Plângere contravenţională. Sentința nr. 3677/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3677/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 3677/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3677
Ședința publică din data de 08 decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: I. I.-V.-M.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul D. F., domiciliat în satul Enisala, nr. 60 A, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.08.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă de timbru, achitată conform chitanței depusă la dosar (fila 6).
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că petentul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Instanța constată că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, procedează din oficiu potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 din codul de procedură civilă la verificarea și stabilirea competenței, și văzând prevederile art.32 din O.G. nr.2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza.
Instanța, în baza art.238 alin.1 N.C.proc.civ.,având în vedere împrejurările cauzei și necesitatea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o perioadă de o lună.
Deliberând asupra probatoriului, în baza art. 255 raportat la art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceasta poate duce la dezlegarea pricinii.
Având în vedere că petentul a solicitat proba cu martori, fără a indica numele, prenumele și adresa unde să fie citați în vederea audierii, în temeiul art. 254 alin. 1 C.pr.civ. instanța constată decăzut acesta din dreptul de a solicita proba testimonială întrucât neindicarea martorilor și a adreselor de domiciliu echivalează cu nesolicitarea acestei probe în instanță
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 09.09.2015, petentul D. F. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 29.08.2015 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA.
În motivare, petentul a arătat că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, astfel că solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art.16-17 din OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002.
În susținerea plângerii, petentul a atașat, în copie, procesul-verbal contestat și cartea sa de identitate.
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aflate în vigoare la data introducerii cererii, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a formulat întâmpinare (filele 13-14) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a atașat originalul procesului-verbal contestat (fila 15) și un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, inclusiv înregistrarea video care surprinde evenimentul rutier (filele 15-20).
În temeiul art. 258 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video, apreciind aceste dovezi ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 29.08.2015, ora 08:55, petentului i-au fost aplicate trei sancțiuni contravenționale, respectiv amenda în cuantum de 630 lei și două avertismente, reținându-se că în aceeași zi, la ora 08:51, a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_, pe . Tulcea, pe direcția Peco – Hotel Rex, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, Hard TL 27, din dotarea Biroului Rutier, circulând cu viteza de 61 km/h, în vecinătatea Colegiului B. Segal, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 121 alin. 1 H.G. 1391/2006 și sancționată de art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002. De asemenea, nu a purtat centura de siguranță și a circulat pe sens opus, ocolind limitatoarele de viteză instalate înaintea trecerii pentru pietoni, fapte prevăzute de art.36 alin.1 și art. 41 alin.1 din OUG nr.195/2002 (fila 15).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a opera din oficiu (ope legis), acestea fiind prevăzute în mod limitativ la art.17 din OG nr.2/2001.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă simplele susțineri ale acestuia în sensul că este cu neputință ca autoturismul condus de el să fi avut, în acel segment de drum, viteza menționată de agentul constatator, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar din care să rezulte nevinovăția petentului.
Din contră, instanța constată că săvârșirea faptelor reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar care a surprins comiterea contravenției se poate observa, în mod evident și fără echivoc, la timpul 08:51:38, cum autoturismul condus de petent marca Skoda cu numărul de înmatriculare_, a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 61 km/h, pe pe . Tulcea, pe direcția Peco – Hotel Rex, (fila 19), imaginile video fiind concludente în acest sens.
Ca atare, raportat la datele speței nu este judicios a se presupune că petentul a circulat cu mai puțin de 61 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de o eroare de măsurare.
Totodată, se reține săvârșirea de către petent și a faptelor contravenționale prevăzute la art.36 alin.1 și art. 41 alin.1 din OUG nr.195/2002, având în vedere că petentul nu purta centura de siguranță, faptă constatată de agentul constatator prin propriile simțuri, și a circulat pe sens opus, ocolind limitatoarele de viteză instalate înaintea trecerii pentru pietoni, astfel cum se constată și din înregistrarea video atașată la dosarul cauzei.
Pentru motivele arătate, instanța și-a format convingerea că petentul a comis contravențiile care au fost reținute în cuprinsul procesului verbal.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, conform art.36 alin.1 din OUG nr.195/2002, „Conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.”, iar potrivit art. 41 alin.1 din OUG nr.195/2002, „Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.”
Referitor la cea din urmă faptă reținută în sarcina petentului, în conformitate cu prevederile art.101 alin.3 lit. d) din OUG nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: … d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”
Se constată că petentului i-au fost aplicate 6 puncte-amendă, cea ce reprezintă minimul prevăzut de lege și în mod legal i-a fost aplicată sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge plângerea formulată de petentul D. F., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul D. F., domiciliat în satul Enisala, nr. 60 A, ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.08.2015 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. GăvanIvan I.-V.-M.
Redactat/tehnoredactat jud. L.M.G./2 ex./18.12.2015
. ex./
1 ex.petent, 1 ex.intimat
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3693/2015.... → |
|---|
