Plângere contravenţională. Sentința nr. 595/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 595/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 595/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 595
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. S.
GREFIER: J. D. P.
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe petentul R. R., cu domiciliul în municipiul București, ., nr. 9D, . și cu reședința în Tulcea, ., ., județul Tulcea, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/14.09.2014.
Încheierile de amânare a pronunțării din 13.02.2015 și 27.02.2015, fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ la data de 16.09.2014, petentul R. R., a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, anularea parțială a procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.09.2014 de către intimat, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 810 lei, avertisment, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu a consumat băuturi alcoolice. A susținut petentul că a băut, cu zece minute înainte, două beri a câte 0,5 litri despre care știa că nu conțin alcool. A recunoscut petentul că nu a putut prezenta agentului constatator actul de identitate și asigurarea RCA, întrucât le avea la reședință, însă s-a legitimat cu permisul de conducere eliberat de autoritățile spaniole. A mai arătat petentul că înainte de a consuma cele două beri a mâncat și două tablete de ciocolată, fiind posibil ca acest lucru să contribuie la reactivitatea aparatului.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copia actului de identitate cu dovada reședinței, procesul-verbal de contravenție contestat exemplarul nr. 2, dovada . nr._ din data de 14.09.2014, extras tratat de medicină legală.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și menținerea procesului-verbal . nr._/14.09.2014 ca fiind temeinic și legal. A susținut intimatul că din testul nr._ rezultă fără dubiu că petentul avea o concentrație de 0,13 mg/l alcool pur în aerul expirat, rezultat de care acesta a luat cunoștință și pe care l-a semnat. Petentul nu a solicitat recoltarea de probe biologice și chiar a consemnat la rubrica mențiuni din cuprinsul procesului-verbal contestat că a consumat două beri cu alcool.
Intimatul a depus la dosarul cauzei documentele care au stat la baza încheierii procesului-verbal de contravenție contestat.
La primul termen de judecată instanța, conform art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, a stabilit că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, în temeiul art. 118 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului.
Analizând actele și lucrările dosarului în contextul legislației interne în vigoare și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.09.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 810 lei, avertisment, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, reținându-se în sarcina sa că la data de 14.09.2014, ora 01:48 a condus autoturismul marca F. A. cu numărul de înmatriculare_ pe . Tulcea, fără a purta centură de siguranță, cu o concentrație de 0,13 mg/l alcool pur în aerul expirat și fără a avea asupra sa actul de identitate și asigurarea RCA, faptele fiind prevăzute de art. 36 alin. 1 și art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, precum și art. 147 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 16 și art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic vs. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța i-a asigurat petentului dreptul la un proces echitabil, însă afirmațiile acestuia nu sunt susținute de niciun mijloc de probă.
Din conținutul procesului-verbal rezultă că la testarea cu aparatul DRAGER, la poziția_, acesta a indicat valoarea de 0,13 mg/l alcool pur în aerul expirat. De asemenea, instanța mai reține că potrivit aceluiași proces-verbal, petentul a refuzat sub semnătură recoltarea de probe biologice (fila 16).
Întrucât din probele administrate, sub aspectul contravenției contestate, nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța reține că această faptă a fost comisă de petent și constituie contravenție.
În drept, conform art. 102 alin. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a conducerii sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de urmările care s-ar fi putut produce, nefiind oportună înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează a se respinge plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională privind pe petentul R. R., cu domiciliul în municipiul București, ., nr. 9D, . și cu reședința în municipiul Tulcea, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/14.09.2014, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03.03.2015.
Președinte, Grefier,
I. S. J. D. P.
Red. tehnored. jud. I.S./30.03.2015
Gref. J.D.P./4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 596/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1295/2015.... → |
|---|
