima abatere de acest fel.
În drept și-a întemeiat plângerea pe prevederilor actelor normative în cuprinsul plângerii.
În temeiul art. 411 alin.2 Cod de procedură civilă petentul a solicitat judecarea plângerii în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.9).
În probațiune petentul a depus la dosar, procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 01.08.2015 (f.5), asigurarea de răspundere civilă auto (f.6-7), CI și permis de conducere petent (f.8), împuternicirea avocațială (f.12).
La data de 4.09.2015 intimatul IPJ M. a depus la dosar întâmpinare (f.14-15), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată.
În fapt intimatul a arătat faptul că, a fost chemat în judecată de către reclamant pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._ din data de 01.08.2015 încheiat de agent șef Ș. D. din cadrul I.P.J. M..
Intimatul a arătat, cu privire la nerespectarea prevederilor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001, nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage anularea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată.
De asemenea intimatul a învederat faptul că, la data de 01.08.2015 ora 8.00 în momentul controlului efectuat de către organul de poliție petentul nu a deținut asigurarea obligatorie RCA la auto Citroen cu nr. de înmatriculare_, faptul că anterior sancționării acestuia și –a asigurat autovehiculul nu atrage exonerarea acestuia de la sancțiunile impuse prin actul sancționator. Mai mult s-a putut observa că din înscrisurile depuse la dosar acesta a încheiat o poliță de asigurare la data de 02.08.2014 ( la 24 de ore după ce acesta a fost sancționat), iar la polița de asigurare anterioară valabilitatea i-a expirat la data de 25.07.2015 8anterior sancționării acesteia de către organul de poliție).
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, iar procesul verbal în sine reprezintă o probă certă în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne acest mijloc de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal stare de fapt contrară reținută drept argument în plângerea contravențională formulată.
În fapt intimatul a arătat că petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. art. 48 din Legea nr. 136/1999, anume pentru faptul că, a circulat pe drumurile publice cu autovehiculul Citroen cu nr. de înmatriculare_ fără a avea polița de asigurare obligatorie valabilă,
faptă pentru care a fost sancționat contravențional ca amendă în cuantum de 1000 lei.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu își susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Totodată intimatul a considerat că, sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect individualizată de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a săvârșit o faptă periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea niciun efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Susține că procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care și cea privind drepturile de autor. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Ca urmare a celor expuse mai sus, intimatul a solicitat instanței de judecată să se constate ca întrucât procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada pana la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin Deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat.
În baza dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În probațiune intimatul a depus la dosar întregul material probator care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv, procesul verbal contestat în original (f.19), raportul agentului constatator (f.20), cazierul auto al petentului (f.21).
La data de 08.10.2015 petentul M. M. a depus la dosar Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul IPJ M. prin care a învederat prin întâmpinare, pârâta a exprimat doar aserțiuni teoretice cu privire la angajarea răspunderii contravenționale, nerăspunzând însă în concret argumentelor acestuia din cuprinsul plângerii.
Practic se mizează exclusiv pe prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție, fiind evident că nu există nici o dovadă concretă de săvârșire a faptei de care sunt acuzat, ! de altfel prin întâmpinare se precizează expres probatoriul de care I înțelege să se folosească partea adversă, acesta fiind doar procesul verbal, deoarece raportul agentului constatator nu a fost depus la dosar, sau cel puțin nu mi-a parvenit odată cu întâmpinarea.
De asemenea a considerat că acesta interpretează greșit prevederile legale stipulate în O.G. nr. 2/2001 raportat la practica CEDO și a instanțelor judecătorești. Bazarea în mod exclusiv pe prezumția de prezumția de legalitate și adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenție nu este conformă cu practica CEDO, care impune dovedirea săvârșirii faptei de către agentul constatator, cu respectarea prezumției de nevinovăție a contravenientului.
Totodată a mai arătat că, în întâmpinare s-a afirmat eronat că acesta a încheiat polița de asigurare în data de 02.08.2014 (la 24 de ore după ce a fost sancționat), deoarece rezultă cât se poate de clar că a avut încheiată deja polița în data de 01.08.2015. Faptul că societatea de asigurare prelua riscurile unui eveniment rutier doar din data de 02.08.2014, apreciază că este o chestiune ce ține de dreptul asigurărilor și nu de legislația contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că,
Prin Procesul verbal . nr._/01.08.2015, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 64 din Legea 136/1995 pentru fapta prevăzută de art. 48 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa: „A condus auto marca Citroen cu nr. de înmatriculare MS-10_TVZ pe direcția Tg. M., Sîngeorgiu de M. având asigurare de răspundere civilă auto expirată din data de 25.07.2015”.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată mai întâi că, în materia plângerii contravenționale este obligată ca din oficiu, și prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce țin de legalitatea procesului verbal de contravenție, și în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situației de fapt, astfel cum a fost reținută.
Analizând actul de sancționare contestat sub aspectul legalității sale, prin prisma art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În ce privește temeinicia procesului verbal atacat, reținem că, potrivit art. 48 alin. 1 și 64 din Legea 136/1995, „ Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.” și, respectiv, „ Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 și 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Constatarea și aplicarea acestora se fac de către personalul Poliției.”
În ce privește polița de asigurare nr._, depusă la dosar de petent la fila 6, observăm că aceasta este valabilă cu începere din data de 2.08.2015, intrând, așadar, în vigoare la o zi după data sancționării contravenționale a petentului. Mai observăm că polița de asigurare valabilă din data de 2.08.2015, a fost emisă în data de 1.08.2015 la ora 9:39:03, deci după momentul aplicării sancțiunii contravenționale – ora 8:07.
Prin urmare, probele de la dosar confirmă faptul că petentul a săvârșit fapta contravențională imputată, respectiv faptul că petentul a circulat cu autoturismul fără a avea la momentul respectiv poliță de asigurare valabilă, motiv pentru acre se impune a se respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a procesului verbal întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că dispozițiile art. 34 din OG 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborate cu dispozițiile cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este reală.
De asemenea instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sancțiunea se aplică în limitele stabilite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Raportându-se la aceste criterii, în situația concretă dată, fapta petentului de a nu avea poliță de asigurare valabilă a vehiculului condus prezintă un pericol social mai redus de vreme ce polița de asigurare RCA avută anterior expirase cu puțin timp înainte – în data de 25.07.2015, și petentul a apreciat în mod eronat că asigurarea va acoperi și ziua curentă, a întocmirii poliței de asigurare. Mai observăm că petentul nu a mai fost sancționat pentru fapte de același gen, astfel că se poate aprecia că sancțiunea avertismentului ar putea fi suficientă pentru a determina petentul să acorde pe viitor atenția cuvenită dispozițiilor ce impun asigurarea vehiculelor.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanța va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată prin actul sancționator indicat mai sus cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. M., CNP_, domiciliat în S. de M., ., jud. M., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN M., cu sediul în Târgu M., .. 16, jud. M..
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de anulare a Procesului verbal . nr._/1.08.2015, întocmit de agentul constatator din cadrul intimatei.
Admite cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, aplicate petentului prin Procesul verbal . nr._/1.08.2015, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Târgu M..
Pronunțată potrivit art. 396 alin. 2 NCPC azi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. – C. C. L. E. L.
Redactat: A.C.C.
Tehnoredactat: A.C.
4 ex/11.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5389/2015.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 25-11-2015,... → |
|---|
