Plângere contravenţională. Sentința nr. 2792/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2792/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 2792/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA T.
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR.2792
Ședința publică din data de 06 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petenta A. L., domiciliată în municipiul T., ., județul T., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.06.2015 întocmit de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., cu sediul în municipiul T., ., județul T..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta personal, lipsă fiind reprezentantul intimatei
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru, conform chitanței . nr._ PJ/19.06.2015, atașată la dosar (fila 8).
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la verificarea identității petentei, aceasta legitimându-se cu C.I. . nr._/18.05.2012.
Instanța, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează din oficiu potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din codul de procedură civilă la verificarea și stabilirea competenței, și văzând prevederile art.32 din O.G. nr.2/2001 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Totodată pune în discuție dispozițiile art.238 N.C.proc.civ. cu privire la estimarea duratei necesară pentru cercetarea procesului.
Petenta personal precizează că lasă la aprecierea instanței.
Instanța, în baza art.238 alin.1 N.C.proc.civ., având în vedere împrejurările cauzei și necesitatea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o perioadă de o lună, cu finalitate la acest termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Petenta personal arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța, deliberând asupra probatoriului, în baza art.255 raportat la art.258 alin.1 C.proc.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că acestea pot duce la dezlegarea pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petenta personal solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2015 sub nr._, petenta A. L. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție T. la 10.06.2015 (fila 3).
În motivarea plângerii, contestatoarea a susținut, în esență, că în mod greșit s-au reținut condițiile în care ar fi efectuat depășirea autovehiculului poliției rutiere, arătând că depășirea nu s-a efectuat pe linie continuă, ci discontinuă, marcajul de pe mijlocul drumului fiind reprezentat de o linie albă discontinuă. Mai arată că autoutilitara ce se afla în mișcare se deplasa foarte încet.
Plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr. 195/2002, HG nr.1391/2006.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru.
Intimata a formulat întâmpinare (fila 16-17) și a depus la dosar documentația aferentă procesului verbal, comunicat în original (fila 18), constând în raportul de caz al agentului constatator (fila 19).
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat de intimată la data de 10.06.2015, ora 10:20, petenta a fost amendată cu suma de 390 lei, reținându-se că în aceeași zi, la ora 10:15, conducând autoturismul marca VW avândnumărul de înmatriculare_ în localitatea V., a efectuat manevra de depășire a autoutilitarei marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, încălcând marcajul longitudinal continuu, săvârșind astfel contravenția prevăzută de art.120 lit. i) din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit. e) din OUG nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fără a opera vreun caz de nulitate absolută.
Raportat la temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură, în faza de judecată, garanțiile pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil.
În lumina acestor principii, instanța i-a respectat petentei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia sunt lipsite de fundament legal și sunt contrazise de ansamblul probator.
În acest context, este important de reținut că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost percepută în mod nemijlocit de către agentul constatator.
Astfel, comportamentul în trafic al pârâtei nu este justificat sub nicio formă, aceasta având obligația de a respecta regulile de circulație în trafic. Totodată, se constată faptul că, în cauză, nu este incident nici unul dintre cazurile fortuite prevăzute de lege.
Raportat la încadrarea juridică dată contravenției, aceasta a fost corect reținută de către agentul constatator.
În drept, potrivit art. 120 lit. i) din H.G. nr.1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Pentru toate considerentele expuse anterior, instanța și-a format convingerea că petenta a comis contravenția care i-a fost reținută în sarcină, consemnată în procesul verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG nr195/2002, nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile.
Conform art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a II-a reprezintă o sancțiune de 4 sau 5 puncte-amendă.
Întrucât în prima jumătate a anului 2015, salariul minim brut pe economie a fost de 975 lei, iar 4 x 97,5 lei =390 lei, se constată că amenda aplicată petentei este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de săvârșire a faptei, depășirea fiind efectuată prin încălcarea marcajului continuu.
În sensul celor de mai sus, se reține că petenta nu și-a asumat răspunderea pentru comiterea contravenției, invocând motive neîntemeiate pentru care a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât va respinge plângerea ca neîntemeiată, în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta A. L., domiciliată în municipiul T., ., județul T., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.06.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. cu sediul în municipiul T., ., județul T., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria T..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. GăvanIvan I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./4 ex./05.11.2015
. ex./
1 ex.petentă, 1 ex.intimat
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2801/2015. Judecătoria TULCEA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3095/2015. Judecătoria... → |
|---|
