Pretenţii. Sentința nr. 647/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 647/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 647/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 647
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: R. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de către reclamanta S.C. T. B. GROUP S.R.L., cu sediul procesual ales în București, .. 7, ., . – la Cabinet de Avocat V. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. – C. S.A., cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect pretenții.
Încheierea de ședință din data de 19.02.2015, face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Sub număr de dosar_ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea, acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. T. B. GROUP S.R.L. – societate aflată în insolvență, împotriva pârâtei S.C. T. – C. S.A., prin care s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 46.215,30 lei, reprezentând sume restante de facturat în temeiul acordului de colaborare comercială nr. 1614/16.04.2008, conform facturii fiscale nr._/11.03.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 17.02.2009 părțile au încheiat un acord de colaborare comercială pe anul 2009, semnat și ștampilat, prin care cedenta sa s-a obligat să presteze servicii pentru pârâtă constând în deschidere magazin nou, servicii de listare articol, discount-uri extra deschidere, bonusuri anuale, trimestriale, distribuție zonală, discount-uri de bază, bonusuri anuale trimestriale, servicii de merchandising s.a.. Aceste servicii au fost prestate pârâtei concomitent cu livrarea de marfă către magazinele T. aparținând societății cedente, astfel că s-a încheiat acordul de colaborare comercială pe anul 2009 iar pentru livrările de marfă s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 327/18.02.2009. A susținut reclamanta că acordul de colaborare comercială nu este anexă a contractului de vânzare-cumpărare, ci o convenție de sine stătătoare iar prin simpla comercializare a mărfii livrate de pârâtă în rețeaua magazinelor T. se face dovada prestării serviciilor în sensul că s-a promovat și negociat modalitatea de comercializare a produselor pârâtei, s-a contribuit la realizarea cifrei de afaceri înregistrată de pârâtă în rețeaua magazinelor T.. În urma acestei colaborări, s-a emis factura fiscală nr._/11.03.2011 ce reprezintă contravaloarea serviciilor de marketing prestate pârâtei pentru întreg anul 2009 care, deși ajunsă la scadență la data de 09.04.2011, nu a fost achitată de către pârâta debitoare. A invocat reclamanta că facturarea serviciilor prestate este o facturare off invoice, specifică serviciilor de marketing, raportată la cifra de afaceri a societății facturate. Astfel, serviciile prestate s-au facturat după comercializarea produselor pârâtei și . privind cifra de afaceri înregistrată în magazinele T., acesta fiind motivul pentru care facturarea s-a făcut la data de 11.03.2011, pentru servicii din 2009. S-a mai menționat faptul că pârâta nu a contestat niciun moment executarea serviciilor pe parcursul anului 2009, nici măcar odată cu transmiterea notificării cesiunii de creanță. La data de 11.04.2011 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță cu cedenta S.C. T. TRANS TEX S.R.L. prin care i s-a cedat o creanță în valoare de 56.215,30 lei corespunzătoare facturii fiscale nr._/11.03.2011. Față de această situație, reclamanta a considerat că respectiva creanță este certă, lichidă și exigibilă, fiind întrunite și condițiile răspunderii civile contractuale.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1166, art. 1270, art. 1272, art. 1280, art. 1350, art. 1521 și următoarele Cod civil.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta S.C. T. – C. S.A. nu a formulat întâmpinare.
În probațiune, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
La termenul de judecată din data de 19.02.2015 instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, ce urmează a fi analizată cu prioritate conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține în fapt următoarele:
Reclamanta a depus la dosarul cauzei un acord de colaborare din data de 17.02.2009 (fila 12) încheiat între cedenta S.C. T. TRANS TEX S.R.L. și pârâta S.C. T. – C. S.A., astfel că în cazul în care între părți s-a încheiat și acordul de colaborare comercială nr. 1614/16.04.2008, nu s-a făcut dovada în acest sens.
Între S.C. T. TRANS TEX S.R.L. și pârâta S.C. T. – C. S.A. a mai intervenit contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 327/18.02.2009 (fila 13-18).
La pct. II.4. din acest contract s-a prevăzut faptul că se completează cu clauzele prevăzute în acordul de colaborare încheiat între părți și este valabil pe toată perioada colaborării iar, contrar susținerilor reclamantei, la pct. II.5. s-a convenit că acordul de colaborare comercială se constituie anexă a contractului de vânzare-cumpărare.
Societatea cedentă a emis factura fiscală nr._/11.03.2011 în valoare totală de 56.215,30 lei, scadența fiind stabilită la 30 de zile de la data emiterii (fila 9). Această factură nu a fost însușită la plată prin semnătură și ștampilă de către societatea pârâtă, iar în fișa de calcul anexă, referitor la serviciile de facturat, s-a inserat că acestea au fost prestate în cursul anului 2008 (fila 10).
Ulterior prin contractul de cesiune din data de 11.04.2011 creanța decurgând din factura menționată a fost cedată reclamantei S.C. T. B. GROUP S.R.L. (fila 19).
Creanța în discuție este supusă normelor de reglementare a prescripției extinctive conținute de Decretul nr. 167/1958.
Potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Î.C.C.J. în examinarea recursurilor în interesul legii formulate de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. s-a statuat cu putere obligatorie pentru instanțe, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. 4, art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01.10.2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 01.10.2011.
Acțiunea dedusă judecății, are caracter personal deoarece prin ea reclamanta își valorifică un drept de creanță, corelativ obligației pârâtei de a efectua demersurile necesare în vederea achitării sale.
Prescripția extinctivă a fost definită în doctrină ca fiind acel mod de înlăturare a răspunderii civile, constând în stingerea dreptului material la acțiune neexercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege iar potrivit alin. 2, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Concret, este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă, potrivit art. 7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită; în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Instanța nu poate avea în vedere ca dată de la care a început să curgă termenul de prescripție extinctivă data scadenței facturii nr._/11.03.2011, întrucât în cazul în care s-ar accepta că termenul de prescripție nu începe să curgă atât timp cât creditorul nu înțelege să emită factura (iar în contract nu se prevede o dată limită până la care se poate emite factura), ar însemna că ar rămâne la îndemâna acestuia să prelungească nepermis termenul de prescripție (prin emiterea facturii), fapt ce ar fi în contradicție cu caracterul de ordine publică al prescripției extinctive, așa cum era aceasta reglementată în Decretul nr. 167/1958.
Reclamanta a arătat că facturarea serviciilor prestate a fost o facturare off invoice, serviciile prestate fiind facturate după comercializarea produselor pârâtei și implicit după calcularea procentajului din cifra de afaceri înregistrată de aceasta ca urmare a prestării serviciilor de marketing.
S-a menționat că factura fiscală nr. 28.031/11.03.2011 a fost emisă după individualizarea serviciilor prestate prin calcularea procentajului din cifra de afaceri înregistrată de pârâtă în rețeaua magazinelor T. și după aflarea cifrei de afaceri.
Se constată sub acest aspect că în acordul comercial încheiat în data de 17.02.2009, s-au inserat taxe fixe respectiv, după prima livrare, taxa deschidere magazin (2.800 Euro/magazin, 5.500 Euro/magazin cu suprafață mai mare de 6.000 m.p.) – prin urmare plătibilă o singură dată pe fiecare magazin la listarea ca și furnizor nou; taxa de listare pe articol (25 Euro/articol) – s-a inserat că din categoria mezeluri furnizorul va lista 60 de articole; taxă de plasare suplimentară (2.400 Euro/12 luni – 4/Sf. G., 4/Hyp. Sibiu, 4/D.), singura taxă procentuală, reprezentând procent din cifra de afaceri realizată de furnizor cu respectiva rețea, fiind cea de marketing (1% off invoice).
În același acord de colaborare s-au menționat ca termene de plată 42 zile, iar termen de plată pentru prima livrare, 50 de zile. De asemenea s-a stipulat că toate taxele de listare vor fi achitate prin compensare, în timp ce procentele off invoice vor fi facturate de cumpărător.
În contractul de vânzare-cumpărare nr. 327/18.02.2009 la pct. 4.1. și 4.2. s-a inserat faptul că pentru fiecare livrare de marfă, vânzătorul – pârâta din prezenta cauză – va emite o factură fiscală în baza notei de intrare recepție primită de la cumpărător – societatea cedentă, iar termenul de plată din acordul comercial începe să curgă de la data recepționării mărfii, valoarea de plată fiind cea de pe nota de intrare recepție predată de cumpărător furnizorului prin reprezentantul acestuia, în momentul recepției mărfurilor. În cazul deschiderilor de magazin, termenul de plată pentru prima livrare este cel stabilit prin acordul comercial și începe să curgă de la data deschiderii.
În continuare la pct. 9.7., 9.8. și 9.10. s-a convenit că taxele prevăzute pentru reclama produselor furnizorului în magazinele cumpărătorului sunt specificate în acordul comercial atât sub formă de sumă fixă și/sau sub formă de discount. Listarea unui nou articol în magazinele cumpărătorului se va face numai în condițiile prevăzute în acordul comercial și numai cu acordul scris al cumpărătorului. Toate taxele prilejuite de deschiderea de noi magazine, listări de noi produse, inserții de reclame, bonusuri off invoice, sau alte taxe și/sau bugete prevăzute de acordul comercial se vor achita de către furnizor – pârâta din prezenta cauză, în același termen de plată agreat pentru plata facturilor de către cumpărător către furnizor. Modalitatea de plată a acestora este specificată în acordul comercial.
Revenind la factura fiscală nr. 28.031/11.03.2011 și fișa de calcul anexă se observă că s-au facturat servicii de listare produse (60 x 25 Euro), servicii deschidere magazin T Shopping Center (5.500 Euro – s-a avut în vedere o suprafață mai mare de 6.000 m.p.), servicii de plasare suplimentară (2.400 Euro/12 luni), prin urmare taxe fixe care nu au nicio legătură cu cifra de afaceri realizată de furnizor în rețeaua de magazine a cedentei și care, ori trebuiau achitate prin compensare cu produsele livrate de furnizor, ori în termenele specificate în contractul de vânzare – cumpărare și acordul comercial. În aceste condiții, nu există nicio justificare a emiterii facturii fiscale după 2 ani de la data la care ar fi fost prestate serviciile, în condițiile în care facturarea trebuia efectuată conform art. 155 și art. 134^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În plus, reclamanta nu a menționat faptul că cedenta S.C. T. Trans Tex S.R.L. a intrat în procedura insolvenței din 13.08.2009 (dosar nr._ al Tribunalului Sibiu).
Cât privește taxa procentuală de marketing, cifra de afaceri în anul calendaristic precedent se putea cunoaște cel mai târziu la închiderea exercițiului financiar.
Exercițiul financiar reprezintă o perioadă pentru care trebuie întocmite situații financiare anuale, pe lângă cele lunare, și care de regulă coincide cu anul calendaristic (art. 27 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată a contabilității). Cifra de afaceri este valoarea totală a vânzărilor de produse și servicii realizate pe parcursul unui exercițiu fiscal (de regulă 01 ianuarie – 31 decembrie). Societățile comerciale au obligația să întocmească situații financiare lunare și anuale care se depun la unitățile teritoriale ale M.F.P., în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Prin emiterea unei facturi fiscale și anexarea la factură a unui calcul referitor la valoarea serviciului ce ar fi fost prestat, nu a început să curgă un nou termen de prescripție extinctivă, emiterea facturii neacceptată la plată, nefăcând parte din cazurile de întrerupere a cursului prescripției extinctive prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Părțile care încheie împreună un contract sinalagmatic pot să stabilească ordinea în care vor trebui să-și execute prestațiile reciproce. Dar dacă contractanții nu au determinat ordinea în care își vor executa obligațiile, atunci executarea trebuie să fie reciprocă și simultană.
În temeiul serviciilor de marketing prestate reclamanta trebuia să solicite contravaloarea acestora în termen de 3 ani de la data nașterii raportului de drept, obligația pârâtei la plata lor fiind o obligație ce urma să se execute la cererea creditorului, manifestată prin emiterea facturii în sensul art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Concluzionând, pentru toate cele ce preced, se va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, urmând a se respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea, având ca obiect pretenții, formulată de către reclamanta S.C. T. B. GROUP S.R.L., cu sediul procesual ales în București, .. 7, ., . – la Cabinet de Avocat V. D., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. – C. S.A., cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. jud. I.S./17.04.2015
Tehnored. gref. C.R./4 ex./.>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 668/2015. Judecătoria TULCEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 648/2015. Judecătoria... → |
|---|
