Plângere contravenţională. Sentința nr. 3678/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3678/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 3678/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3678
Ședința publică din data de 08 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul S. C., domiciliat în . Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.07.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a apărătorului petentului – avocat M. S..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru, achitată conform chitanței depusă la dosar (fila 12).
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că petentul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Instanța constată că se solicită judecarea cauzei în lipsă și, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează din oficiu potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din codul de procedură civilă la verificarea și stabilirea competenței, și văzând prevederile art.32 din O.G. nr.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza. În baza art.238 alin.1 N.C.proc.civ.,având în vedere împrejurările cauzei și necesitatea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o perioadă de o lună.
Deliberând asupra probatoriului, în baza art. 255 raportat la art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei, precum și proba cu înregistrarea video și respinge proba testimonială solicitată de către petent, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere fapta reținută în sarcina sa și contestată în prezenta cauză – depășirea limitei legale de viteză, apreciind că înscrisurile și înregistrarea video sunt suficiente în dezlegarea pricinii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.08.2015 sub nr._, petentul S. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului verbal . nr._ emis de intimat la data de 29.07.2015, prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, precum și două avertismente (fila 4).
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că înțelege să conteste fapta privind depășirea limitei legale de viteză, arătând faptul că se afla în afara localității și nu exista nici un indicator cu restricții de viteză, circulând astfel în mod legal cu viteza de 80 km/h în afara localității.
În drept, au fost invocate prevederile art.31, 32 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, art.583,453 N.C.proc.civ.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și a depus la dosar, în copii conforme cu originalul, raportul agentului constatator (fila 18), înregistrarea video a abaterii (fila 21), buletinul de verificare metrologică al aparatului de tip cinemometru, fabricație TSS Anglia, emis la 08.04.2015 (fila 19), atestatul de operator radar (fila 20).
În temeiul art. 258 alin.1 N.C.proc.civ., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de intimat la data de 29.07.2015, contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și i s-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru două dintre faptele reținute în sarcina sa, reținându-se în fapt că la aceeași dată, ora 08:01, a condus autoturismul marca Dacia Dustercu numărul de înmatriculare_ pe DN 22 E87, iar la km 180+700 m, a fost înregistrat cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI-_, circulând cu viteza de 81 km/h, pe un sector de drum pe care viteza maximă prevăzută de lege este de 50 km/h, contravenția fiind prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art.101 alin.2 din OUG nr.195/2002. De asemenea, petentul nu purta centura de siguranță și nu avea asupra sa permisul de conducere și actul de identitate, însă aceste fapte nu au fost contestate de petent.
În cauză, petentul a contestat procesul-verbal în ceea ce privește reținerea în sarcina a contravenției privind depășirea limitei de viteză maximă, prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța va examina în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție.
În prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură condițiile specifice pentru exercitarea efectivă și eficientă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia sunt neîntemeiate și fără relevanță, sub aspectul reținerii în sarcina sa a faptei contravenționale de a fi depășit cu 81 km/h limita legală de viteză prevăzută pentru sectorul de drum pe care circula la 50 km/h.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Se reține faptul că petentul nu a contestat faptul că ar fi circulat cu o viteză de 81 km/h, ci faptul că pe acel de drum, nu se afla un indicator pentru limitarea vitezei la 50 km/h, aspect ce nu face obiectul analizei unei plângeri contravenționale.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, se reține din înregistrarea video depusă la dosar se poate observa, la timpul 08:01, cum autoturismul marca Dacia Dustercu numărul de înmatriculare_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză mare pentru sectorul de drum respectiv, de 81 km/h.
Având în vedere faptul că petentul circula pe un drum național, respectiv DN 22A cu o viteză de 81 km/h pe un sector de drum în care limita de viteză era de 50 km/h, având în vedere și amenajarea panourilor succesive pentru curbe deosebit de periculoase, constată faptul că petentul a depășit cu 31 km/h limita maximă, astfel că în mod legal s-a dispus amendarea acestuia cu suma de 630 lei, corespunzătoare a 6 puncte-amendă.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și că, în mod corect, s-a dispus reținerea permisului de conducere.
În drept, potrivit art. 121 alin.1 din HG nr.1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
În concordanță cu art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, nerespectarea obligației de mai sus constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că fapta comisă de petent constituie contravenția prevăzută de articolele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a III-a reprezintă o sancțiune de la 6 la 8 puncte-amendă, fiind aplicată în cuantumul apropiat de cel minim, respectiv 10 puncte amendă.
Întrucât pe anul 2015 salariul minim brut pe economie s-a menținut la nivelul de 1050 lei, iar 6 * 105 = 630 lei, se constată că amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei, viteza cu care acesta circula pe un drum național fiind foarte mare în raport de restricția impusă de indicatorul de limitare a vitezei, precum și faptul că petentul nu regretă fapta săvârșită.
În sensul celor de mai sus, se reține pericolul sporit al faptei comise de petent, care a circulat cu o viteză de 81 km /h, depășind cu 30 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, punând astfel în pericol siguranța atât a petentului, cât și a celorlalți participanți la trafic, neexistând motive de anulare a procesului-verbal contestat.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul S. C., domiciliat în . Tulcea, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.07.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. G. I. I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./2 ex./18.12.2015
. ex./
1 ex.petent, 1 ex.intimat
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
