Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2479/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2479/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 2479/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2479
Ședința publică din 04.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
GREFIER: M. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect partaj bunuri comune, acțiune formulată de reclamanta G. (fostă M.) V., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat M. M., situat în Tulcea, ., ., . cu pârâtul M. I., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat V. A., situat în Tulcea, ., ., județul Tulcea.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 27.08.2015, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.09.2015, dată la care,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 29.10.2014 sub nr._, reclamanta G. (fostă M.) V. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtul M. I., solicitând stabilirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, stabilirea calității de coproprietari și a cotelor-părți de contribuție, partajul acestora, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul a dobândit împreună cu aceasta apartamentul situat în Tulcea ., . 2 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 37,61 mp, solicitând ca în urma încetării stări de indiviziune bunul să-i fie atribuit în natură cu obligarea la plata unei sulte.
În drept au fost invocate prevederile art. 669 – 686 din Codul civil și respectiv art. 979 – 995 din Codul de procedură civilă, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 3-7).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 5391 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu mențiunea de a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât a recunoscut pretențiile reclamantei, indicând în acest sens prevederile art. 454 din Codul de procedură civilă.
În probațiune instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și efectuarea unei expertize tehnice evaluare proprietăți imobiliare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta G. (fostă M.) V. și pârâtul M. I. au fost căsătoriți din anul 1990, iar la data de 19.03.2014 au divorțat prin acord, astfel cum rezultă din Certificatul de divorț nr. 3109/19.03.2104 eliberat de Primăria comunei Somova, județul Tulcea.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în timpul căsătoriei reclamanta și pârâtul au dobândit împreună, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 152/07.02.2001 la Biroul notarului public „M. P.” din Tulcea, dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în Tulcea ., ., . compus din 2 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 37,61 mp, înscris în cartea funciară a municipiului Tulcea nr._-C1-U11, număr cadastral 1058/1,1,1.
Raportat la împrejurarea că niciuna din părți nu a contestat cotele de contribuție egale la dobândirea bunului, instanța a luat act de această manifestare de voință, reținând aceste cote prin încheierea de admitere în principiu a acțiunii pronunțată la data de 20.03.2015.
Prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert H. F., s-a stabilit că valoarea imobilului este de 107.832 lei, ceea ce corespunde unor cote-părți egale în valoare de 53.916 lei.
Raportul de expertiză nu a fost contestat de părți.
În drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 339 din Codul civil potrivit cărora „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”, iar în conformitate cu prevederile art. 357 alin. 2 teza I, la lichidarea comunității de bunuri „se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune”.
Se constată că imobilul în cauză are calitatea de bun comun, fiind dobândit de părți pe perioada căsătoriei, în timpul regimului comunității legale de bunuri.
Instanța reține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii, sens în care va constata că părțile au dobândit în timpul regimului comunității legale de bunuri, cu cote de contribuție egale, un imobil apartament situat în Tulcea ., . compus din 2 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 37,61 mp, înscris în cartea funciară a municipiului Tulcea nr._-C1-U11, număr cadastral 1058/1,1,1, în valoare de 107.832 lei.
Se va dispune lichidarea regimului comunității legale de bunuri și ieșirea din indiviziune a părților, urmând a se avea în vedere criteriile partajului instituite prin dispozițiile art. 988 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea”.
Ca atare, ținând cont și de opțiunea reclamantei și de acordul exprimat în acest sens de pârât, instanța va atribui imobilul apartament situat în Tulcea ., . 2 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 37,61 mp, înscris în cartea funciară a municipiului Tulcea nr._-C1-U11, număr cadastral 1058/1,1,1, în proprietatea reclamantei.
Având în vedere valoarea bunului astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză, de 107.832 lei, și ținând cont de cotele de contribuție stabilite, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 53.916 lei către pârât, cu titlu de sultă.
Față de dispozițiile art. 990 din Codul de procedură civilă, instanța va stabili pentru reclamantă un termen de 4 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru îndeplinirea obligației de plată a sultei.
Referitor la cheltuielile de judecată, din înscrisurile aflate la dosar se constată că reclamanta a efectuat cheltuieli în cuantum de 8691 lei, din care 5391 lei taxa judiciară de timbru, 3000 lei onorariu avocat și 300 lei onorariu expert, iar pârâtul în cuantum de 1300 lei, din care 1000 lei onorariu avocat și 300 lei onorariu expert.
Cu privire la susținerile pârâtului privind exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată pe considerentul că a recunoscut pretențiile reclamantei, instanța constată că prevederile legale invocate în argumentarea acestei susțineri nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
Astfel, potrivit art. 454 din codul de procedură civilă „Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile”.
Instanța reține că textul de lege enunțat poate fi aplicat numai în acele litigii în care pârâtul poate să recunoască în mod valabil pretențiile reclamantului și în principiu numai în cazul litigiilor susceptibile de procedura punerii în întârziere, cum sunt cele de natură contractuală. Prezenta cauză are ca obiect însă o acțiune de partaj, iar poziția pârâtului de a fi de acord cu masa bunurilor de împărțit și cotele prevăzute de lege nu reprezintă o recunoaștere a pretențiilor reclamantului în sensul dispozițiilor art. 454 din Codul de procedură civilă.
În procesul de partaj părțile pot avea fiecare din ele atât calitatea de reclamant cât și pe cea de pârât, calitatea acestora fiind dată de regulă, de cel care acționează primul pentru ieșirea din indiviziune, iar soluția pronunțată este deopotrivă în interesul tuturor.
Prin urmare, dacă ambele părți efectuează cheltuieli în legătură cu procesul, se impune compensarea lor în raport de valoarea pretențiilor admise și eventual obligarea părții care a făcut cheltuieli mai mici la suportarea diferenței respective, iar în eventualitatea în care cheltuielile au fost suportate numai de partea reclamantă, pârâtul trebuie obligat la plată în mod corespunzător.
Pe de altă parte, în interpretarea dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, chiar dacă a fost admisă acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată, nu se poate considera stricto sensu că pârâtul a pierdut procesul, din moment ce și reclamanta, la rândul său, a fost obligată la plata unei sume de bani, cu titlu de sultă, către acesta.
Pe cale de consecință, stabilirea cheltuielilor de judecată urmează a se face în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 2 teza II din Codul de procedură civilă, urmând a se proceda la compensarea acestora.
Ca atare, întrucât hotărârea judecătorească le profită părților în aceeași măsură, instanța va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată în limita cotelor egale stabilite cu privire la dobândirea bunului, urmând ca pârâtul să fie obliga la plata sumei de 3695,50 lei către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta G. (fostă M.) V., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat M. M., situat în Tulcea, ., ., . cu pârâtul M. I., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat V. A., situat în Tulcea, ., ., ..
Constată că în timpul regimului comunității legale de bunuri părțile au dobândit, cu cote de contribuție egale, un imobil apartament situat în Tulcea ., ., . 2 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 37,61 mp, înscris în cartea funciară a municipiului Tulcea nr._-C1-U11, număr cadastral 1058/1,1,1, în valoare de 107.832 lei.
Dispune lichidarea regimului comunității legale de bunuri și ieșirea din indiviziune a părților, astfel:
Atribuie reclamantei imobilul apartament situat în Tulcea ., ., . compus din 2 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 37,61 mp, înscris în cartea funciară a municipiului Tulcea nr._-C1-U11, număr cadastral 1058/1,1,1.
Obligă reclamata la plata sumei 53.916 lei către pârât, cu titlul de sultă.
Stabilește pentru reclamantă un termen de 4 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru îndeplinirea obligației de plată a sultei.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 3695,50 lei.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată astăzi 4.09.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
G. N. M. N.
Red. tehnored. Jud. G.N./ 01.10.2015/4 ex
Grefier. M.N./
. + pârât
Primit dosr 12.10.2015
| ← Tutelă - autorizări date tutorelui. Sentința nr. 2602/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2481/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
