Pretenţii. Sentința nr. 1938/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1938/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU MUREŞ la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 1938/2015
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA TG. M.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1938
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: Princhidel G. - S.
Grefier: B. M.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamanții P. T. și P. G. în contradictoriu cu pârâții D. T., D. M. și C. C. F. având ca obiect pretenții.
În lipsa părților.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 15.04.2015, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării,
a amânat pronunțarea pentru data de azi, 22.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.10.2014 reclamanții P. T. și P. G., ambii domiciliați în mun. Toplița, ./B, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâții D. T., cu domiciliul în mun. Târgu- M., .. 15, .; D. M., domiciliat în București, .. 9, sector 1; C. Costileana F., cu domiciliul în Târgu-M., ., jud. M., au solicitat obligarea acestora din urmă la plata sumei de 8662 lei reprezentând cheltuieli de judecată suportate de către reclamanți în dosarele nr._ ,_ ,_/118/2011 și_ .
Reclamanții arată că s-au judecat cu pârâții în mai multe dosare, respectiv au formulat o cerere în constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune la Judecătoria Toplița ce a format obiectul Dosarului nr._ .
În prima instanță a fost admisă acțiunea în parte, pârâții din prezenta cauză au formulat apel, care a fost recalificat în recurs. Pârâții au formulat cerere de strămutare, dosarul de recurs fiind strămutat la Tribunalul C..
Tribunalul C. a admis recursul reclamanților și a admis în tot uzucapiunea.
Ulterior, pârâții au formulat și două contestații în anulare, ambele fiind respinse fie ca nefondate, fie ca perimate.
De asemenea, pârâții au formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii de către reclamanți a unor infracțiuni de fals ce a format obiectul dosarului nr._, dosar în urma căruia față de reclamanți nu s-a pronunțat vreo condamnare în raport de faptele sesizate.
Urmare a căilor de atac promovate de pârâți în dosarul de uzucapiune și urmare a plângerilor penale, în toate fazele procesuale, reclamanții arată că au cheltuit sumele de bani indicate în petitul acțiunii cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanții indică faptul că au dovezi cu privire la aceste cheltuieli de judecată după cum urmează:
- 771,34 lei taxă judiciara de timbru fila 17; 1826 lei supliment taxă judiciara de timbru fila 66; 766 lei expertiza în primă instanță, filele 67 si 93; 1299 lei taxa judiciara de imbru în apel (recurs) și onorar de avocat; 2000 de lei onorar de avocat în Dosar nr._ ;
Culpa procesuală a pârâților este clară, arată reclamanții, în sensul în care dispune art. 274 C. proc. civ. aplicabil în speță, având în vedere că pârâții din prezenta cauză au formulat pretenții în dosare.
Au solicitat atașarea dosarelor nr._ și nr._ .
Pârâtul D. M. a depus întâmpinare, prin care:
Invocă prescripția dreptului material la acțiune iar pe fond, netemeinicia acesteia și solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pe excepția invocată arată că:
Dos._ al Judecătoriei Toplița a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 402/18.03.2011 irevocabilă, pronunțată în recurs de către Tribunalul C. unde a fost strămutat.
Dos. nr._ al Tribunalului Constanta a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 1033/16.09.2011 irevocabilă prin care s-a respins contestația în anulare formulată de către pârât.
În dos. nr._/118/2011 al Tribunalului Constanta, contestația în anulare a fost perimată.
În dos. nr._ al Judecătoriei Toplița s-a pronunțat Sentința penală nr. 93/15.09.2010 care a fost casată prin Decizia penală nr. 26/R/08.09.2011 pronunțata de Tribunalul Harghita prin care s-a admis plângerea penală formulată împotriva rezoluției procurorului din 16.10.2010 care a fost desființată și s-a trimis cauza la P. de pe lângă Judecătoria Toplița în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod Penal.
Mai arată că, acțiunea reclamanților pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferentă dosarelor menționate a fost înregistrată la Judecătoria Toplița la 24.11.2014, deci după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prev. de art. 2517 Cod Civil, termen de prescripție care se calculează cu privire la fiecare dosar, motiv pentru care solicită admiterea excepției, respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata.
Invocă și dispoz. art. 2500-2516 Cod Civil.
Cu privire la fondul acțiunii arată că:
Întrucât la acțiune nu au fost anexate probe scrise pe care se întemeiază o consideră neîntemeiată și solicită respingerea acesteia și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Invocă sub acest aspect dispoz. art. 194, alin. 1, lit. e, Cod proc. civ.
La data de 16.12.2014, pârâții D. T., D. M. și C. C. F. au depus întâmpinare, prin avocat Ozana C. V..
Aceștia au solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, cu motivarea că acțiunea promovată de reclamanți este o acțiune în pretenții având ca obiect valorificarea unui drept de creanță, iar dreptul material la acțiune este supus termenului general de prescripție de 3 ani, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârilor prin care au fost soluționate cererile ce au făcut obiectul dosarelor menționate de reclamanți, respectiv:
- în dosarul nr._, hotărârea prin care a fost soluționată cererea dedusă judecății a rămas definitivă în data de 18 martie 2011; în dosarul nr._, hotărârea a rămas definitivă în 16 septembrie 2011; în dosarul nr._/118/2011 judecarea cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 155 indice 1 al. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, iar ulterior, s-a perimat; în dosarul nr._, hotărârea a rămas definitivă în data de 8 februarie 2011.
În continuare, pârâții arată că acțiunea în pretenții, având ca obiect obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița la data de 24 octombrie 2014, așadar, după împlinirea termenului de prescripție.
De asemenea, pârâții solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii având ca obiect obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarele nr._ si_, motivând că în dosarul nr._ reclamanții au arătat în mod expres că nu solicită cheltuieli de judecată, astfel încât nu mai pot pretinde, pe cale separată, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar atâta timp cât, în condițiile și termenele expres prevăzute de normele procedurale, nu și-au modificat cererea de chemare în judecată în acest sens.
În ceea ce perivește cheltuielile de judecată efectuate în apelul declarat împotriva sentinței pronunțate în dosarul nr._, recalificat ca fiind recurs, pârâții precizează că reclamanții au solicitat obligarea exclusiv a pârâtului D. M., la plata acestor cheltuieli, iar solicitarea, în acest dosar, a obligării pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, constituie o modificare a cererii inițiale, inadmisibilă la acest moment.
De asemenea, se arată că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra petitului reclamanților privind obligarea pârâtului D. M., intervenient în respectivul dosar, la plata cheltuielilor de judecată, iar în aceste condiții singura cale procedurală deschisă reclamanților ar fi fost formularea unei cereri de completare a dispozitivului hotărârii instanței de recurs și nu cea a formulării unei cereri prin care să solicite, pe cale separată, aceste cheltuieli.
Pentru aceleași considerente, pârâții apreciază că este inadmisibilă și cererea privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._ . având ca obiect „contestație în anulare”.
Totodată, au solicitat și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților de rând 1 și 3, față de cererea reclamanților având ca obiect obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în dosarul nr._, întrucât acestea nu au fost părți în acest dosar, precum și respingerea acestui petit ca fiind formulat împotriva unor persoane fară calitate procesuală pasivă.
Pe fond au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat că în dosarul nr._, reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată și că pârâții au fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii.
Cu privire la cheltuielile din dosarele nr._ și_/118/2011 ce au avut ca obiect contestație în anulare, arată că acestea nu sunt indicate în mod expres, nu sunt dovedite și nu sunt justificate, având în vedere că, cel puțin, cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/118/2011 al Tribunalului C. nu a implicat nicio cheltuială din partea reclamanților.
Referitor la cheltuielile din dosarul nr._ arată că plângerea a fost formulată exclusiv de către pârâtul D. M., iar ulterior aceasta a fost admisă fiind desființată în parte rezoluția atacată și trimisă cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița.
Mai arată că, sumele adunate reprezentând cheltuieli de judecată, sunt în sumă totală de 6662 lei și nu de 8662 lei.
În drept, invocă art. 205 și art.453 alin. 1 din C..
În probațiune, solicită proba cu înscrisuri și acvirarea celor patru dosare.
Reclamanții P. T. și P. G. au formulat răspuns la Întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune ca nefondată întrucât dosarul la care fac trimitere a fost solutionat în mod definitiv și irevocabil la data de 09.05.2013, precum și înlaturarea apărărilor pârâților ca nefondate, reiterând motivele prezentate în cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 162 din data de 19 februarie, Judecătoria Toplița, cu ocazia verificării din oficiu a competenței sale, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod proc. civ., a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a acestei din urmă instanțe.
Judecătoria Toplița invocând prevederile art. 107 Cod proc. civ., care constituie regula generală în materia competenței teritoriale, conform cărora „(1) Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel” și văzând faptul că doi dintre pârâți își au domiciliile în Tg. M., iar cel de-al treilea în București, a apreciat că se impune declinarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Tg. M., instanță mai apropiată și de domiciliul reclamanților, având în vedere și că aceștia nu și-au exprimat opțiunea, conform dispozițiilor art. 112 alin. 1 teza I Cod proc. civ., ce reglementează competența teritorială alternativă, cu privire la instanțele deopotrivă competente care puteau să soluționeze cererea de chemare în judecată, respectiv între Judecătoria Tg. M. și Judecătoria Sectorului 1 București.
Astfel, Judecătoria Toplița a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Tg. M. competența de soluționare a prezentei cauze.
La termenul de judecată din data de 15.04.2015, această instanță, cu ocazia verificării competenței sale generale, materiale și teritoriale, a invocat, la rândul său, din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. M., excepție ce a fost pusă în discuția părților.
Susținerile părților cu privire la această excepție au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.04.2015, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța constată că, anterior pronunțării, s-au depus la dosar concluzii scrise formúlate de către pârâții D. T., D. M. și C. C. F., cu privire la excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tg. M..
Pârâții au solicitat respingerea excepției, ca nefondată, întrucât reclamanții au promovat, în contradictoriu cu aceștia, o acțiune în pretenții, învestind Judecătoria Toplița, cu soluționarea acesteia.
Pârâții au arătat faptul că la primul termen de judecată stabilit în cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Toplița sub nr._, instanța cu ocazia verificării din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Cod proc. civ., a competenței generale, materiale și teritoriale a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Toplița, având în vedere dispozițiile art. 107 al. 1 Cod proc. civ. admițând astfel excepția și declinând cauza, spre competentă soluționare, Judecătoriei Tg. M..
De asemenea, pârâții au precizat faptul că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. M. este nefondată deoarece potrivit art. 107 al. 1 Cod proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 112 al. 1, teza I, din noul Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.
Au arătat că, în speță suntem în prezența unei pluralități de pârâți, dintre care doi au domiciliul în Tg. M., iar unul, în București, iar în aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 112 al. 1, teza I, Cod proc. civ. Or, în raport cu aceste dispoziții și având în vedere că doi dintre cei trei pârâți au domiciliul în Tg. M., Judecătoria Tg. M., în favoarea căreia Judecătoria Toplița și-a declinat competența, este competentă teritorial să judece cauza.
În continare, învederează că raportat la dispozițiile legale citate mai sus, Judecătoria Toplița nu este competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, având în vedere că, în circumscripția acesteia, nu domiciliază niciunul dintre pârâți, și, dat fiind că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, legea nu prevede o excepție în temeiul căreia Judecătoria Toplița să fie competentă să judece cauza.
De asemenea, s-a mai arătat faptul că, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâților este una exclusivă, având în vedere dispozițiile art. 107 al. 1 Cod proc. civ., fiind în prezența unei necompetențe de ordine publică potrivit art. 129 al. 2 pct. 3 Cod proc. civ., or, o asemenea excepție, poate fi invocată, potrivit art. 130 al. 2 din noul Cod de procedură civilă, de părți ori de către judecător, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, chiar dacă această excepție nu a fost invocată, în mod expres, prin întâmpinare, ea putea fi invocată și pusă în discuție la primul termen de judecată, astfel cum s-a și întâmplat în cauză.
În concluzie se arată că Judecătoria Toplița a stabilit în mod corect că Judecătoria Tg. M. este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauze, declinându-și în mod legal competența în favoarea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente.
Instanța reține că Judecătoria Toplița este instanța care și-a câștigat competența pentru a soluționa prezenta cauză.
Pentru a reține astfel, instanța are în vedere, în primul rând, natura litigiului, care este de fapt o acțiune personală, în pretenții, întrucât, pe această cale, reclamanții solicită cheltuieli de judecată pe care aceștia susțin că le-au făcut în litigiile avute cu pârâții, acțiune care, din punct de vedere al competenței teritoriale, este guvernată de norme de ordine privată.
În acest sens, art. 107 din Cod proc. civ. arată că, în cazul acțiunilor personale, competența aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul, astfel că în cauză suntem în prezența unei competențe teritoriale de ordine privată, iar nu de ordine publică.
Art. 130 alin. 3 Cod proc. civ. prevede ca "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de catre pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".
În această cauză, instanța constată că, deși întâmpinarea este obligatorie, iar, mai mult decât atât pârâții au formulat întâmpinare, aceștia nu au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Toplița prin acest mijloc pocesual, astfel încât această excepție nu putea fi invocată de instanță din oficiu.
Cu privire la verificarea din oficiu de către instanță a competenței sale, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod proc. civ., se reține că instanța verifică numai respectarea normelor de competență de ordine publică, nu și a acelor de ordine privată. În consecință, deși art. 131 alin. 1 Cod proc. civ. face vorbire de competența teritorială, fără a face distincție între competența teritorială de ordine privată și cea de ordine publică, numai cea din urmă poate face obiectul verificării instanței, întrucât necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât.
De asemenea, instanța reține că, în speță, dispozițiile art. 131 din Cod proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâții nu au invocat excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria Toplița trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lasată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței de judecată, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2224 din data de 12 iunie 2014.
Cu toate acestea, pârâții puteau invoca excepția necompetenței teritoriale relative doar în anumite condiții, astfel cum prevede art. 130 alin. 3 din Cod proc. civ. mai sus citat, respectiv prin întâmpinare.
În consecință, prin neinvocarea de către pârâți a excepției necompetenței teritoriale a Judecatoriei Toplița, prin întâmpinare, deși au avut această posibilitate, Judecătoria Toplița și-a câștigat competența cu privire la soluționarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg. M., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița.
Constatată intervenit conflictul negativ de competență, astfel încât va suspenda din oficiu judecata prezentei cauze și o va trimite Curții de Apel Târgu-M., instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării incidentului ivit.
Va dispune trimiterea de îndată a dosarului Curții de Apel Târgu-M., atașându-se acestuia dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei Toplița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Târgu M., invocată din oficiu și, în consecință:
Declină în favoarea Judecătoriei Toplița competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, privind pe reclamanții P. T. și P. G., ambii domiciliați în mun. Toplița, ./B, jud. Harghita, în contradictoriu cu pârâții: D. T., cu domiciliul în mun. Tg. M., .. 15, .; D. M., domiciliat în București, .. 9, sector 1; C. COSTILEANA F., cu domiciliul în Târgu-M., ., jud. M..
Constatată intervenit conflictul negativ de competență, suspendă din oficiu judecata prezentei cauze și o trimite Curții de Apel Târgu-M., instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării incidentului ivit.
Dosarul se trimite de îndată Curții de Apel Târgu-M., atașându-se acestuia dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei Toplița.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
P. G.-S. B. M.
4 ex./22.04.2015
Red. PGS
Tehnored. M.B.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1943/2015. Judecătoria... → |
|---|
