Plângere contravenţională. Sentința nr. 704/2015. Judecătoria TÂRGU MUREŞ

Au fost testați cu aparatul etilotest rezultatele fiind negative.

Fapta săvârșită a fost încadrată în prevederileart. 57, alin 2 din OUG nr. 195/2002, respectiv la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier și sancționată potrivitart. 101 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002, respectiv constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

Pentru săvârșirea faptelor susmenționate petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii de 540 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 60 zile.

La rubrica alte mențiuni au fost precizate următoarele:

Accidentul s-a produs pe banda 3 de circulație și nu în intersecție.

Petenta a semnat procesul-verbal.

Analiza procesului verbal

În analiza oricărei plângeri împotriva unui proces-verbal de contravenție obligația instanței este de a-l analiza pe acesta din două perspective, astfel în primul rând din punct de vedere al legalității și ulterior în cazul constatării legalei întocmiri a acestuia, din perspectiva temeiniciei.

I - Legalitatea

În ceea ce privește legalitatea, dispozițiile generale aplicabile sunt cele ale OG 2/2001. Conform acestui act normativ, procesul verbal de contravenție poate fi lovit de atât de nulități absolute, cât și de nulități relative.

a. Nulitățile absolute

Regimul nulităților absolute este reglementat de art. 17 potrivit căruia atrage nulitatea procesului-verbal, iar nulitatea se constată și din oficiu, în cazul lipsei mențiunilor privind:

- numele, prenumele și calitatea agentului constatator,

- numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și a sediul acesteia,

- fapta săvârșită

- datei comiterii faptei

- semnătura agentului constatator

Sub aspectul cauzelor de nulitate absolută, petenta a invocat următoarele:

-Nu s-a menționat calitatea agentului constatator.

În urma analizării procesului verbal instanța constată că în procesul verbal se precizează sinsp. Mîrze B., pol. rutier – BR Târgu M., astfel încât susținerile petentei apar ca neîntemeiate, fiind precizate toate aspectele prevăzute de art. 17 din OUG 2/2001.

În concluzie, în cauza de față, instanța, analizând actul atacat, apreciază că nu este incident niciun caz de nulitate absolută asupra căruia să se pronunțe din oficiu.

b. Nulitățile relative

În considerentele Deciziei nr. 22 din 19.03.2007 a ÎCCJ, se prevede că nerespectarea oricăror alte dispoziții decât cele ale art. 17, determină nulitatea procesului verbal de contravenție ce poate fi invocată numai în măsura în care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului în cauză.

Sub aspectul cauzelor de nulitate absolută, petenta a invocat următoarele:

-Agentul constatator nu a descris complet situația de fapt în procesul-verbal, ci s-a rezumat la copierea textului de lege.

Instanța apreciază că fapta a fost descrisă suficient pentru a putea verifica situația de fapt avută în vedere de către agentul constatator la încheierea procesului verbal.

-Încadrarea juridică nu a fost corespunzătoare.

Fapta a fost încadrată în prevederile art. 57, alin 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.

Astfel, agentul constatator a apreciat că accidentul a fost provocat prin neîndeplinirea de către petentă a obligațiilor care îi reveneau la întâlnirea indicatorului stop (oprire).

Indicatorul Oprire este instalat pe drumul public fără prioritate, la intersecția acestuia cu un drum public prioritar, când vizibilitatea este redusă.

Conducătorul de vehicul care întâlnește acest indicator este obligat să oprească în locul cu vizibilitate maximă, fără a depăși colțul intersecției, și sa acorde prioritate tuturor vehiculelor care circula pe drumul prioritar.

Potrivit art. 6, pct. 1 și 6 din OUG 195/2002, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:

1. acordare a priorității - obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească;

16. intersecție - orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea;

Așadar, la întâlnirea indicatorului oprire, petenta avea obligația de a opri și de a nu pătrunde în intersecție dacă prin această manevră îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.

Având în vedere că, urmare a pătrunderii în intersecție, s-a produs accidentul respectiv, instanța apreciază că încadrarea juridică făcută de agentul constatator este corectă.

-Aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut la o dată ulterioară constatării faptei, având în vedere că evenimentul rutier a avut loc în data de 03.10.2014, iar procesul-verbal a fost încheiat în data de 07.10.2014.

Data constatării faptei și încheierii procesului verbal cu aplicarea sancțiunii contravenționale nu se confundă cu data săvârșirii faptei.

Art. 13 alin. 1 din OG 2/2001 permite agentului constatator să încheie procesul verbal (prin care aplică și sancțiunea) în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Având în vedere că procesul verbal a fost întocmit după 4 zile de la săvârșirea faptei, instanța constată că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de lege.

-Agentul constatator a încheiat procesul verbal în baza unei aprecieri subiective

În condițiile în care agentul constatator nu a perceput prin propriile simțuri accidentul de circulație, este obligatoriu ca acesta să își formeze propria convingere (subiectivă) în legătură cu evenimentul produs prin ascultarea părților implicate și folosirea altor mijloace de probă, ceea ce s-a și întâmplat.

Astfel, agentul constatator a arătat că la stabilirea situației de fapt a avut în vedere declarațiile celor doi conducători auto, fotografiile făcute de aceștia cu telefoanele mobile și relatările unui coleg care a fost la fața locului.

În condițiile în care au fost folosite mai multe mijloace pentru stabilirea situației de fapt, instanța apreciază că agentul constatator a procedat în mod corespunzător, stabilind pe cât de obiectiv posibil situația de fapt.

În concluzie, sub aspectul cauzelor de nulitate relativă, instanța reține că nu a fost invocat niciun caz de nulitate relativă cu privire la care petenta să fi fost vătămată într-o asemenea măsură încât pentru repararea drepturilor prejudiciate să se impună anularea actului atacat și nici nu există cauze de nulitate asupra cărora instanța să se pronunțe din oficiu.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază procesul-verbal de contravenție ca legal întocmit, urmând a analiza temeinicia actului.

II - Temeinicia

Cu privire la prezumția de legalitate și temeinicie a proceselor verbale de contravenție instituită de dreptul român, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial și autentic, fiind întocmit de un agent public aflat în exercițiul funcțiunii.

Atunci când acesta este întocmit în urma constatărilor personale ale agentului, procesul verbal se bucură de prezumția relativă de veridicitate, prezumție ce poate fi însă răsturnată prin alte mijloace de probă, prezumție compatibilă în situația de față cu jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku împotriva Franței).

Procesul-verbal de constatare a contravenției atacat în prezenta cauză, în conformitate cu dreptul intern, se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.

Totuși, această prezumție de legalitate există numai în cazul în care procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, situație care nu este incidentă în prezenta cauză, astfel încât săvârșirea faptei trebuie să rezulte din probe.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultă că petenta nu a respectat semnificația indicatorului STOP (oprire) amplasat la intrarea de pe . . sensul că nu a acordat prioritate de trecere vehiculelor care circulau pe drumul prioritar, respectiv auto_ condus de C. Ș. R..

Din declarațiile date de petentă și C. Ș. R. în fața agentului constatator, din declarațiile martorilor audiați în cauză și din schițele depuse la dosar, inclusiv de petentă, rezultă că aceasta a pătruns pe . pe o stradă principală, fără a se asigura, trecând direct de pe o bandă pe alta, la un unghi de 45 grade față de bordură, deci fără a respecta obligația de a trece succesiv de pe o bandă pe alta, după ce, în prealabil, manevra a fost semnalizată iar șoferul s-a asigurat că poate efectua manevra fără pericol.

Susținerile petentei în sensul că dacă nu ar fi trecut succesiv de pe o bandă pe alta ar fi trebuit să fie lovit de un autoturism care se afla pe banda 3 apar ca neîntemeiate, în condițiile în care și petenta a arătat că se afla cu partea din spate pe banda 2, la un unghi de 45 grade de bordură, după ce a pătruns aproximativ 10-15 metri pe . încât în momentul impactului aceasta ocupa în fapt două benzi, putând fi lovită de autoturismele care circulau pe oricare dintre aceste benzi.

Dacă petenta ar fi respectat obligația de a pătrunde succesiv de pe o bandă pe alta nu ar fi avut cum să ajungă, într-o distanță de 10-15 metri de pe un drum secundar pe banda 3 a drumului principal, să vireze brusc la un unghi de 45 grade pentru a pătrunde pe banda 3, iar în urma loviturii primită în partea din stânga - spate să fie proiectată aproape perpendicular pe cealaltă bandă de mers, iar toate acestea să se deruleze pe parcursul a câtorva secunde.

Totodată, chiar petenta a arătat că autoturismul care venea din spatele ei de pe . situat între banda 1 și 2, deci la mică distanță, tot la un unghi de 45 grade față de bordură, stare de fapt care nu era posibilă decât dacă cele două autoturisme ar fi ieșit unul după altul și ar fi urmat același traseu, respectiv pătrunderea directă de pe drumul secundar pe banda a treia a drumului principal.

Chiar dacă evenimentul nu s-a produs imediat după ce petenta a pătruns în intersecție, respectiv pe banda 1, accidentul s-a datorat neacordării de prioritate, în sensul că petenta nu și-a respectat obligația de a opri și de a nu pătrunde în intersecție dacă prin această manevră îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească, dovadă fiind faptul că conducătorul auto_ nu a mai avut timp să frâneze pentru a evita coliziunea.

Astfel, instanța constată că procesul verbal este legal și temeinic.

III - Individualizarea sancțiunii

Potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite.

Totodată, scopul educativ al sancțiunii contravenționale impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii și de stabilire a propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.

Condiția producerii unui prejudiciu nu face parte din conținutul constitutiv al contravenției, neavând relevanță asupra individualizării sancțiunii contravenționale.

În stabilirea faptelor contravenționale și a sancțiunilor aplicabile, legiuitorul este cel care face o primă apreciere asupra pericolului social, dintr-o perspectivă abstractă, prin stabilirea sancțiunilor contravenționale principale sau complementare ce se aplică în cazul săvârșirii acesteia, iar în momentul constatării săvârșirii unei astfel de fapte, agentul constatator și, ulterior, instanța de judecată la momentul analizării unei plângeri contravenționale, sunt organele care apreciază în concret pericolul social al unei contravenției.

În nicio situație, atributul aprecierii pericolului social al faptei nu revine persoanei sancționate contravențional.

Instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauzele Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției), în condițiile în care a și fost aplicată sancțiunea minimă prevăzută de actul normativ încălcat.

În aprecierea proporționalității instanța ia în calcul și faptul că petenta nu conștientizează gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, în condițiile în care pătruns într-o intersecție aglomerată, fără a se asigura, trecând direct din afara drumului principal până pe prima bandă, provocând un accident de circulație prin care a pus în pericol viața sa și al celorlalți participanți la trafic.

Legiuitorul a considerat fapta ca fiind de un pericol major, dovadă fiind cuantumul sancțiunilor pecuniare prevăzute de lege precum și sancțiunile complementare.

Pentru considerente arătate mai sus instanța apreciază că se impune menținerea amenzii, ca sancțiune principală, întrucât aceasta asigură atât aducerea la îndeplinire a componentei represive prin restricția financiară ce se resimte asupra patrimoniului persoanei sancționate contravențional, cât și a componentei preventive și educative, în scopul formării unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicite prin observarea mai atentă a dispozițiilor legii și stabilirea propriei conduite în acord cu imperativele acesteia.

Instanța apreciază că se impune și menținerea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă determinată, întrucât prin aceasta se aduce la îndeplinire componenta preventivă a sancțiunii.

Restricționarea pentru o anumită perioadă a dreptului de a conduce poate avea un impact major asupra contravenienților în sensul disciplinării lor dar și pentru a dezvolta un sentiment de responsabilitate și respect în desfășurarea unei activități precum conducerea pe drumurile publice, pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze tocmai dată fiind importanța valorilor ce trebuie protejate.

Cu privire la plângerea contravențională formulată

În baza tuturor acestor argumente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată, cu menținerea sancțiunilor aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de:

- petenta L. D. T., CNP_, cu domiciliul în loc. R., .. 40, ., jud. M., în contradictoriu cu

- intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M., cu sediul în mun. Târgu M., jud. M., .,

ÎN CONSECINȚĂ

Menține procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.10.2014 ca fiind legal și temeinic.

Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios-administrativ a Tribunalului M..

Cererea de apel se depune la Judecătoria Târgu-M..

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.

Red. AA/Tehn. AA/4 ex./23.02.2015