Plângere contravenţională. Sentința nr. 1963/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1963/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1963/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR.1963
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: I. H.
GREFIER: N. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect plângere contravenționala formulata de petentul MISELARICU S. M., cu domiciliu în Tulcea, ., ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17 ianuarie 2015 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER.
Încheierea de ședință din data de 08 iunie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 30 ianuarie 2015 și înregistrată sub nr._ petentul Miselaricu S. M. formulat plângere contravenționala împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 17.01.2015 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Tulcea-Serviciul Rutier prin care a fost sancționat cu amendă in cuantum de 390 lei și puncte de penalizare pentru faptul că la data de 17.01.2015 a condus pe ..Tulcea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 74 km/h,nu purta centura de siguranța in timp ce conducea autoturismul și nu avea asigurare obligatorie auto, solicitând anularea procesului verbal .
In motivarea plângerii petentul a arătat, in esență, că din discuțiile ulterioare cu participanții la trafic din fața sa a concluzionat ca nu putea avea viteza cu care a fost înregistrat iar centura de siguranța o purta, așa cum rezulta din filmarea video.
S-a atașat plângerii procesul verbal contestat și actul de stare civila al petentei, in copie.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondata, depunând la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și cu proba video, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție ._ întocmit la data de 17.01.2015 s-a reținut că petentul la data de 17.01.2015 a condus pe ..Tulcea autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 74 km/h, nu purta centura de siguranța in timp ce conducea autoturismul și nu avea asigurare obligatorie auto, contravenții prevăzute de art.121 al.1 din RA OUG195/2002, art.36 al.1 din OUG 195/2002 și art. 48 din Lg. 134/195 și sancționate de art. 100 al.2 din OUG 192/2002, art. 99 al.2 din același act normativ și art. 64 din Lg.146/1995.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, sub aspectul formei, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Privitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Privitor la fapta contravențională constând în depășirea vitezei maxime admise, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text normativ, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța reține că faptele contravenționale au fost constatate cu respectarea tuturor cerințelor legale și au fost dovedite cu înregistrarea video.
Astfel, așa cum rezultă din proba video, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrat la data de 17.01.2015, circulând cu viteza de 74 km/h.
Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal înregistrarea vitezei s-a efectuat folosindu-se aparatul radar montat pe autospeciala MAI_, iar din analiza vizuală a înregistrării video se constată că aceasta conține toate elementele obligatorii la care face referire textul de lege, respectiv pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, așa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009, respectiv: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanța reține că acesta este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, așa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală, buletinul depus de către intimată aparținând cinemometrului indicat în procesul verbal ca fiind cel cu care s-a efectuat măsurarea vitezei.
Prin urmare, instanța reține că intimatul făcând dovada verificării metrologice a aparatului radar, a făcut implicit și dovada atestării calități de mijloc de măsurare legală a acestuia. Măsurările efectuate de aparatul radar sunt legale, iar valorile indicate de acesta sunt prezumate a fi cele reale.
În concluzie, dat fiind că aparatul radar este verificat și omologat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, instanța urmează a reține că viteza indicată și înregistrată de acesta a fost aceiași cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv 74 km/h.
Cu privire la locul contravenției, instanța reține că acesta este cel indicat în procesul verbal, necontestat de către petent, nefăcându-se proba contrară.
Instanța reține de asemenea faptul că intimata a făcut dovada efectuării măsurărilor de către un operator calificat prin atestat, dat fiind că potrivit pct. 4.2 din Normele de metrologie legală NML 021-05 măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie efectuate numai de operatori calificați.
În ceea ce privește contravențiile constând în omisiunea de a purta centura de siguranță și de a nu deține RCA valabil, instanța reține că nu s-a făcut nici o probă contrarie, aceste contravenții fiind constatate in mod direct de către agentul constatator in momentul opririi conducătorului auto.
Pentru considerentele expuse, pe baza probelor administrate, instanța și-a format convingerea că petentul a săvârșit faptele care i-au fost reținute în sarcină, consemnate de către agentul constatator în procesul verbal.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, ci din contră, aceasta este dovedită, instanța reține că faptele comise de petent constituie contravenții, prevăzute de normele mai sus menționate.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța reține că potrivit art. 100 alin.2 din OUG 195/2002, coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 2 din același act normativ, depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic se sancționează cu amenda prevazuta in clasa a II-a.
Conform art. 98 alin. 4 lit.b din același act normativ, clasa II reprezintă o sancțiune 4 sau 5 puncte-amendă
Întrucât valoarea unui punct amendă la data săvârșirii faptei era de 97,5 lei, instanța reține că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, corespunzătoare la 4 puncte-amendă (4 X 97,5 lei = 390 lei), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Potrivit art. 99 alin.2 din OUG 195/2002, coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. a, pct.3 din același act normativ, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a I-a.
Instanța reține că pentru această contravenție s-a aplicat de către agentul constatator sancțiunea avertismentului, adică sancțiunea minim posibilă, astfel că aceasta nu este susceptibilă de a fi redusă.
Cum și pentru contravenția prevăzuta de art. 48 din Lg.136/1995 și sancționata de art.64 din același act normativ, petentului i s-a aplicat sancțiunea avertismentului si i s-au reținut certificatul de înmatriculare si plăcuțele cu numerele de înmatriculare, nici aceasta sancțiune nu este susceptibilă de a fi redusă.
Față de considerentele expuse instanța reține că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât va respinge plângerea ca nefondată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulata de petentul MISELARICU S. M., cu domiciliu în Tulcea, ., ., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17 ianuarie 2015 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER, ca nefondată.
Cu apel, care se depune la Judecătoria Tulcea, în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2015.
Președinte, Grefier,
I. H. N. C.
Red.tehnored.judec.I.H./12.10.2015
Ex.5/./1 ex.intimat
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2006/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1995/2015.... → |
|---|
