Plângere contravenţională. Sentința nr. 5689/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5689/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 5689/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÂRGU-M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5689
Ședința publică din data de 11 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C.-NOÉMI B.
GREFIER: E. M.
Se află pe rolul instanței judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul B. G. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M..
Fără citarea părților.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților, este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 24.11.2015, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 07.12.2015, iar la această dată a amânat pronunțarea la data de azi, 11.12.2015, încheierile menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-M. la data de 12.05.2015, sub nr._, petentul B. G. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M., instanței să dispună, în principal, admiterea plângerii, anularea procesului-verbal ca netemeinic și nelegal, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu avertismentul.
De asemenea a arătat că motivele pe care își întemeiază plângerea le va formula în scris separat în termen legal.
La data de 26.05.2015 petentul a depus la dosar motivarea plângerii prin care a arătat că, prin cele reținute de către agentul constatator în procesul verbal atacat, reiese că la data de 11.05.2015 ora 16.55 ar fi traversat trecerea la nivel cu calea ferata situată pe .-M., fără a respecta semnalele luminoase și acustice din dreptul acesteia.
Aceste susțineri, ale agentului constatator sunt total nefondate și de o vădită rea-credință având în vedere că cele reținute în cuprinsul procesului verbal, în ceea ce privește descrierea faptei, nu corespund adevărului.
Față de aceste susțineri a arătat că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal nu corespund realității. Astfel, la data respectivă fiind în traversarea căii ferate, corect indicate în procesul verbal, s-a angajat în traversarea trecerii la nivel cu calea ferată însă în mod regulamentar, întrucât semnalele luminoase respectiv cele acustice, care dacă sunt în funcțiune obligă orice conducător auto să oprească în dreptul acestora pentru a evita orice incident rutier, nu erau în funcțiune, astfel că acestea au pornit după ce a depășit trecerea la nivel cu calea ferată.
Procesul verbal este netemeinic și nelegal raportat la cele consemnate în cuprinsul acestuia. In procesul verbal se reține atât: „... a condus auto SKODA...fără să respecte semnalele luminoase și acustice de la trecerea la nivel cu calea ferată...”
Față de acestea a arătat că potrivit art. 16 alin. 1 al OG 2/2001 “Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu...” printre altele și descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite . Ori în procesul verbal atacat se reține doar atât: a condus auto SKODA...fără să respecte semnalele luminoase și acustice de la trecerea la nivel cu calea ferată...”
În ceea ce privește presupusa faptă de traversare fără respectarea regulilor de circulație reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal printr-o simplă propoziție, din care, nu rezultă împrejurările în care s-ar fi săvârșit fapta reținută, așa cum art. 16 alin. 1 al OG 2/2011 în mod obligatoriu prevede. Ori față de acestea respectiv față de susținerea că s-a deplasat regulamentar, din cele consemnate în procesul verbal atacat rezultă o simplă afirmație nesusținută decât de prezumția de legalitate de care se bucură un proces verbal, împrejurările în care s-a săvârșit presupusa faptă, la care face referire, în mod imperativ art. 16 alin. 1 OG 2/2011, și de asemenea arătarea modului în care prin presupusa faptă s-ar fi pus în pericol siguranța în traficul rutier lipsește cu desăvârșire, astfel la rubrica unde este descrisă fapta reținută se consemnează doar atât:a condus auto SKODA...fără să respecte semnalele luminoase și acustice de la trecerea la nivel cu calea ferată...””, sens în care a apreciat că procesul verbal nu este întemeiat, respectiv nu corespunde cerințelor impuse de lege, susținerea agentului constatator nefiind fondata. Mai mult decât atât, procesul verbal de contravenție nu cuprinde mențiunile impuse în mod obligatoriu de prevederile concrete ale art. 16 alin. 1 OG 2/2001 și anume „...ocupația și locul de muncă ale contravenientului sens în care a arătat că lucrează la o firmă unde posedarea permisului de conducere se impune, întrucât în timpul orelor de muncă se deplasează mai tot timpul dintr-un oraș în altul în exercitarea atribuțiunilor mele de serviciu, ori tocmai din acest considerent arată că nu încalcă niciodată regulile de circulație, sens în care nu posedă cazier contravențional.
Nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 coroborate cu art. 17 alin. 1 din OG 2/2001, în sensul că lipsește descrierea faptei, practic “...a faptei săvârșite ...”atrag nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției.
Practic din procesul verbal atacat lipsesc motivele care au dus la încheierea lui, prin lipsa descrierii faptei reținute și a împrejurărilor în care aceasta s-ar fi săvârșit întrucât astfel cum în rândurile de mai sus a arătat că a traversat regulamentar întrucât semnalele luminoase și acustice de la trecerea la nivel cu calea ferată nu erau în funcțiune la momentul respectiv.
De asemenea a mai arătat că toate acestea s-au petrecut în prezența unui martor, numitul M. R..
In subsidiar, față de toate acestea, consideră că sancțiunea care se impune a fi aplicată este cea a avertismentului, potrivit art. 95 alin. 1 și alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, sens în care solicită înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, care consideră că se impune a fi aplicată întrucât așa cum arată și alin. 2 al art. 7 din OG 2/2001: “ Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă “, ori în aprecierea stării de fapt, instanța de judecată, urmează să constate că susținerea sa, în sensul traversării regulamentare a trecerii la nivel cu calea ferată corespunde în totalitate adevărului, semnalele acustice respectiv luminoase pornind după ce a depășit linia ferată, astfel nu a pus în pericol în nici un fel siguranța în traficul rutier, procesul verbal sub acest aspect fiind nelegal și netemeinic.
În drept s-au invocat dispozițiile OUG 195/2002 modificată și actualizată, OG nr. 2/2001 modificată-actualizată, art. 194 Cod procedură civilă.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare intimatul a arătat că, procesul verbal corespunde exigențelor art. 16, alin 7 și art. 17 din OG 2/2001 nefiind afectată vreo condiție ce ar putea atrage nulitatea acestuia din cele necesar a fi analizate din oficiu de instanța de judecată, agentul constatator menționând în actul sancționator toate elementele obligatorii a căror lipsă ar putea atrage nulitatea acestuia. De asemenea consideră că semnarea actului sancționator de către contravenient coincide cu aducerea la cunoștință a conținutului acestuia și a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la cele constatate de organul de poliție, iar în speța de fața petentul a notat la rubrica „Mențiuni” propriile concluzii referitoare la fapta ce a fost reținută în sarcina sa.
Cele reținute de agentul constatator în actul sancționator dedus judecății au fost constatate de către acesta prin propriile simțuri, în măsura să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul, revenindu-i acestuia din urmă să răstoarne aceste mijloace de probă prin dovedirea unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal.
În fapt petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 138, alin. 1, lit. b din HG 1391/2006, anume pentru faptul că a condus auto Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe . Târgu-M., iar la trecerea la nivel cu calea ferată nu a respectat semnificația semnalelor luminoase și acustice, continuându-și deplasarea. Pentru această faptă petentul a fost sancționată contravențional cu amendă î cuantum de 877,5 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, eliberându-se în acest sens dovada înlocuitoare cu ., nr._/11.05.2015.
În plângerea contravențională aflată pe rolul acestei instanțe petentul nu iși susține plângerea contravențională cu niciun mijloc de probă deși, atât codul de procedură civilă cât și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi oferă această posibilitate, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Situația de fapt reținută în procesul verbal este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale având ca scop respectarea legilor și apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale agentului constatator dau conținut și susținere prezumției de legalitate și temeinicie procesului verbal. In acest context veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității. Aceste indicii trebuie furnizate si dovedite de petentul care susține netemeinicia actului sancționator, neputându-se reduce la o simpla afirmație a acestora. în acest caz contrar, considerăm că ar fi lipsită de conținut atât instituția răspunderii contravenționale cât și puterea organelor abilitate de lege de a acționa în sensul respectării acesteia.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, încălcarea normelor de siguranță rutieră generează o stare de risc și insecuritate care poate conduce la accidente de circulație cu urmări ireversibile, prin accidentarea gravă a participanților la trafic sau cu decesul unor persoane nevinovate. în condițiile în care societatea civilizată acceptă viața ca valoare supremă, aceasta trebuie să suprascrie nerăbdarea conducătorului auto de a ajunge cu câteva secunde sau minute la destinația dorită.
De asemenea consideră că sancțiunea aplicată, respectiv amenda, a fost în mod corect de agentul constatator deoarece petentul nu a înțeles faptul că a periculoasă raportat la relațiile sociale protejate de norma incriminatoare și nici gradul de pericol social al faptei astfel încât simplul avertisment nu va avea nici un efect asupra conduitei viitoare a contravenientului.
Procesul verbal, fiind întocmit de un agent al forței publice, se bucură de prezumția de veridicitate până la proba contrarie. O aplicare absolută a prezumției de nevinovăție, în care întotdeauna sarcina probei să revină organelor statului, ar conduce la dificultăți foarte mari în sancționarea nerespectării unor reguli sociale destul de importante, printre care si cea privind circulația rutieră. A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contravenționala sa facă dovada, ca ., că cele consemnate in procesul verbal de contravenție corespund realității ar impune acestora o sarcina foarte grea care poate bloca tot sistemul. Atâta vreme cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție nu se încalcă.
Simpla nerecunoaștere a comiterii faptei necoroborată și cu alte mijloace de probă nu este de natură să atragă anularea procesului verbal.
Procesul verbal de contravenție se bucura de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrarie (in acest sens Curtea Constituționala pronunțându-se prin deciziile 197/2003, Decizia 259/2007 s. a.), iar petentul, prin susținerile sale, nu poate face dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul verbal contestat este temeinic si legal încheiat, atât în privința măsurii principale, cât și în măsura sancțiunii complementare.
În probațiune, s-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie procesul verbal (f.2,15), copia CI a petentului (f.3,16), adresă (f.21), raportul agentului constatator (f.22), originalul procesului verbal (f.23), cazierul contravențional al petentului (f.24-25), a probei cu martorul M. R. L. (f.42).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 11.05.2015 întocmit de agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului M., în temeiul art. 138 alin. 1 lit. b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și a art.102 alin. 3 lit. c din OUG nr. 195/2002, republicată, petentul B. G. V. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei și i-a fost suspendat dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, reținându-se în esență că, la aceeași dată, a condus autovehiculul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_, pe . . respecta semnificația semnalelor luminoase și acustice la trecere la nivel cu calea ferată.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța reține că acesta întrunește toate condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2002 sub sancțiunea nulității ce poate fi constatată și din oficiu, iar petentul nu a invocat motive de nulitate al procesului verbal atacat. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că petentul a fost sancționat potrivit art. 138 alin. 1 lit. a și b din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, republicată, care prevede că conducătorul de vehicul este obligat să oprească atunci când barierele sau semibarierele sunt coborâte, în curs de coborâre sau de ridicare și semnalul cu lumini roșii și/sau semnalul sonor sunt în funcțiune și în baza art. 102 alin. 3 lit. c din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, care prevede ca fiind contravenție neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roșii și/sau sonore sunt în funcțiune, sancțiunea fiind amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni, cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Petentul susține prin plângerea introdusă, că procesul verbal nu reflectă situația reală a celor întâmplate, întrucât semnalele luminoase și acustice de la trecerea la nivel cu calea ferată nu erau în funcțiune la momentul la care a trecut calea ferată.
Instanța, față de cele invocate de către petent, reține că, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, agent învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe contrare de contravenient.
Prin urmare, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii, iar atunci când actul sancționator a fost încheiat în urma constatărilor personale ale agentului constatator, acesta se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).
Mai mult, instanța apreciază că raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun aplicabil în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal este justificată prin necesitatea de sancționare a unor fapte cu o frecvență mare și de asemenea, se încadrează în limite rezonabile având în vedere caracterul acesteia de prezumție relativă precum și garanțiile instituite de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, petentul beneficiind de un cadru procedural adecvat în acest sens, în prezenta cauză a fost audiat în calitate de martor M. R. (f. 42), persoana care a văzut autoturismul petentului în momentul în care a traversat calea ferată și a declarat în fața instanței, sub prestare de jurământ, că atunci când petentul a ajuns la trecerea la nivel de cale ferată nu erau încă în funcțiune semnalele acustice și luminoase, mai mult, după petent au mai trecut 2-3 autoturisme de calea ferată în aceleași condiții.
Din declarația martorului reiese prin urmare că, astfel cum a invocat și petentul, semnalele acustice și luminoase au fost puse în funcțiune abia după ce trecuseră de calea ferată, astfel, stabilind această situație de fapt, instanța constată că, nu se poate reține în sarcina petentului săvârșirea unei fapte contravenționale și nici nu poate fi sancționat pentru cele reținute, fiind răsturnată prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 11.05.2015, de către organul constatator Poliția Municipiului Târgu M. – B. R., cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă totală de 877,5 lei aplicate prin acest proces-verbal și înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul B. G. V., cu domiciliul în mun. Târgu M., . Băsești, nr. 9, ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean M. – Serviciul R., cu sediul în Târgu M., ., jud. M..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 11.05.2015 de agentul constatator din cadrul Poliției Județean Târgu M. – Serviciul R. și exonerează petentul de plata amenzii în cuantum de 877,5 lei aplicată prin procesul-verbal mai sus menționat.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile și dispune restituirea permisului de conducere petentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Târgu-M..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 396 alin. 2 Cod procedură civilă, astăzi, 11 decembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C.-NOÉMI B. E. M.
4 ex./ 22.11.2015
Red. C.N.B.
Dact. C.M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5695/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5703/2015.... → |
|---|
