Plângere contravenţională. Sentința nr. 2009/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2009/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 2009/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2009
Ședința publică din 22.06.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. R.
Grefier - J. D. P.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr._/29.09.2014, de către petentul P. I., cu domiciliul în .. Tulcea, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.10.2014 sub nr._, petentul P. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII TULCEA, anularea procesului-verbal de contravenție nr._ din data de 29.09.2014, ca netemeinic și nelegal.
În motivare, petentul a arătat – în esență – că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat nu corespunde realității.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15 art. 16 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a fost anexat procesul-verbal contestat (fila 4).
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (fila 10).
La data de 12.02.2015, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, anexând – sub aspect probatoriu – procesul-verbal din data de 26.09.2014, nota de intrare-recepție și planșe fotografice (filele 22-26).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
La data de 05.03.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, solicitând instanței de judecată admiterea plângerii contravenționale, astfel cum a fost formulată.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul L. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora “Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, instanța constată că plângerea contravențională aflată pe rol a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile impus de textul legal anterior enunțat.
În fapt, prin procesul-verbal nr._ din data de 29.09.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 12 pct. 22 din Legea nr. 82/1993, sancționată de art. 13 lit. f) din același act normativ.
Prin actul sancționator s-a reținut că în data de 26.09.2014, în jurul orei 08:45, pe canalul Suez în fața adăpostului pescăresc construit de către petentul P. I., a fost identificată în ambarcațiunea acestuia cantitatea de 51 kg de pește, provenită din pescuit, fără deținerea actelor de reglementare prevăzute de lege în domeniul pescuitului comercial.
Contravenientul a semnat procesul-verbal, fiind consemnate obiecțiunile acestuia, în sensul că a uitat la domiciliu documentele solicitate.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 183/2003, potrivit căreia procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, până la proba contrară, actul de sancționare face dovada situației de fapt reținute, sarcina probei contrare revenind petentului.
Instanța reține și incidența dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. În acest context, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța are în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează.
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
În cauză, instanța reține că petentul nu a făcut, prin probe, dovada unei situații de fapt contrare celei reținute de agentul constatator.
Potrivit martorului L. P., petentul nu a avut asupra sa, la momentul controlului, originalul documentelor solicitate de către reprezentanții A.R.B.D.D. Tulcea. Însă, deși în data de 26.09.2014 petentul a declarat în fața organelor de control că a uitat documentele solicitate la domiciliu, acesta nu a depus la dosar niciun înscris din care să reiasă că desfășoară activitatea de pescuit în condiții de legalitate.
Prin urmare, întrucât simplele afirmații, nesusținute de un suport probatoriu concret, nu sunt suficiente pentru răsturnarea prezumției relative de veridicitate a procesului-verbal de contravenție întocmit de către un agent al statului ex propriis sensibus,instanța apreciază că procesul-verbal contestat întrunește în cauză și condiția temeiniciei. Criticile aduse de contravenient cu privire la cantitatea de pește confiscată nu sunt relevante, în opinia instanței, sub aspectul existenței elementelor constitutive ale contravenției.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora ”Sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal” și pentru asigurarea unei proporționalități efective între fapta săvârșită și gravitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că aplicarea unei amenzi în cuantumul minim prevăzut de legiuitor este suficientă sub aspectul responsabilizării petentului pe viitor cu privire la respectarea strictă a regulilor de pescuit pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării.
Pentru considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională aflată pe rol, va menține procesul-verbal nr._ din data de 29.09.2014, ca legal și temeinic, urmând să dispună – sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate – reducerea cuantumului amenzii contravenționale de la suma de 2.000 lei la suma de 700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. I., cu domiciliul în .. Tulcea, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea.
Dispune reducerea cuantumului amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal nr._ din data de 29.09.2014 de la 2.000 lei la 700 lei.
Menține procesul-verbal nr._ din data de 29.09.2014 emis de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării Tulcea, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.06.2015.
Președinte, Grefier,
A. M. R. J. D. P.
Red. Jud. AMR/2ex/29.06.2015
Tehnored.gref.UV/5ex/29.06.2015
./.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1993/2015.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1905/2015. Judecătoria TULCEA → |
|---|
