Contestaţie la executare. Sentința nr. 648/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 648/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 648/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENALĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 648
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: R. C.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul S. V. N., cu domiciliul în Tulcea, .. 4, ., ., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..n., județul C..
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
La data de 15.10.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, contestația la executare formulată de contestatorul S. V. N. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 581/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M., în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție nr._ din 26.09.2011. Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivare, contestatorul a arătat că înțelege să conteste înștiințarea emisă în dosarul de executare susmenționat, somația emisă la data de 30.09.2014 în cadrul aceluiași dosar execuțional, încheierea pronunțată de Judecătoria Tulcea prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva sa, precum și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare pe care le apreciază ca nelegale, excesive și disproporționate față de tariful de despăgubire de 28 Euro ce se urmărește la cererea intimatei. A arătat contestatorul că a intrat în posesia actelor de executare la data de 13.10.2014, comunicarea realizându-se la vechiul său domiciliu. P. Decizia nr. 385/01.10.2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Curtea Constituțională a decis că tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 se anulează. Prevederile menționate au în opinia sa caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. A mai susținut contestatorul că dispozițiile legale ce instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire s-au abrogat iar în materie contravențională se aplică norma legală mai favorabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711-714 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii sale, contestatorul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate, înscrisuri constând în somația nr. 581/2014 din 30.09.2014 emisă de B.E.J.A. V. I. și V. M. în dosarul execuțional nr. 581/2014, încheierea din data de 30.09.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea din 29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011, alte înscrisuri (fila 4-10).
S-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 11).
Intimata a înaintat la dosar precizări scrise prin care a învederat faptul că sunt aplicabile dispozițiile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cadrul contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu doar dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac, iar împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției contestatorul nu a formulat plângere contravențională. A arătat intimata că obiectul executării silite îl constituie creanța constând în tariful de despăgubire, care nu reprezintă o sancțiune contravențională, ci estimarea legală a unui prejudiciu, care este fundamentul unei răspunderi civile delictuale, astfel că retroactivitatea legii contravenționale nu se aplică în cauză. Cât privește art. II din Legea nr. 144/2012, potrivit acestor prevederi legale, se anulează doar acele tarife de despăgubire care au fost contestate în instanță până la data intrării sale în vigoare, de unde rezultă că toate celelalte tarife de despăgubire aplicate își mențin valabilitatea. Referitor la cheltuielile de executare, intimata a arătat că, așa cum reiese din încheierea executorului judecătoresc, suma stabilită se încadrează în plafonul maximal impus de lege. Indiferent de debitul pe care îl are de recuperat, executorul judecătoresc efectuează în principiu aceleași cheltuieli de executare cu formarea dosarului, încuviințarea executării, încheierile pe care le pronunță, taxele poștale, somații, etc. (fila 19-21).
La solicitarea instanței, s-au înaintat în copie certificată pentru conformitate actele dosarului de executare nr. 581/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M. (fila 23-44).
În temeiul art. 255 și art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.09.2011 contestatorul S. V. N. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în sumă de 28 EUR, reținându-se în sarcina sa că la data de 27.03.2011 pe DN 2A km 113 + 500 m, Giurgeni, județul Ilfov, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ ce-i aparține, a fost surprins circulând fără rovinietă valabilă (fila 27).
P. cererea înregistrată la data de 20.08.2014, creditoarea intimată a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/26.09.2011, în vederea recuperării tarifului de despăgubire în sumă de 28 EUR, stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 (fila 26).
Astfel, s-a constituit dosarul execuțional nr. 581/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M. iar prin încheierea din data de 29.08.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silită cu privire la contestator (fila 30-31).
În dosarul de executare susmenționat s-au emis încheierea din data de 30.09.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somația de plată din data de 30.09.2014, înștiințarea privind declanșarea executării silite, fiind comunicate contestatorului la data de 13.10.2014 potrivit dovezii de înmânare depuse la dosar (fila 32-34, 38).
Instanța reține că prin intermediul contestației la executare se asigură legalitatea executării silite, fiind mijlocul procedural specific acestei etape, prin care părțile direct interesate în raportul juridic de executare precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silită pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.
Potrivit art. 711 Cod procedură civilă împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Concret în cauza dedusă judecății contestatorul invocă nelegalitatea actelor de executare ca urmare a nerespectării unor cerințe esențiale de procedură, dar aceste aspecte nu vizează actele de executare în sine, ci aspecte legate de titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.09.2011.
Or, titlul executoriu nu poate face obiectul analizei în cadrul contestației la executare, ci doar în cadrul plângerii contravenționale, care așa cum a arătat contestatorul nu a fost formulată.
Astfel, conform art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia iar potrivi art. 32 alin. 3 din același act normativ, plângerea suspendă executarea.
Așadar, niciunul dintre argumentele legate de comunicarea procesului-verbal, aplicarea legii contravenționale mai favorabile sau elementele obligatorii ale actului constatator nu pot fi luate în considerare și analizate ca motive de anulare a formelor de executare.
Susținerea potrivit căreia nu a avut posibilitatea formulării unei astfel de plângeri, nefiindu-i comunicat procesul-verbal, nu poate fi reținută deoarece în măsura în care o astfel de susținere ar fi reală, iar comunicarea nu s-a realizat în condiții legale, contestatorul își putea expune apărările sale prin formularea unei cereri de repunere în termen odată cu sesizarea instanței cu o plângere contravențională.
În continuare instanța reține că potrivit art. 669 alin. 4 Cod procedură civilă sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.
Potrivit art. 669 alin. 3 Cod procedură civilă sunt cheltuieli de executare taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului, al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Conform art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 republicată, executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Potrivit art. 60 alin. 1 din același act normativ, actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente.
P. confruntarea onorariului de executare silită stabilit prin încheierea din data de 30.09.2014 în dosarul execuțional nr. 581/2014 de B.E.J.A. V. I. și V. M. cu Anexa 1 – Onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești din Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006, instanța constată că acesta nu se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ menționat respectiv, un onorariu maxim de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite (pentru executări indirecte – urmărirea mobiliară și imobiliară a creanțelor).
Executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute iar la onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat la rambursarea cheltuielilor de executare. Creanța urmărită în cauză se situează sub pragul de 500 lei inclusiv prevăzut de actul normativ în discuție, care nu mai stabilește un onorariu minimal fix, independent de această valoare.
Astfel, în urma raportării onorariului cuvenit în dosarul de executare analizat la pragul maxim de 10% din valoarea urmărită, se va lua în calcul un onorariu executor judecătoresc în cuantum de 15 lei (inclusiv TVA).
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 privind completarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Potrivit art. 2 din această hotărâre, sumele încasate cu titlu de cheltuieli de executare silită se evidențiază alături de cele ce reprezintă onorarii de executare, onorarii de avocați, onorarii de experți, precum și alte categorii de executare.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite în parte contestația la executare și va diminua cheltuielile de executare la suma de 185 lei, cu luarea în calcul a unui onorariu executor judecătoresc în cuantum de 15 lei.
Se va anula în parte încheierea din data de 30.09.2014 emisă în dosarul de executare nr. 581/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M. precum și somația nr. 581/2014/30.09.2014 emisă în același dosar execuțional, numai în ceea ce privește suma reprezentând cheltuielile de executare, care va fi redusă la suma de 185 lei.
Se va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de S. V. N., cu domiciliul în Tulcea, .. 4, ., ., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..n., județul C..
Diminuează cheltuielile de executare la suma de 185 lei, cu luarea în calcul a unui onorariu executor judecătoresc în cuantum de 15 lei.
Anulează în parte încheierea din data de 30.09.2014 emisă în dosarul de executare nr. 581/2014 al B.E.J.A. V. I. și V. M. precum și somația nr. 581/2014/30.09.2014 emisă în același dosar execuțional, numai în ceea ce privește suma reprezentând cheltuielile de executare, care va fi redusă la suma de 185 lei.
Respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestator, ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Tulcea.
Prezenta hotărâre rămasă definitivă, va fi comunicată, din oficiu și de îndată și executorului judecătoresc.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./25.03.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex./.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 647/2015. Judecătoria TULCEA | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1725/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
