Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 369/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 369/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 369/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentință civilă Nr. 369/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: S. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect actiune in raspundere contractuala, acțiune formulată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA prin DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin Primar, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură T. G. din Tulcea, .. 54, judetul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta G. (fostă M.) F., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea.
Dezbaterile pe excepția lipsei de interes pentru suma de 206 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, precum si pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 06 februarie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 05.06.2014, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, a chemat-o in judecata pe pârâta G. (fostă M.) F., solicitând instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei totale de 1.851 lei reprezentând prejudiciul produs prin neexecutarea contractului de concesiune nr. G/95/06.01.2005, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective. A mai solicitat, totodată, rezilierea contractului și evacuarea pârâtei.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr. G/95/06.01.2005, prin care pârâta s-a obligat să plătească prețul redevenței.
Se învederează că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta somând-o însă fără niciun efect.
Față de cele arătate anterior, reclamanta solicită admiterea cererii.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 1321, art.1322 și art.1350 N.C.civ.
Pârâta nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță, și a depus la dosar dovada plății parțiale a debitului, respectiv dovada privind plata sumei de 300 lei prin chitanța . nr._ PJ din data de 26.01.2015 (fila 65).
In dovedirea cererii, instanta a încuviințat proba cu inscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de concesiune nr. G/95/06.01.2005, se reține ca a fost încheiat în anul 2005, iar în materie contractuală sunt aplicabile prevederile art. 102 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Codului civil potrivit cărora „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Cum contractul de concesiune nr. G/95/06.01.2005 este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de concesiune nr. G/95/06.01.2005, parata G. (fostă M.) F. a primit în concesiune terenul situat în intravilanul municipiului Tulcea, ., în suprafață de 296,40 mp, având ca destinație „construcție locuință P+1”, pentru care s-a stabilit cuantumul redevenței la suma de 250 lei/lună.
În ceea ce priveste excepția lipsei de interes pentru suma de 206 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța urmează a o respinge ca fiind rămasă fără obiect având în vedere că, la termenul de judecată din 10.02.2015, pârâta a depus la dosar dovada privind plata sumei de 300 lei prin chitanța . nr._ PJ din data de 26.01.2015 (fila 65), plată prin care s-a stins debitul mai vechi, respectiv suma de 206 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, și parte din restul debitului datorat după această dată, respectiv suma de 94 lei.
Se reține faptul că pârâta, în urma administrării probei cu interogatoriul, a învederat că recunoaște debitul datorat ca urmare a obligațiilor contractuale generate de contractul de concesiune nr. G/95/06.01.2005 și că este de acord cu achitarea acestui debit, menționând faptul că la acest moment se folosește de imobilul care face obiectul contractului (fila 64).
Având în vedere considerentele expuse mai sus și principiul disponibilității părților, se va admite în parte cererea precizată și va fi obligată pârâta la plata sumei de 806 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.06.2014, având în vedere că din suma totală de 900 lei, pârâta a achitat 94 lei.
Va fi admisă, de asemenea, și cererea privind obligarea pârâtei la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective, potrivit prevederilor HCL nr. 36 din 27.02.2014 prin care se arată că se menține nivelul majorării de întârziere de 2% /lună.
Instanța va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta pentru suma de 347 lei reprezentând majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.06.2014, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din adresa depusă la data de 23.06.2014 ( fila 40), debitul de 347 lei reprezintă majorari de întârziere pentru perioada 01.10._14.
Din cuprinsul contractului de concesiune nr. G/95/06.01.2005 nu rezultă cuantumul penalitatilor, fiind prevăzut la art.7 din contract faptul că se datoreaza o penalizare zilnică conform normelor legale în vigoare privind venitul la bugetul local (fila 5 verso).
În ceea ce priveste existența vreunei hotărâri de consiliu local prin care să se stabilească cuantumul penalităților, reclamanta nu a depus decât HCL nr. 36 din 27.02.2014 prin care se arată că se menține nivelul majorării de întârziere de 2% /lună, însă aceasta dispoziție are efecte pentru viitor, nefăcându-se dovada unui act normativ care să prevadă cuantumul penalităților pentru sumele restante anterior anului 2014.
Între părți au luat naștere raporturi juridice civile, în baza cărora pârâtul, în schimbul folosinței spațiului închiriat, și-a asumat obligația de a plăti chiria prevăzută în contract.
Chiria astfel stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, iar din momentul în care se datorează,aceeași chirie reprezintă o creanță bugetară de încasat la bugetul local.
În consecință, astfel de venituri nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, în sensul prevederilor O.G. nr. 92/24.12.2003, întrucât: 1) între părți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal; 2) nici una dintre părți nu are calitatea de organ fiscal; 3) chiria convenită contractual este doar o categorie, lato sensu, a creanțelor bugetare, ca și creanța fiscală, dar nu are regimul juridic similar al acesteia din urmă.
Prin urmare, prestațiile la care s-au obligat părțile prin contract, inclusiv prestația ce vizează cuantumul redevenței și termenul de exigibilitate al acesteia sunt supuse regimului juridic de drept comun.
Având în vedere că reclamanta nu a notificat pârâtei intenția sa de reziliere a contractului, în cursul anului 2014, înainte de a introduce acțiunea la data de 05.06.2014, potrivit prevederilor art.8 alin.2 din contractul de concesiune nr. G/95/06.01.2005 încheiat între părți, instanța va respinge capătul de cerere privind rezilierea contractului de concesiune nr. G/95/06.01.2005 și evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca neîntemeiat.
Va lua act de faptul că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes pentru suma de 206 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, ca fiind rămasă fără obiect.
Admite în parte cererea precizată de reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA prin DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin Primar, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură „T. G.” din Tulcea, .. 54, judetul Tulcea, în contradictoriu cu pârâta G. (fostă M.) F., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, și obligă pârâta la plata sumei de 806 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.06.2014, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 347 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.10.2011 – 23.06.2014, ca nefondată.
Respinge capătul de cerere privind rezilierea contractului de concesiune nr. G/95/06.01.2005 și evacuarea pârâtei din imobilul situat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca neîntemeiat.
Ia act de faptul că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. M. G. S. V.
Pentru grefier aflat in CM
Semnează grefierul sef al instantei
Red./ tehnor. jud. L.M.G./4 ex./05.03.2015
Gref.svel /..03.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2015.... → |
|---|
