Plângere contravenţională. Sentința nr. 1347/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1347/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1347/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința civilă nr.1347
Ședința publică din data de 05 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petentul M. R.-C., domiciliat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.02.2015 încheiat de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru, conform chitanței . nr._ PJ/12.02.2015, atașată la dosar (fila 8).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata nu a înaintat planșele foto privind săvârșirea contravenției, după care,
Instanța, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează din oficiu potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din codul de procedură civilă la verificarea și stabilirea competenței, și văzând prevederile art.32 din O.G. nr.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Instanța ia act că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art. 255 și 258 alin.1 C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu planșe foto, precum și proba cu înregistrarea video, considerându-le utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 12.02.2015, petentul M. R.-C. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 01.02.2015 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
În motivare, reclamantul a arătat că în data de 01.02.2015, în timp ce se întorcea de la București împreună cu alte două persoane, ploua și era ceață slabă, iar viteza cu care circula era adaptată la aceste condiții de drum, astfel că circula regulamentar, iar viteza reținută de agentul constatator nu este cea reală.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În susținerea plângerii, petentul a atașat, în copie, procesul-verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art. 19 OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aflate în vigoare la data introducerii cererii, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (filele 12-13) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a atașat originalul procesului-verbal contestat și un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, inclusiv înregistrarea video care surprinde evenimentul rutier (filele 14-18).
În temeiul art. 258 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind aceste dovezi ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 01.02.2015, ora 17:20, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei, reținându-se că în aceeași zi, la ora 17:15, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, pe DN 22A km 7, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 114 km/h, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 H.G. 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002 (fila 7).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a opera din oficiu (ope legis), acestea fiind prevăzute în mod limitativ la art.17 din OG nr.2/2001.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă simplele susțineri ale acestuia în sensul că este cu neputință ca autoturismul condus de el să fi avut, în acel segment de drum, viteza menționată de agentul constatator, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar din care să rezulte nevinovăția petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar care a surprins comiterea contravenției se poate observa, în mod evident și fără echivoc, la timpul 17:15:59, cum autoturismul condus de petent a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 114 km/h, pe DN22A km 7 (fila 14).
Ca atare, raportat la datele speței nu este judicios a se presupune că petentul a circulat cu mai puțin de 114 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de o eroare de măsurare.
Pentru motivele arătate, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, potrivit art.100 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002, amenda contravențională prevăzută la alin. (1) (din clasa a II-a de sancțiuni – 4 sau 5 puncte-amendă) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b) care la pct. 3 prevede fapta de depășire cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii se constată că amenda aplicată petentului are cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 4 puncte amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că petentul nu recunoaște și nu regretă conduita contravențională, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că fapta de a conduce un autoturism cu o viteză de 114 km/h, săvârșită de petent, este de un real pericol pentru siguranța participanților în trafic, lucru pe care petentul nu îl conștientizează.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge plângerea formulată de petentul M. R.-C., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul M. R.-C., domiciliat în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.02.2015 încheiat de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. I. I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./4 ex./14.05.2015
. ex./15.05.2015
1 ex.petent, 1 ex.intimată
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1826/2015. Judecătoria TULCEA | Pretenţii. Sentința nr. 1349/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
