Validare poprire. Sentința nr. 1613/2015. Judecătoria TÂRGU NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1613/2015 pronunțată de Judecătoria TÂRGU NEAMŢ la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 1613
Dosar nr._ - validare poprire-
Cod operator 3076
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TÎRGU N.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr.1613
Ședința publică din data de 05.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. L. M.
Grefier – I. M. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S. S.reprezentată legal de ., debitorul M. M., și terț poprit . BUCUREȘTI , având ca obiect - validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:- obiectul cauzei: validare poprire.
- stadiul procesual:fond, dosarul se află la primul termen de judecată.
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, invocă din oficiu și pune în discuție, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg-N. de a judeca cererea formulată și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ creditoarea S. S., reprezentată de KRUK ROMÂNIA SRL, a solicitat, în contradictoriu cu debitorul M. M. și terțul poprit . București, validarea popririi dispuse de B. V. C. prin adresa din data de 26.03.2015, până la concurența sumei de_,90 lei și amendarea terțului poprit, având în vedere că acesta cu rea-credință a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi.
La termenul de judecată din 05.08.2015, instanța a constatat că este nelegal sesizată si a invocat excepția de necompetentă teritorială exclusivă a Judecătoriei Tg. N., pe care a pus-o in discuția părților.
Instanța, analizând cu precădere excepția necompetenței teritoriale, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, reține următoarele:
În fapt, poprirea, ca modalitate a executării silite, supusă atenției instanței s-a demarat, la sesizarea creditoarei, formulată in data de 04.05.2015.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 651 din Codul de pr. civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea 138/2014, publicată in M.Of al României nr. 753 din 16 octombrie 2014, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Potrivit aceluiași text normativ, instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Potrivit art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință, care are caracter interlocutoriu, temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
De asemenea, art. 132 alin. (1) din codul de procedură civilă stabilește că, atunci când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
A.. (3) al articolului de lege menționat prevede că, dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.
Creditoarea a sesizat Judecătoria Tg. N. ca instanță de executare, având în vedere împrejurarea că sediul biroului executorului judecătoresc este în Tg. N., dispoziție legală care însă nu mai era in vigoare la data sesizării organului de executare.
Debitorul M. M. are domiciliul în ., ., localitate care, în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, este situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei R., jud. N..
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că Judecătoria R. este instanța de executare competentă în soluționarea prezentei cauze, excepția de necompetență teritorială absolută a Judecătoriei Tg. N., invocată din oficiu, urmând a fi admisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu de instanța de judecată.
Declină competența de soluționare a validării popririi formulată de creditoarea S. S., reprezentată de KRUK ROMÂNIA SRL, cu sediul în București, ., ., în contradictoriu cu debitorul M. M., dom. în ., . și terțul poprit ., cu sediul în București, ., sector 4, în favoarea Judecătoriei R..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.08.2015.
Președinte, Grefier,
C. L. MonicaIacoboae M. D.
Red/tehnored/CLM
Tehnored/MI/12.08.2015
2 expl.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1600/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
