Pretenţii. Sentința nr. 668/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 668/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 668/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 668
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte: I. S.
Grefier: R. C.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de către reclamanta .., cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul procesual ales în București, ., ., sector 4 – la S.C.A. D. F. și Asociații și S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – SUCURSALA TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, instanța constată următoarele:
La data de 20.12.2013 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ acțiunea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâții S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – SUCURSALA TULCEA, prin care a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 12.124 lei și a dobânzii legale penalizatoare calculate de la data de 01.10.2013 până la data plății efective, reprezentând prejudiciul cauzat prin neplata daunei Casco, precum și la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli expertiză extrajudiciară și mediere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de asigurare facultativă auto Casco nr. ACA-_/01.08.2013 prin care asigurătorul s-a obligat ca în termenul de valabilitate a poliței de asigurare și în schimbul unei prime de asigurare să acorde despăgubiri pentru pagubele produse inclusiv prin inundare la autoturismul F. cu nr. de înmatriculare_, . nr. ZFA_47, an fabricație 2007. A mai arătat reclamanta că la data de 13.09.2013 s-a produs un eveniment în care autoturismul asigurat a fost inundat aproape complet. Despre modul de producere a evenimentului a solicitat o notă explicativă din partea șoferului N. V., desemnat să efectueze deplasarea cu autoturismul societății la data producerii evenimentului asigurat. Acesta a dat declarația anexată la prezenta acțiune, după cum a dat o declarație similară și în dosarul de daună înregistrat sub nr. RA-023/_/_, ca urmare a sesizării prin serviciul Call-Center daune 021-9599, pus la dispoziția asiguraților. Din această declarație reiese fără echivoc modul de producere a evenimentului asigurat, respectiv prin preluarea autoturismului de torentele din fața punctului de lucru de pe . sensul giratoriu de la Hotel Delta din Tulcea. A susținut reclamanta că în ziua producerii evenimentului a primit instrucțiuni de la serviciul apelat pentru a prezenta autoturismul la atelierul service autorizat pentru automobile F., aflat în relații contractuale cu asigurătorul, respectiv S.C. Agency Automobile S.R.L.. În scopul constatării pagubelor de către un inspector de daune agreat de asigurător, a doua zi, a tractat autoturismul la atelierul service, după ce în prealabil a luat primele măsuri de limitare a pagubelor prin scoaterea apei din habitaclul autoturismului. Încă din etapa întocmirii notei de constatare, asigurătorul și-a executat în mod necorespunzător obligațiile contractuale, în sensul că inspectorul de daună care a preluat cazul s-a prezentat la atelierul service abia la data de 17.09.2013. Acesta, împreună cu inginerul de service, au stabilit că trebuie efectuate anumite operațiuni de demontare a unor repere în vederea unor constatări ulterioare complete, urmând să se revină la constatare după realizarea acestora. S-a trecut la demontarea tapițeriei din habitaclu, apoi a filtrelor și a injectoarelor de la motor, precum și la verificarea instalației electrice și a calculatoarelor de bord, după care s-a solicitat efectuarea notei de constatare. Amânarea acesteia pentru data de 25.09.2013, a determinat societatea să ceară prezența unui expert tehnic auto care să participe la constatare, moment din care poziția inspectorului de daună a devenit radicală. Acesta nu a acceptat acordarea de despăgubiri pentru inundarea tapițeriei, deși aceasta a rămas îmbibată cu apă și mâl până la nivelul tetierelor, susținând că poate fi curățată și spălată; de asemenea, nu a acceptat verificarea/repararea motorului, deși erau indicații privind prezența apei în instalații; a mai invocat inspectorul faptul că nu s-au depus toate diligențele pentru limitarea daunei, în sensul că s-a abandonat autoturismul în service fără a se proceda la curățarea acestuia, deși această manoperă fusese deja făcută încă din ziua evenimentului. A mai susținut reclamanta că inspectorul de daună a întocmit nota de constatare Casco nr. RA-023/_/_/25.09.2013, în finalul căreia s-au formulat obiecțiuni. Prin raportul de expertiză întocmit la data de 13.11.2013 de către expertul tehnic auto D. M.-A., pe cale extrajudiciară, s-a stabilit că pe lângă pagubele constatate de inspectorul de daună la data de 25.09.2013, au mai fost avariate și componente ale motorului, precizându-se și soluțiile tehnologice corespunzătoare acestor pagube. Din devizul tip Audatex nr._/13.11.2013 întocmit de atelierul service autorizat F. rezultă că valoarea reparațiilor necesare pentru repunerea în funcțiune a autoturismului asigurat se ridică la suma de 21.506,50 lei, care depășește valoarea asigurată, aceea de 16.869 lei. A apreciat reclamanta că, în aceste condiții, paguba poate fi calificată ca fiind daună totală, întrucât valoarea reparațiilor depășește valoarea autovehiculului. Prin clauzele contractuale s-a convenit ca despăgubirea acordată să nu depășească suma asigurată de 16.869 lei, diminuată cu contravaloarea epavei, care în lipsa unei oferte reale va fi calculată la valoarea de 20% din suma asigurată, urmând să se scadă și ratele de primă rămase de achitat până la sfârșitul perioadei de asigurare. Astfel, valoarea de bază a pagubei rezultă ar fi de 12.124 lei, urmând ca la această sumă să se aplice dobânda legală penalizatoare. Prin poziția adoptată, pârâta nu și-a asumat obligația de plată a despăgubirilor, procedându-se la notificarea oficială pe calea procedurii prealabile a medierii. Procedura a eșuat prin neprezentare, așa cum reiese din procesul-verbal de închidere a procedurii medierii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile contractuale și ale Codul civil, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri în copii certificate ca fiind conforme cu originalul (fila 4-27).
S-a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 712 lei (fila 34).
Pârâta S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., a formulat în termen procedural întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. A arătat pârâta că recunoaște faptul că la data de 13.09.2013 peste municipiul Tulcea s-a abătut o ploaie torențială puternică, care a inundat mai multe zone ale orașului printre care și zona pe care o indică reclamanta respectiv, intersecția cu sens giratoriu de la Hotel Delta. A susținut pârâta că pe data de 16.09.2013 numitul N. V., în calitate de conducător al auto cu nr. de înmatriculare_, proprietatea reclamantei, a înștiințat dauna, descriind evenimentul și făcând schița corespunzătoare. A mai arătat pârâta că în condițiile de asigurare Casco se prevede că evaluarea, constatarea pagubelor și plata despăgubirilor se face de către asigurător în baza unui proces-verbal de constatare a pagubelor, a documentației complete privind cauzele și împrejurările în care s-a produs riscul asigurat, precum și a documentației complete privind cuantumul și mărimea pagubei. Cât privește constatarea și evaluarea pagubei, acestea se fac de către reprezentanții asigurătorului direct sau prin împuterniciți, împreună cu asiguratul sau împuterniciții săi, inclusiv prin experți neutri. După ce serviciul telefonic a preluat cazul, s-a programat pentru data de 25.09.2013 efectuarea notei de constatare a daunei, așa cum se arată și în cererea de chemare în judecată. A mai arătat pârâta că a fost întocmită nota de constatare în care au fost specificate piesele avariate și soluțiile tehnologice adoptate, sub rezerva unei reconstatări ulterioare. Astfel, în nota de constatare s-a menționat faptul că în cazul în care la demontarea autovehiculului în vederea reparației, se vor constata și alte avarii produse în exclusivitate în evenimentul asigurat, asiguratul sau persoana păgubită are obligația de a înștiința de îndată reprezentanții ASIROM pentru a întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cunoscând că în caz contrar ASIROM refuză despăgubirea acestor pagube. Nici până la data prezentei, nici asiguratul și nici unitatea reparatoare nu au solicitat asigurătorului reconstatarea și întocmirea procesului-verbal suplimentar de constatare a pagubelor. Pentru întinderea pagubelor rezultate din evenimentul asigurat s-a eliberat un accept de plată care s-a transmis asiguratului și unității reparatoare. Solicitarea privind eventualele suplimentări legate de modificarea ori suplimentarea soluției tehnologice de reparație revine asiguratului în solidar cu unitatea reparatoare, deoarece din punct de vedere tehnic, doar reprezentanții unității service se pot pronunța asupra soluțiilor tehnologice de reparație ce pot interveni în procesul de remediere la autovehiculul avariat. Punerea de acord asupra soluțiilor tehnologice de reparație se face cu acordul asigurătorului. În toată această perioadă nu au fost semnalate solicitări venite din partea unității service, fapt pentru care asigurătorul a conchis că nota de constatare inițială este completă, în concordanță cu întinderea pagubelor și cu soluțiile de reparație stabilite. Chiar dacă reclamanta precizează că asigurătorul nu a dat curs pretențiilor sale de a se efectua constatarea completă a avariilor, aceasta este lipsita de obiect atât timp cât unitatea service nu a formulat tehnic o solicitare adresată asigurătorului prin care să se precizeze piesele ori manopera necesară întregirii/completării notei de constatare inițiale.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul părților, proba testimonială cu martorii N. V. și D. Ș. S., precum și proba cu expertiză tehnică auto, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Martorii au fost audiați nemijlocit de către instanță la termenul de judecată din data de 11.09.2014.
Raportul de expertiză tehnică auto a fost întocmit de expert D. F. E. și a fost depus la dosarul cauzei la data de 04.12.2014. La acest raport părțile nu au formulat obiecțiuni.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților și a probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.08.2013, s-a încheiat între reclamantă, în calitate de asigurat și pârâta S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., în calitate de asigurător, contractul de asigurare facultativă auto CASCO . nr._ pentru autoturismul marca F., cu numărul de înmatriculare_, suma asigurată fiind stabilită la 16.869 lei, în schimbul unei prime anuale de asigurare de 1.831,50 lei, plătibilă în patru rate din care prima la emiterea poliței și următoarele trei, în cuantum de 457 lei fiecare, la 11.11.2013, 11.02.2014 și 11.05.2014. Contractul s-a încheiat pentru o perioadă de 12 luni, cu începere de la 12.08.2013 până la data de 11.08.2014 (fila 4).
La data de 13.09.2013 în Tulcea a avut loc un fenomen natural care a dus la inundarea autoturismului mai sus menționat, reclamanta adresându-se pentru plata despăgubirilor asigurătorului și astfel, constituindu-se dosarul de daună RA-023/370/_/_.
În cadrul acestui dosar de daună nu s-a achitat reclamantei nicio sumă de bani până la data prezentei acțiuni în condițiile în care nota de constatare s-a încheiat de către inspectorul de daună la data de 25.09.2013 (fila 64-65).
Conform art. 146 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliței de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, după caz, în speță această dată fiind 01.08.2013.
Potrivit art. 2199 alin. 1 Noul Cod Civil, aplicabil în cauză, prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizație, după caz, asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului păgubit.
Noțiunea de risc asigurat a fost definită ca reprezentând un eveniment păgubitor viitor, posibil, însă incert, prevăzut în contractul de asigurare, eveniment ce poate afecta bunurile, viața ori sănătatea unei persoane. Riscul asigurat este considerat ca fiind atât obiectul asigurării, adică elementul din patrimoniu, persoana sau activitatea expusă unui potențial pericol, cât și elementul central al contractului de asigurare.
A. de bunuri are ca obiect bunurile, astfel cum sunt definite de art. 535 Noul Cod civil, aflate în pericol de a fi degradate sau distruse din cauza unor evenimente accidentale ori dezastre naturale. La producerea riscului asigurat, asigurătorul este obligat să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptățite, o despăgubire stabilită potrivit contractului de asigurare.
Potrivit pct. 4.1.1.2. din condițiile de asigurare anexă la contract, asigurătorul s-a obligat să acorde despăgubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distrugerea autovehiculelor asigurate provocate printre altele de ploaie torențială (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), inundație, furtună (fila 6-10).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă fără îndoială că autoturismul marca F., cu numărul de înmatriculare_, proprietatea reclamantei, a suferit avarii prilejuite de un astfel de fenomen (fila 99-100).
Potrivit pct. 11.2. și 11.3. din condițiile de asigurare anexă la contract, stabilirea și plata despăgubirilor se face de către asigurător în baza procesului-verbal de constatare a pagubelor, a documentației complete privind cauzele și împrejurările în care s-a produs riscul asigurat, precum și a documentației complete privind cuantumul și mărimea pagubei. Constatarea și evaluarea pagubelor se face de către reprezentanții asigurătorului, direct sau prin împuterniciți, împreună cu asiguratul sau împuterniciții săi, inclusiv prin experți neutri.
În continuare, la pct. 11.5. din condițiile de asigurare anexă la contract se arată că asigurătorul are dreptul să verifice corectitudinea devizelor de reparație, în conformitate cu normativele și documentația emise de către producătorul mărcii respective de autovehicul, precum și cu normativele și/sau prețurile pentru piese, materiale și manopera aferentă existente în programele electronice de calcul a devizelor de reparație de tip Audatex, D., Eurotax, etc. În situația în care se constată diferențe, asigurătorul va fi îndreptățit să limiteze cuantumul despăgubirii la valoarea rezultată în baza propriei calculații efectuate potrivit programelor electronice de calcul a devizelor de reparație de tip Audatex, D., Eurotax, etc.
Nu se pot primi apărările asigurătorului în referire la nota de constatare inițială, întrucât la data de 28.09.2013 reprezentantul prestatorului S.C. Agency Automobile S.R.L., la care se afla în service autoturismul, a solicitat acceptarea intrării în reparație a acestuia (fila 15).
La data de 01.10.2013 reclamanta a notificat asigurătorul asupra întârzierii în finalizarea dosarului de daună, inclusiv sub aspectul necesității efectuării unui supliment la constatările inițiale. Solicitările s-au reluat la data de 16.10.2013, așa cum rezultă din corespondența purtată prin poșta electronică (fila 14).
Abia în data de 16.01.2014, după învestirea instanței cu prezenta acțiune, asigurătorul a făcut o primă ofertă de despăgubire (fila 47) în baza unui deviz de tip Audatex din 03.12.2013, deși prestatorul S.C. Agency Automobile S.R.L., ca service autorizat F., întocmise un alt deviz estimativ tip Audatex încă din 13.11.2013.
Potrivit art. 2208 alin. 1 Noul Cod civil, în cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute în contract.
În litigiul dedus judecății, dauna suferită de reclamantă constituie un eveniment asigurat și, pe cale de consecință, prejudiciul suferit trebuie acoperit prin efectul contractului de asigurare încheiat între părți.
Potrivit art. 2217 alin. 1 Cod civil, despăgubirea se stabilește în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat; ea nu poate depăși valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei și nici suma asigurată.
Rezultă că valoarea despăgubirii are limita maximă determinată de valoarea bunului la momentul producerii riscului asigurat, urmând a fi diminuată la mărimea pagubei, însă nu mai mult de suma asigurată. Aplicarea criteriilor legale de stabilire a despăgubirii are caracter imperativ, având menirea ca asigurătorul să suporte prejudiciul ivit în limite care să nu permită îmbogățirea fără justă cauză a asiguratului ori beneficiarului asigurării.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, devizul estimativ tip Audatex întocmit la data de 13.11.2013 conține elemente de preț și manoperă pentru repere constatate ca avariate din data de 25.09.2013, întocmită de comun acord cu asigurătorul, precum și elemente de preț și manoperă pentru repere suplimentare, față de care asigurătorul nu și-a mai exprimat un punct de vedere. Cât privește devizul tip Audatex din data de 03.12.2013, acesta nu respectă nici măcar elementele de despăgubire stabilite prin nota de constatare din data de 25.09.2013. A concluzionat expertul că valoarea reparațiilor necesare pentru repunerea în funcțiune parțială a autoturismului asigurat se ridică la suma totală de 21.506,50 lei, sumă ce depășește valoarea asigurată, în cuantum de 16.869 lei, astfel că paguba poate fi calificată drept daună totală. Cât privește valoarea maximă ce poate fi despăgubită, expertul a arătat faptul că după scăderea valorii epavei, ce reprezintă 20% din valoarea asigurată, ar rezulta suma de 13.495 lei, din care se scad eventualele rate de primă rămase de achitat până la sfârșitul perioadei de asigurare (fila 115-117).
Instanța constată că potrivit pct. 1.9., astfel cum a fost modificat prin actul adițional la contractul de asigurare facultativă auto CASCO . nr._ (fila 5), prin daună totală se înțelege prejudiciul suferit de asigurat în urma furtului total al vehiculului asigurat sau distrugerii în întregime a acestuia, fără resturi care se mai pot întrebuința/valorifica, sau când refacerea pe cale de reparație nu mai este posibilă sau rentabilă (exemplu: dacă estimarea cheltuielilor pentru reparația/repunerea în funcțiune a autovehiculului avariat este egală sau depășește 75% din suma asigurată a acestuia.
De asemenea, la pct. 11.19. lit. c), astfel cum a fost modificat prin același act adițional, s-a prevăzut că în cazul unei daune totale părțile convin ca despăgubirea acordată să nu depășească suma asigurată diminuată cu contravaloarea epavei și, după caz, cu costul evaluării epavei; asigurătorul va determina valoarea epavei prin evaluare pe web, urmare a unei oferte reale, iar în lipsa ofertei reale pentru autovehiculul avariat (prin evaluare pe web), va determina valoarea epavei la 25% din suma asigurată (fila 5).
Conform art. 11.20. din condițiile de asigurare anexă la contract, din suma ce se cuvine drept despăgubire se scad și ratele de primă rămase de achitat până la sfârșitul perioadei de asigurare, aferente autovehiculului avariat.
În aceste condiții, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtele la plata sumei de 11.281 lei către reclamantă, sumă rezultată după cum urmează: suma asigurată (16.869 lei) se va diminua cu valoarea epavei (25% din suma asigurată) rezultând o diferență de 12.652 lei; din suma astfel stabilită s-au scăzut și cele trei rate rămase neachitate în valoare totală de 1.371 lei (12.652 lei – 1.371 lei = 11.281 lei).
Reclamanta este îndreptățită și la acordarea dobânzii legală penalizatoare calculată la debitul principal, începând cu data de 16.10.2013 și până la data efectivă a plății, căci asigurătorul s-a obligat în baza pct. 11.5 din condițiile de asigurare anexă la contract, la plata despăgubirilor în termen de 15 zile de la data depunerii tuturor înscrisurilor și documentelor justificative privind cauzele producerii riscului asigurat și/sau întinderea prejudiciului. Cum la data de 01.10.2013 reclamanta a notificat asigurătorul asupra întârzierii în finalizarea dosarului de daună, inclusiv sub aspectul necesității efectuării unui supliment la constatările inițiale, instanța a avut în vedere ca dată a scadenței, 16.10.2013, dată de la care asigurătorul s-a aflat în întârziere.
Cât privește sumele solicitate la plată cu titlu de cheltuieli de mediere și cheltuieli cu expertul extrajudiciar, instanța le apreciază ca fiind nefondate.
Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 stabilea că părțile sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, sub sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instituită de alin. 1^2 din același articol. Ședința de informare privind medierea fost pentru o scurtă perioadă obligatorie însă prin alin. 1^4 al aceluiași articol legiuitorul a stabilit că serviciile prestate în acest sens sunt gratuite. Orice costuri ar fi fost suportate de reclamantă, acestea nu pot fi imputate pârâtei. Cât privește expertul extrajudiciar, acesta a fost delegat de reclamantă să o reprezinte în relațiile cu asigurătorul (fila 50), iar la data de 13.11.2013 a întocmit și un raport de expertiză extrajudiciară, care în cauza dedusă judecății nu poate avea o altă valoare probatorie decât aceea a unui înscris (fila 16-17). Aceste cheltuieli au fost exclusiv la latitudinea reclamantei, acesta înțelegând să le efectueze, fără însă a putea fi puse în sarcina pârâtelor. În plus, la dosarul cauzei s-a depus doar factura emisă pentru serviciul prestat, nu și dovada achitării acestuia.
Se mai reține că prin neachitarea despăgubirii cuvenite, reclamanta a fost nevoită a efectua în prezenta cauză cheltuieli privind taxa judiciară de timbru (712 lei – fila 34), onorariul de expert (800 lei – fila 98) și onorariul de avocat (600 lei – fila 129), astfel că pârâtele urmează a fi obligate și la suportarea acestora proporțional cu partea din acțiune admisă, respectiv 1.250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta .., cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A., cu sediul procesual ales în București, ., ., ., sector 4 – la S.C.A. D. F. și Asociații și S.C. A. R. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. – SUCURSALA TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtele la plata sumei de 11.281 lei către reclamantă, reprezentând contravaloare despăgubiri la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată la debitul principal, începând cu data de 16.10.2013 și până la data efectivă a plății.
Respinge în rest acțiunea, ca nefondată.
Obligă pârâtele la plata sumei de 1.250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. S. C. R.
Red. I.S./20.11.2015
Tehnored. gref. C.R./5 ex./
. ex. recl., 2 ex. pârâți/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 342/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 647/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
