Plângere contravenţională. Sentința nr. 170/2016. Judecătoria TURDA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2016 pronunțată de Judecătoria TURDA la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 170/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDTUR:2016:001._
ROMÂNIA
JUDECATORIA T.
Operator de date cu caracter personal nr. 3186
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 170/2016
Ședința publică din 21.01.2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – U. F. B.
GREFIER – B. A.-M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. A., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA -CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE INFORMATICĂ, având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.08.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei în ordinea de pe lista de ședință, se constată lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare, în ordinea listei de ședință, se constată din nou lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 12.01.2016 s-a comunicat răspuns la adresa emisă de către instanță potrivit rezoluției din data de 15.12.2015.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să procedeze la judecarea prezentei cauze, constatând că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
În temeiul art. 258 alin. 1 C.pr.civ, instanța încuviințează pentru părți probele cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 C.pr.civ.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 02 septembrie 2015 sub nr._, petentul S. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.08.2015.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că nu are calitatea de proprietar al autoturismului, deoarece la data de 13.08.2014 l-a înstrăinat către numitul M. I. Ș., petentul neavând nicio vină pentru amenda aplicată, în cuantum de 250 lei. S-a arătat că, atunci când se încheie un proces verbal, agentul constatator este obligat să strângă probe atât în defavoarea contravenientului, cât și în favoarea lui.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei (fila 5).
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând: proces verbal (fila 5), act de identitate (fila 6), contract de vânzare (fila 7).
La data de 02.10.2015 intimata C.N.A.D.N.R. S.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 14-15), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent, și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției.
Intimata a precizat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei. Din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale, purtând totodată mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul MTI nr. 769/2010.
În probațiune, au fost anexate: dovada comunicării procesului verbal (filele 16, 17), autorizație de control (fila 18), planșe foto (filele 19-20).
Prin Sentința civilă nr. 836/04.11.2015, Judecătoria S. a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei T..
La termenul de judecată din data de 21.01.2016, instanța, în baza art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.08.2015, încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 250 lei, reținându-se că, la data de 10.04.2015, ora 16:24, pe DN 1 km 370 + 200 m, în localitatea S., vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 și sancționată potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, chiar dacă procesul-verbal nu cuprinde constatările personale ale agentului constatator, totuși, intimata a reușit să facă dovada săvârșirii contravenției de către petent, în schimb, acesta nu a reușit să facă dovadă contrară.
Astfel, instanța constată că intimata a demonstrat săvârșirea contravenției prin depunerea unei planșe foto (f. 20) din care rezultă faptul că, la data de 10.04.2015, ora 16:24, pe DN 1 km 370 + 200 m, în localitatea S., vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Cât privește apărarea petentului potrivit căreia, la data de 13.08.2014 a înstrăinat autovehiculul către numitul M. I. Ș., instanța constată faptul că acest aspect nu este de natură să înlăture răspunderea sa contravențională pentru circulația pe drumurile naționale în lipsa rovinietei autovehiculului.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002, ”Începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz”. De asemenea, potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, iar potrivit art. 8 alin. 5 din același act normativ, utilizatorilor li se pot aplica amenzi contravenționale atât pe rețeaua de drumuri naționale din România, cât și în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, la ieșirea din România.
Din aceste prevederi legale se desprinde concluzia, că, în cazul săvârșirii contravenției de a circula fără a deține rovinietă valabilă, răspunderea contravențională aparține utilizatorului vehiculului, termenul de ”utilizatori” fiind definit de către art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. ca fiind ”persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”. Din această definiție, rezultă faptul că legiuitorul român a instituit o răspundere obiectivă pentru fapta de natură contravențională prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, care aparține persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare care are în proprietate sau care poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, indiferent de persoana care a condus autovehiculul.
Or, astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă, contravenientul a fost identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, astfel încât, în mod corect, a fost reținută în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002. În același sens, la data de 24 noiembrie 2015 a fost depus la dosarul cauzei un răspuns emis de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere Înmatriculare a Vehiculelor (fila 5 dosar T.), potrivit căruia, chiar și în prezent, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ figurează pe numele petentului.
Chiar dacă radierea autovehiculului de pe numele petentului și înscrierea pe numele cumpărătorului nu era în sarcina petentului, totuși, acesta avea posibilitatea formulării unei acțiuni civile pentru obligarea cumpărătorului de a radia/înmatricula autovehiculul, astfel încât, pasivitatea petentului a condus la lipsa publicității privind noul proprietar al autovehiculului și reținerea contravenției în sarcina persoanei care încă figura în certificatul de înmatriculare. Însă, cu toate că răspunderea contravențională nu poate fi înlăturată, fiind una obiectivă, petentul, având în vedere starea de fapt existentă, va avea posibilitatea să formuleze o acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva celor responsabili pentru a recupera prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea la timp a obligațiilor de a efectua mențiunile cu privire la transferul dreptului de proprietate.
Cu privire la individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că, potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă prevăzută în anexa nr. 2 din O.G. nr. 15/2002, respectiv suma de 250 lei.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. A., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/10.08.2015, încheiat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, ca neîntemeiată.
Având în vedere prevederile art. 453 Cod procedură civilă, potrivit căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul S. A., cu domiciliul în comuna Săndulești, ., jud. Cluj, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, CUI_, J40/552/15.01.2004, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/10.08.2015.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile la Tribunalul Cluj, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria T..
Pronunțată în ședință publică la data de 21.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. F. B. B. A.-M.
Red./Teh.red. UFB./5 ex./ 24.02.2016
Listat BAM. 25.02.2016/ 5 ex.
..02.2016
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 260/2016.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 44/2016. Judecătoria TURDA → |
|---|
