Plângere contravenţională. Sentința nr. 1053/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1053/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1053/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1053
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: S. V. N., judecător
Grefier: G. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent V. O. D. domiciliat în Poarta Sălajului, nr. 9, județul S. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S. având ca obiect plângere contravențională la OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, verificându-și competența în conformitate cu art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă constată că e competentă conform art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 să soluționeze prezenta cauză.
Petentul susține plângerea formulată, arată că este adevărat că a parcurs cei 10-15 m pentru a intra în parcare, dar aceasta pentru a nu parcurge o distanță mai mare, însă avea vizibilitate și nu a pus în pericol circulația. Solicită în probațiune administrarea probei testimoniale cu doi martori care se aflau la acel moment în autovehicul.
Instanța respinge cererea privind administrarea probei testimoniale ca nefiind utilă, cele ce se dorește a fi dovedite rezultând din planșele existente la dosarul cauzei.
Petentul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
În baza art. 258 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca fiind întrunite condițiile de la art. 255 alin 1 Cod procedură civilă, fiind utile pertinente soluționării cauzei.
În baza art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și în baza art. 392 Cod procedură civilă declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal de contravenție și a sancțiunii complementare. Arată că permisul de conducere îi este necesar motivat de faptul că face naveta de la Poarta Sălajului, fiind angajat la Electrogrup.
În baza art. 394 Cod procedură civilă instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 22.01.2015 petentul V. O. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 13.01.2015 cu consecința înlăturării sancțiunilor aplicate, iar în subsidiar a solicitat înlăturarea sancțiunii complementare.
În motivare, petentul în esență a arătat că a circulat o porțiune de drum pe contrasens întrucât exact in locul unde era permis virajul la stânga era o porțiune unde se depozitase zăpada ca urmare a degajării carosabilului, drept urmare pentru a intra în curtea societății al cărei angajat este s-a deplasat 10-15 m pe contrasens, iar manevra a fost efectuată în depline condiții de siguranță.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La cerere s-a atașat procesul verbal contestat, carte de identitate, dovadă achitare amendă.
Prin întâmpinarea depusă prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 02.03.2015 (fila 17), intimatul I.P.J. S. a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu motivarea că situația de fapt a fost corect reținută, iar din punct de vedere al legalității întocmirii procesului-verbal, nu există niciuna din cauzele ce înlătură caracterul contravențional al faptei sau vreunul din motivele de nulitate prevăzute expres de O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie.
A mai continuat intimatul că la data de 13.01.2015, orele 15,23 petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . Z., in zona Vidalis-Electrogrup si a intrat pe sensul opus de mers pe o distanta de aprox.25m, intrând in curtea ., iar fapta fost constatată în mod direct de agent.
În continuare se face referire la jurisprudența Curții Europene în materie.
S-au anexat la întâmpinare în copie procesul verbal contestat, raportul agentului constatator.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat cele afirmate în cuprinsul plângerii introductive, precizând totodată ca a fost nevoit să efectueze acea manevră datorită imposibilității de a traversa prin loc permis, iar la momentul efectuării a luat toate măsurile de siguranță.
Instanța este competentă conform art.32, alin.2 din O.G. nr.2/2001, locul săvârșirii faptei fiind mun. Z., iar plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, respectiv la data de 22.01.2015 față de 13.01.2015 - data întocmirii și înmânării procesului-verbal.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri și imagini foto și față de faptul că petentul nu contestă fapta imputată proba testimonială solicitată de petent a fost respinsă ca neutilă
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 13.01.2015, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I.P.J. S., procesul verbal . nr._ prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 585 lei, iar ca măsură complementară i s-a reținut permisul de conducere pentru fapta sancționată de art. 101 alin 3 lit. d din OUG 195/2002.
Agentul a reținut că la data menționată, orele 15,23 petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . Z., in zona Vidalis-Electrogrup si a intrat pe sensul opus de mers pe o distanta de aprox. 25m, intrând in curtea ..
Conform art. 101 alin 3 lit. d din OUG 195/2002 circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor in care se efectuează regulamentar manevra de depășire, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a III-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile.
Procesul-verbal a fost semnat de către persoana sancționată, iar la rubrica obiecțiuni a consemnat ” nu am .”.
În drept, potrivit art.34 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței
Analizând cu precădere legalitatea, se constată că au fost respectate dispozițiile art.15-20 din același act normativ, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate prevăzute de art.17, ce pot fi constatate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia, în cuprinsul procesului-verbal s-a reținut în mod corect și complet situația de fapt, fiind întocmit prin constatarea nemijlocită a faptei de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor ce îi revin potrivit competenței legale, așa cum rezultă din raportul de la fila 20.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, contrar afirmațiilor petentului procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate, veridicitate și legalitate, având forță probantă prin el însuși, așa cum a statuat și Curtea Europeană în cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011). Astfel s-a statuat că amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzației în materie penală se includ în sfera acuzației în materie penală. Această calificare impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenție, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valență absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. Așadar,Curtea nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei si prezumția de legalitate si validitate a procesului-verbal de contravenție.
Totodată instanța constată că petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica obiecțiuni s-a consemnat ”nu sunt”, iar în fața instanței în cursul cercetării judecătorești a recunoscut fapta și a solicitat doar înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile motivat de faptul că face naveta, iar la efectuarea manevrei a avut în vedere faptul că nu exista posibilitatea producerii unui eveniment rutier.
Astfel instanța constată că temeinicia actului de sancționare a fost confirmată în cursul dezbaterilor prin documentația depusă și probatoriul administrat nemijlocit, petentul a săvârșit fapta reținută în procesul verbal atacat.
Cu privire la sancțiunea principalăaplicată, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat in mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului .
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce: Instanța reține că o interpretare gramaticală a art. 100 alin.3 lit. d din OUG nr. 195/2002 conduce la concluzia că, în dreptul român, suspendarea dreptului de a conduce se aplică în mod automat și absolut, cu titlu de sancțiune complementară, oricărei persoane care nu respectă regulile privind circulația pe sens opus, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare nici unul dintre criteriile de individualizare prevăzute expres de art. 5 alin. 5 și alin. 6 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
O astfel de interpretare a dispozițiilor art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, nu poate fi reținută din moment ce art. 5 alin. 5 și alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, prevede că: sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite; sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. Textele legale menționate impun respectarea principiului proporționalității și stabilesc că proporționalitatea se evaluează prin raportare la natura și gravitatea faptei contravenționale. Deoarece alin. 5 nu face distincție după cum sancțiunea este principală sau complementară, reiese că aplicare proporțională trebuie să vizeze ambele categorii de sancțiuni. Obligația aplicării proporționale a sancțiunii, în funcție de natura și gravitatea faptei contravenționale, incumbă atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizată cu o plângere contravențională, cu distincția că, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de judecată are competența de a analiza legalitatea procesului verbal de contravenție contestat din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva proporționalității sancțiunii.
Totodată potrivit jurisprudenței CEDO în materie contravențională, în cauza Malige c. Franței, s-a statuat că deși în dreptul intern (în speță, cel francez) sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce se încadrează în dreptul administrativ, ea are totuși caracter penal în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție,. Or, Curtea a decis că, în condițiile existenței umane actuale, dreptul de a conduce este foarte util vieții de zi cu zi, precum și vieții profesionale, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, aceasta dobândește totodată și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale. Aplicând aceste principii la dreptul intern, instanța constată că atâta timp cât sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, a fortiori se impune individualizarea acestei sancțiuni, excluzându-se o aplicare automată a sancțiunii.
Față de aceste considerente, instanța va proceda la individualizarea sancțiunii complementare aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție contestat. În acest sens, este de remarcat că aprecierea gravității faptei contravenționale trebuie să se realizeze în funcție de circumstanțele reale și personale în care aceasta a fost săvârșită. În operațiunea de individualizare a sancțiunii, instanța va avea în vedere contextul în care s-a săvârșit fapta, petentul s-a deplasat pe contrasens pe o distanță scurtă pentru a intra în curtea societății al cărei angajat este, atitudinea sinceră a petentului, care s-a prezentat în fața instanței, și a recunoscut fapta, însă a invocat împrejurări atenuante arătând că a fost nevoit să efectueze manevra.
Așadar, în prezenta cauză, instanța reține că pericolul social al faptei este unul crescut, deoarece norma incriminatoare în sine privește o problemă sensibilă, respectiv respectarea regimului privind depășirea, riscul încălcării acestei reguli fiind punerea în pericol a integrității și vieții persoanelor prin producerea de accidente, trebuie însă ținut cont și de împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, așa cum s-a arătat mai sus.
Astfel, instanța apreciază că raportat la circumstanțele personale ale petentului și la gravitatea faptei apreciată în concret, pedeapsa principală a amenzii este suficientă pentru sancționarea și prevenirea încălcării normelor Codului Rutier de către contravenient, iar pedeapsa complementară aplicată, respectiv reținerea permisului de conducere pentru o perioadă de 60 de zile este excesivă.
Ținând cont de aceste circumstanțe reale și personale, în temeiul art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune înlăturarea sancțiunii complementare a dreptului de a conduce.
In acest sens, instanța are în vedere și prevederile art. 53 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului drepturilor si libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, și o atare măsură trebuie să fie proporționala cu situația care a determinat-o.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de, petentul V. O. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului S., va înlătura sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice și va menține celelalte dispoziții din procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulata de petentul V. O. D., CNP_ domiciliat in Poarta Sălajului. nr.9, jud. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. cu sediul în Z., .. 14, jud. S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 13.01.2015.
Înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile aplicată prin procesul verbal mai sus indicat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
Președinte, Grefier,
S. V. N. G. S.
Red. S.V.N./07.05.2015
Dact. S.J.G./07.05.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1055/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 609/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
