Pretenţii. Sentința nr. 482/2015. Judecătoria TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 482/2015 pronunțată de Judecătoria TULCEA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 482/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TULCEA
SECTIA CIVILA SI PENALA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 482
Ședința publică din 18.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. N.
GREFIER: M. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamantele U. A. TERITORIALĂ C. – prin primar, și C. L. C., ambele cu sediul în ., în contradictoriu cu pârâtul E. T., cu domiciliul în C., ., județul C..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 11.02.2015, susținerile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23.06.2014 sub nr._ U. A. Teritorială C. și C. L. C. au formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtul E. T., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei totale de 8.196 lei reprezentând contravaloare redevență și majorări de întârziere datorate în baza contractului de concesiune nr. 59/23.10.2012, respectiv suma de 4.662 lei redevență pentru perioada 2007-2013 și suma de 3.534 lei majorări de întârziere.
În motivarea în fapt a acțiunii, s-a arătat, în esență, că între C. L. C. și pârât a fost încheiat contractul de concesiune nr. 59/23.10.2012 prin care se instituia un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 1001,29 mp situat în ., ., pentru realizarea unei construcții cu destinația de pensiune/casă de vacanță, iar pârâtul nu și-a îndeplinit în întregime obligațiile asumate, acumulând un debit total în cuantumul precizat în acțiune.
A mai susținut reclamanta că până în anul 2012 obligațiile de plată rezultate din redevențe erau supuse procedurii codului fiscal, fiind emise somații de plată și titluri executorii încă din anul 2009.
În drept au fost invocate prevederile art. 1516, art. 1522 și art. 1166 din Codul civil, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 4 - 11).
Cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât reclamantele sunt instituții publice, iar obiectul acțiunii vizează venituri publice.
Pârâtul E. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. A. Teritorială C., excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes pentru pretențiile aferente perioadei 2007 - 2011, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul a precizat că opune reclamantelor excepția de neexecutare a contractului, constând în omisiunea de a identifica și preda terenul ce a făcut obiectul convenției părților.
În probațiune, instanța a încuviințat potrivit art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între C. L. al comunei C. și pârâtul E. T. s-a încheiat contractului de concesiune nr. 59/23.10.2012, având ca obiect dreptul concesionarului de a folosi terenul în suprafață de 1001,29 mp situat în ., ., pentru realizarea unei construcții cu destinația de pensiune/casă de vacanță.
Prețul concesiunii a fost stabilit la art. 7 – 9 din contract, iar potrivit art. 12 pentru neîndeplinirea obligației de plată sau plata cu întârziere, reclamanta avea dreptul de a percepe majorări de întârziere. Totodată, potrivit art. 14 lit. b, pârâtul avea obligația de a achita la termenele prevăzute în contract cuantumul integral al fiecărei tranșe din prețul concesiunii.
Din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a prețului concesiunii, iar din acest motiv, prin Hotărârea Consiliului L. C. nr. 37/16.04.2014 s-a dispus rezilierea contractului.
În perioada 2007 – 2011 reclamanta a emis pe numele pârâtului somații și titluri executorii potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în considerarea faptului că până la sfârșitul anului 2011 sumele provenite din redevențe erau considerate creanțe fiscale. Valoare totală a sumelor pentru care s-au emis acte de executare silită în materie fiscală este de 6368 lei, din care 3330 lei redevență și 3036 majorări de întârziere (filele nr. 40 - 48).
În drept, potrivit art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. A. Teritorială C., invocată de pârât, aceasta va fi respinsă ca nefondată.
Instanța reține că într-adevăr reclamanta nu a fost parte în contractul de concesiune, dar legitimitatea calității sale procesuale derivă din prevederile art. 21 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit cărora „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.
În privința excepției lipsei de interes a reclamantelor, invocată de pârât, instanța constată că pentru suma de 6368 lei, din care 3330 lei redevență și 3036 majorări de întârziere, organele fiscale din cadrul Unității A. Teritoriale C. au emis acte de executare silită pe numele pârâtului E. T. pentru debitele aferente perioadei 2007 - 2011, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală .
Sub acest aspect, instanța are în vedere că una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, potrivit art. 32 alin. 1 lit. d din Codul de procedură civilă, este și justificarea unui interes, respectiv urmărirea unui folos practic de către cel care inițiază acțiunea, iar interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Raportat la împrejurările cauzei, instanța constată că în condițiile existenței unor titluri executorii valabile, emise pe numele pârâtului în conformitate cu prevederile art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reclamanta nu mai justifică nici un interes pentru obținerea unei hotărâri judecătorești pentru aceleași sume.
Titlurile executorii emise și depuse în copie la dosar sunt valabile, nu există dovada anulării sau contestării acestora, fiind emise și somații pe numele celui în cauză, iar reclamanta le poate pune în executare pentru recuperarea sumelor datorate.
Ca atare, va fi admisă excepția lipsei de interes invocată de pârât și va fi respinsă cererea reclamantei în privința debitului în cuantum de 6368 lei, ca fiind lipsită de interes.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța constată că argumentele aduse de pârât în susținerea acesteia sunt neîntemeiate, în condițiile în care, chiar dacă a trecut un termen mai mare de 3 ani de la data scadenței obligațiilor de plată aferente perioadei 2007 – 2011, în acest interval au fost emise acte de executare silită în materie fiscală pe numele pârâtului, care potrivit art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 au întrerupt cursul prescripției.
Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de concesiune nr. 59/23.10.2012, iar pârâtul nu a făcut dovada plății prețului concesiunii, fiind îndeplinite astfel condițiile răspunderii civile contractuale potrivit art. 1350 din Codul civil, în sensul că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Instanța reține că pârâtul nu a făcut dovada afirmațiilor sale referitoare la neexecutarea contractului de către reclamantă, fiind decăzut din dreptul de a mai propune probe, prin încheierea de ședință din data de 2.10.2014.
Pe de altă parte, este avută în vedere și poziția procesuală a pârâtului, care deși legal citat nu s-a prezentat la chemarea la interogatoriu, urmând a se da eficiență prevederilor art. 358 din Codul de procedură civilă, conform cărora dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă.
Pe cale de consecință, va fi admisă în parte acțiunea, urmând a fi obligat pârâtul la plata sumei de 1830 lei către reclamante, din care 1332 lei reprezentând redevență datorată în baza contractului de concesiune nr. 59/23.10.2002 pentru perioada 2012 - 2013 și 498 lei majorări de întârziere aferente debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei U. A. Teritorială C., invocată de pârât, ca nefondată.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, ca nefondată.
Admite excepția lipsei de interes a reclamantelor, invocată de pârât, în privința debitului în cuantum de 6368 lei, aferent perioadei 2007 - 2011.
Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantele U. A. TERITORIALĂ C. – prin primar, și C. L. C., ambele cu sediul în ., în contradictoriu cu pârâtul E. T., cu domiciliul în C., ., județul C..
Obligă pârâtul la plata sumei de 1830 lei către reclamante, din care 1332 lei reprezentând redevență datorată în baza contractului de concesiune nr. 59/23.10.2002 și 498 lei majorări de întârziere.
Respinge cererea reclamantelor în privința obligării pârâtului la plata sumei de 6368 lei, ca fiind lipsită de interes.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Tulcea.
Pronunțată astăzi 18.02.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
G. N. M. N.
Red.tehnored.jud. G.N./ 19.03.2015
Grefier M.N./4ex
. + pârât
Primit azi, 06.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 469/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 467/2015.... → |
|---|
