Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2015. Judecătoria TULCEA

Sentința nr. 583/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 583/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA TULCEA

SECTIA CIVILA SI PENALA

SENTINȚA CIVILĂ NR. 583

Ședința publică din 03.03.2015

Completul constituit din:

Președinte - A. M. R.

Grefier - U. V.

S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/24.07.2014, de către petenta G. S. CO.INC., cu sediul procesual ales la I. S.&SEVICES SRL, C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata G. DE C. –GN- PTF S. cu sediul în C., ..3, județ C..

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.08.2014 sub nr._, petenta G. S. CO. INC. a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. DE COASTA – GN S. – PTF S. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.07.2014, ca netemeinic și nelegal.

În motivare, petenta a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat nu întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa. S-a arătat, în acest sens, că cetățeanul turc Guldere P., posesor al unui pașaport valabil, a fost înregistrat corect în lista de pasageri (formularul FAL 6 al IMO), nava acostând în portul S. doar pentru efectuarea formalităților de tranzitare a canalului la . susține, astfel, că la bordul navei nu este aplicabilă legea română, ci legea statului sub al cărei pavilion se află nava, în speță Turcia. Prin urmare, întrucât cetățeanul turc Guldere P. nu a părăsit nava pe toată perioada derulării formalităților de control, petenta consideră că dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002 nu sunt aplicabile cauzei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2001, modificată prin Legea nr. 157/2011.

În dovedire, au fost anexate procesul-verbal contestat și lista cu pasagerii navei Gundem-1 (filele 4-6).

Plângerea contravențională este legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 15).

La data de 06.10.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.

În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, petenta încălcând dispozițiile art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 prin aceea că în data de 24.07.2014, în Punctul Poliției de Frontieră S., a adus în România un cetățean turc, Guldere P., care nu deținea viză sau un permis de ședere valabil pe teritoriul României (filele 21-24).

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.

La data de 25.11.2014, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare învederând instanței faptul că prevederile O.U.G. nr. 194/2002 nu sunt aplicabile străinilor îmbarcați pe navele ori ambarcațiunile ancorate în porturile maritime și fluviale sau care se află în tranzit pe D., în apele de frontieră (fila 31).

În ședința publică din data de 12.02.2015, instanța, în baza art. 255 - art. 258 C.proc.civ., a încuviințat pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanta competentă să solutioneze plangerea contraventională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a facut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalitășii li temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contraventională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.

În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 24.07.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 alin. (1) și art. 134 pct. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, modificată de Legea nr. 157/2011, sancționată de art. 135 lit.d) din același act normativ.

Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 24.07.2014, ora 17.20, în PTF S. D. 1, petenta, prin reprezenant Guldere Ircan, în calitate de comandant al navei Gundem-1, pavilion Turcia, acostată în portul S., D. 1, a prezentat lista de pasageri din care a rezultat că numita Guldere P. nu posedă viză română sau altfel de viză și nici permis de ședere care să-i permită ..

În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.

În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului. Sub acest aspect, instanța apreciază că reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții, deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că inversează sarcina probei, nu este contrară acesteia. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut – din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție – cu condiția ca statul să asigure respectarea limitelor rezonabile în raport de importanța scopului urmărit dar și a dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).

Astfel, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței). Raportat la prevederile O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, prezumția de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal se încadrează, prin prisma caracterului relativ al acesteia, în limite rezonabile de natură să asigure respectarea garanțiilor instituite de art. 16 și art. 17 din actul normativ indicat.

D. urmare, reținând că, potrivit art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.

Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

În drept, instanța reține incidența dispozițiilor art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 potrivit cărora este interzisă aducerea în România de către companiile de transport aeriene, navale sau terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate sau ascunși în mijloacele de transport ori care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) și b).

Însă, deși textul legal enunțat consacră regula în materia transportului persoanelor străine pe teritoriul României, potrivit art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, străinilor care staționează în zonele de tranzit internațional ale aeroporturilor, în zonele de tranzit la frontiera de stat sau în centrele de cazare care au regimul zonei de tranzit, precum și străinilor îmbarcați pe navele ori ambarcațiunile ancorate în porturi maritime și fluviale sau care se află în tranzit pe D. ori în apele de frontieră nu li se aplică prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la condițiile de intrare și de ședere a străinilor pe teritoriul României.

Prin prisma excepției astfel reglementate, companiilor navale le este permis să transporte la bordul navelor străini care nu posedă documente de de intrare pe teritoriul României, cât timp aceștia rămân îmbarcați pe nava transportatoare.

Astfel, reținând că cetățeanul turc Guldere P., pasager al navei Gundem-1 acostată în Portul S. – D. 1 (fila 6), nu a părăsit nava transportatoare pe perioada derulării formalităților de control prealabile tranzitării canalului S. spre destinația finală Port Reni-Ucraina (aspect pe care intimata nu l-a contestat), nefiind astfel obligat să dețină documente care să îi permită ., instanța nu poate reține în sarcina petentei săvârșirea faptei prevăzute de art. 7 alin. (1) și art. 134 pct. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, modificată de Legea nr. 157/2011, cât timp nava aflată sub pavilion Turcia se afla în tranzit în apele de frontieră.

Sub acest aspect, instanța reține că zona de tranzit constituie, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 122/2006, suprafața situată la frontiera de stat ori în apropierea acesteia, destinată staționării persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare în teritoriu, a mijloacelor de transport și a bunurilor, până la stabilirea regimului lor juridic la trecerea frontierei de stat.

Prin urmare, reținând caracterul de strictă interpretare și aplicare al excepției prevăzute de art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002, instanța apreciază că petenta a făcut în cauză dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator, motiv pentru care – în raport de probatoriul administrat – va dispune admiterea plângerii contravenționale și, implicit, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.07.2014, cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de către petenta G. S. CO.INC., cu sediul procesual ales la I. S.&SEVICES SRL, C., ., județ C., în contradictoriu cu intimata G. DE C. –GN- PTF S. cu sediul în C., ..3, județ C...

Dispune anularea procesului-verbal . nr._ din data de 24.07.2014, emis de INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – G. DE C. GN S., ca netemeinic și nelegal.

Exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 8.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._/24.07.2014.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.03.2015.

Președinte, Grefier,

A. M. R. U. V.

Red. Jud. AMR/2ex/30.03.2015

Tehnored.gref.UV/5ex/30.03.2015

.>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 583/2015. Judecătoria TULCEA