Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3095/2015. Judecătoria TULCEA

La apelul nominal făcut în ședința a răspuns cons.juridic Sotir Anișoara pentru reclamantă lipsă fiind pârâtul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentanta reclamantei depune la dosar delegație de substituire nr. 4464/ 28.10.2015 și interogatoriul pârâtului și solicită aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta reclamantei având cuvântul pe fond solicită instanței admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata sumei reținute în cererea de chemare în judecată precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA:

La data de 22.06.2015 s-a înregistrat pe rolul instanței sub nr._ formularul de cerere cu valoare redusă, completat de reclamanta . care a chemat în judecată pe pârâtul A. G., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 3247,54 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar facturile fiscale, contractul nr. 923/200/01.05.2011, alte înscrisuri.

Pârâtul nu a completat formularul de răspuns și nici nu s-au prezentat în instanță.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Între reclamantă și pârât s-a încheiat contractul nr. 923/200/01.05.2011 având ca obiect asigurarea serviciilor de furnizare a energiei termice.

Instanța reține că, potrivit art. 4 coroborat cu dispozițiile art. 7 din contractul părților, pârâtul, în calitate de consumator, avea obligația de a plăti contravaloarea serviciilor furnizate de către reclamantă, sub sancțiunea achitării unor penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, începând cu prima zi după scadență.

Pârâtul nu a făcut dovada achitării facturilor emise de către reclamantă, fiind prezumat a se afla în culpă contractuală, până la proba contrară.

În drept, contractul reprezintă legea părților, având putere obligatorie pentru acestea, în baza art. 969 Codul civil de la 1864, în vigoare și aplicabil la data nașterii raportului juridic dedus judecății.

Or, în temeiul răspunderii civile contractuale, partea care nu face dovada executării obligațiilor care îi revin este prezumată a fi în culpă, până la proba contrară, care în speță nu a fost administrată.

Pentru întârzierea la plată, pârâtul s-a obligat, conform contractului, să plătească penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata obligațiilor bugetare.

Ca atare, acțiunea reclamantei este întemeiată urmând a fi admisă, cu obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3247,54 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice și penalități de întârziere, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă.

Având în vedere că acțiunea urmează a fi admisă, pârâtul va fi obligat, în temeiul art. 1032 C.p.c., la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, în sumă de 200 lei, reprezentând taxa de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta .>, cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea în contradictoriu pârâtul A. G., cu domiciliul în Tulcea, ., nr. 22, .. B, ..