Pretenţii. Sentința nr. 492/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 492/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Sentința Civilă Nr. 492/2015
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. G.
Grefier: G. I. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A în contradictoriu cu pârâtul V. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că pârâtul nu a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri deduse judecății, constată următoarele:
La data de 07.10.2014 s-a inregistrat pe rolul instantei sub nr._ cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. E. E. S.A. prin care a chemat în judecată pe pârâtul V. C., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei sumei totale 10.750,39 lei reprezentând 10.528,83 lei contravaloare energie electrica, și 221,56 lei taxe servicii, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat la data de 11.05.2007 a furnizat energie electrică pârâtului, la locul de consum situat în Tulcea, ..86, județul Tulcea. În mod nejustificat, pârâtul nu a achitat în totalitate contravaloarea energiei electrice consumate, înregistrând restanțe la plată pentru o factură fiscală, în valoare totală de_,74 lei. Deși pârâtul a fost convocat, în conformitate cu prevederile art.1014 N.Cod proc.civ, acesta nu a achitat suma restantă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.969 C.civ., HG nr.1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, Decizia nr.57/1999, Ordinul nr.5/2003 emis de Ministerul Industriei și Resurselor.
În dovedirea cererii, reclamanta a înaintat, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.6327/085 încheiat la data de 11.05.2007 (filele 9-12), centralizatorul facturilor neachitate (fila 6), factura fiscală nr.3 F_/10.12.2013 (filele 7-8), somația înaintată debitorului și dovada de primire a acesteia (filele 13-14).
Cererea a fost legal timbrată și suma de 643 lei taxă de timbru potrivit prevederilor art.3 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare a timbru.
Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei, deși a avea cunoștință de obiectul cererii de chemare în judecată și de termenul acordat în cauză, având în vedere cererea depusă la dosar la data de 10.02.2015 (fila 39).
În temeiul art.258 alin.1 C.proc.civ., la termenul de judecată din 10.02.2015, instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului, apreciind că acestea sunt utile dezlegării pricinii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii energiei electrice consumate în cuantum de 10.528,83 lei, în temeiul contractului încheiat între părți și la plata sumei de 221,56 lei reprezentând taxe servicii,
În speță, s-a depus la dosar contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.6327/085 încheiat la data de 11.05.2007 (filele 9-12), încheiat între societatea creditoare și pârât, referitor la prestarea serviciilor privind furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în Tulcea, ..86, județul Tulcea.
În baza contractului astfel încheiat, la data de 10.12.2013, creditoarea a emis factura nr.3F09076925/10.12.2013 pentru suma de 10.781,74, reprezentând sume din regularizări, perioada de facturare fiind 08.10 – 05.12.2013.
Analizând facturile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că reclamanta a solicitat plata facturilor fiscale nr.3 F_/21.10.2013 (filele 9-10), nr.3 F_/21.12.2013 (fila 11), nr.4 F_/21.02.2014 (filele 13-14), nr.4 F_/20.03.2014 (fila 15-16), emise în baza contractului încheiat între părți.
Instanța reține faptul că în materie contractuală neexecutarea se prezumă, fiind necesar doar ca reclamantul să dovedească existența raportului juridic și a drepturilor și obligațiilor care rezultă din acesta, revenind în sarcina pârâtului să probeze eventuala îndeplinire a obligației asumate.
Se constată faptul că, în speță, pârâtul nu a contestat suma datorată, iar în privința comunicării facturii, se reține faptul că aceasta a fost comunicată de creditoare la adresa de corespondență uzuală pentru care pârâtul a optat în relația contractuală cu creditoarea.
Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care să-și exprime poziția procesuală față de cererea de chemare în judecată, deși a avea cunoștință de obiectul cererii și de termenul acordat în cauză, având în vedere cererea depusă la dosar la data de 10.02.2015 prin care a arătat că nu se poate prezenta la termen, neatașând dovezi în acest sens sau înscrisuri în combaterea acțiunii (fila 39).
Potrivit dispozitiilor art. 1516 cod civil „Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei”. Acest drept al creditorului poate fi exercitat numai daca acesta are o creanta certa, lichida si exigibila.
Potrivit art. 662 alin. 2 Noul cod procedura civila, creanța certă este „aceea a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu”.
În art. 662 alin. 3 Noul cod procedura civila se prevede ca o „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși titlul executoriu sau când acesta contine elementele care permit stabilirea lui”.
În ceea ce privește debitul principal, acesta este datorat de către debitor, având în vedere raporturile contractuale dintre părți, astfel ca in cauza este îndeplinită si condiția unei creanțe exigibile, termenul de plata fiind împlinit.
Analizand creanta reclamantei, se constata ca aceasta indeplineste conditiile impuse de dispozitiile legale mentionate mai sus, avand o creanta certa, lichida si exigibila fata de parat.
Astfel, potrivit art.11 din contractul nr. 6327/085/11.05.2007, factura emisă pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitată în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură.
Mai mult decât atât, având în vedere că pârâtul a fost citat cu mențiunea „personal la interogatoriu” pentru termenul de judecată din 10.02.2015 (fila 34), și față de faptul că pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței în vederea administrării acestei probe, se va da aplicabilitate prev. art. 358 N.C.P.C. în sensul că se va socoti această împrejurare ca o mărturisire deplină în folosul aceluia care a propus interogatoriul, având în vedere și faptul că pârâtul nu a contestat debitul nici prin depunerea întâmpinării după comunicarea cererii (fila 22), nici la primul termen de judecată acordat în cauză.
De asemenea, instanța a amânat pronunțarea 10 zile pentru a-i da pârâtului posibilitatea de a depune concluzii scrise prin care să-și exprime punctul de vedere cu privire la cererea formulată de reclamantă împotriva sa.
Având în vedere că, în cauză, contorul a fost demontat la data de 14.11.2013, conform facturii atașate la dosar (fila 8) – dată până la care s-a furnizat energia electrică către pârât, acestuia îi incumbă obligația de plată a serviciilor prestate și facturate conform contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr.6327/085 încheiat între părți la data de 11.05.2007.
Prin urmare, reținând că reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtului de plată, precum și faptul că nu s-a probat de către pârât executarea acestei obligații, constatând că pârâtul nici nu a contestat debitul, instanța îl va obliga la plata către reclamantă a acestei sume.
Față de considerentele expuse mai sus, având în vedere dispozițiile art.1516 C.civ., instanța va admite cererea reclamantei, urmând a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10.750,39 lei compusă din 10.528,83 lei reprezentând contravaloare energie electrică și 221,56 lei reprezentând contravaloare taxe servicii.
În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă, față de soluția pronunțată în cauză, respectiv admiterea in intregime a cererii, instanța va obliga pârâtul si la plata către reclamantă a sumei de 643 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamantul S.C. E. E. S.A., cu sediul în municipiul C., .. 89A, județul C., în contradictoriu cu pârâtul V. C. cu domiciliul în municipiul Tulcea, .. 86, județul Tulcea.
Obligă pârâta la plata sumei de 10.750,39 lei compusă din 10.528,83 lei reprezentând contravaloare energie electrică și 221,56 lei reprezentând contravaloare taxe servicii.
Obligă pârâtul către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 643 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. M. G. G. I. P.
Red./tehnored. jud. L.M.G./4 ex./18.03.2015
Gref. gip/..03.2015
G.P. 03 Martie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 501/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2458/2015. Judecătoria... → |
|---|
