Plângere contravenţională. Sentința nr. 861/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 861/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 861/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR.861
Ședința publică din data de 25.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
GREFIER: I. I.-V.-M.
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii contravenționale formulate de către petentul G. B. C., domiciliat în Slatina, . A-B, județul O., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/30.05.2014, încheiat de către intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - Serviciul Rutier.
Încheierea de ședință din data de 10.03.2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2015 și în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile dedusă judecății, constată următoarele:
La data de 12.06.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ cererea având ca obiect plângerea contravențională formulată de petentul G. B. C., prin care acesta a contestat procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 30.05.2014 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI TULCEA (fila 4), solicitând anularea acestuia.
În motivarea cererii, petentul a susținut, în esență, că aparatul radar era amplasat la . și nu are certitudinea că înregistrarea a avut loc în localitate sau în afara localității, și, pe de altă parte, arată că nu este posibil să fi avut această viteză în localitate.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În susținerea plângerii, petentul a atașat, în copie, procesul-verbal contestat și dovada achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege.
În conformitate cu prevederile art. 19 OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aflate în vigoare la data introducerii cererii, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (filele 11-12) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a atașat originalul procesului-verbal contestat și un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, inclusiv înregistrarea video și planșe foto care surprind evenimentul rutier (filele 13-20).
Prin sentința civilă nr._/17.12.2014, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Pe rolul acestei instanțe, cererea a fost înregistrată sub nr._ la data de 30.01.2015.
În temeiul art. 258 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind aceste dovezi ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimată la data de 30.05.2014, ora 12:57, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.275 lei, reținându-se că în aceeași zi, la ora 12:52, a condus autoturismul marca Land Rover cu numărul de înmatriculare_, dinspre C. către Tulcea, pe DN 22 E 87 km 180+100 m, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, HDD TL 11 cu viteza de 103 km/h, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 H.G. 1391/2006 (fila 3) și sancționată de art.102 alin.3 lit. e) din OUG nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a opera din oficiu (ope legis), acestea fiind prevăzute în mod limitativ la art.17 din OG nr.2/2001.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă simplele susțineri ale acestuia în sensul că este cu neputință ca autoturismul condus de el să fi avut, în acel segment de drum, viteza menționată de agentul constatator, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar din care să rezulte nevinovăția petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptei reținută în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video și din fotografiile depuse la dosar care au surprins comiterea contravenției se poate observa, la timpul 12:52:42, cum autoturismul condus de petent a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 103 km/h, în interiorul localității (filele 14-15).
Ca atare, raportat la datele speței nu este judicios a se presupune că petentul a circulat cu mai puțin de 103 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de o eroare de măsurare.
Totodată, potrivit procesului-verbal din 12.05.2008 emis de C.N.A.D.N.R. S.A. – D.R.D.P. C. – Secția Drumuri Naționale Tulcea depus la dosar la fila 19, pe sectorul de drum pe care a fost surprins petentul, respectiv pe DN 22 E 87 km 180+100 m, s-a stabilit limitarea vitezei la 50 km/h.
Mai mult, potrivit procesului-verbal încheiat la 21.01.2014, emis de C.N.A.D.N.R. S.A. – D.R.D.P. C. – Secția Drumuri Naționale Tulcea, s-a menținut limitarea de viteză la 50 km/h, precum și indicatorul montat în acest sens (fila 28).
Pentru motivele arătate, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravenția care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal.
În drept, potrivit art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, viteza maximă admisă în interiorul localității este de 50 km/h, iar potrivit alin.2 „Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.” În conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, potrivit art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (de la 9 la 20 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: … e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii se constată că amenda aplicată petentului este într-un cuantum mediu, respectiv 15 puncte amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că petentul nu recunoaște și nu regretă conduita contravențională, nefiind oportună reducerea amenzii sau înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului, având în vedere că fapta de a conduce un autoturism cu o viteză de 103 km/h pe un sector de drum pe care limitarea instituită este de 50 km/h, săvârșită de petent, este de un real pericol pentru siguranța participanților în trafic, lucru pe care petentul nu îl conștientizează.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge plângerea formulată de petentul G. B. C., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul G. B. C., domiciliat în Slatina, . A-B, județul O., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/30.05.2014, încheiat de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - Serviciul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. GăvanIvan I.-V.-M.
Red./tehnored. jud. L.M.G./4 ex./16.04.2015
. ex./17.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3693/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3674/2015. Judecătoria... → |
|---|
