Plângere contravenţională. Sentința nr. 1041/2015. Judecătoria ZALĂU

Sentința nr. 1041/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1041/2015

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ZALAU

JUDETUL S.

Dosar nr._ Nr. operator 2519

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1041

Ședința publică din data de 23 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M.-D. L.

GREFIER: R.-I. P.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind plângerea contravențională formulată de către petentul P. E. A., cu domiciliul în Z., .. 3, . A, etaj 2, . împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 19.12.2014 de către agenții constatatori din cadrul intimatei I. De Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect plângere contravențională la Legea 171/2010.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că mersul dezbaterilor si concluziile pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2015, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre.

JUDECĂTORIA

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.7042 din data de 29.12.2014, petentul P. E. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.12.2014 întocmit de intimat.

În motivare, petentul a arătat că, la data de 19.12.2014 a fost oprit de organele de poliție solicitându-i-se actele autovehiculului și actele prevăzute de lege să le aibă asupra sa, menționând că nu avea avizul de însoțire în regim special dar a avut avizul de însoțire primară care să justifice proveniența mărfii, solicitând totodată permisiunea agentului constatator de a suna la sediul firmei pentru a fi adus avizul de însoțire secundar emis și completat, răspunsul fiind unul negativ pe un ton respingător și vulgar. În continuare, petentul a precizat că, în momentul opririi avizul de transport era completat din momentul încărcării mărfii, aspect ce se poate constata și pe ora generării codului unic de înregistrare în programul Wood Tracking, iar pomii de C. aveau bătuți pe fiecare în parte dispozitivul dreptunghiular indicative BN 0026 aplicat de organele competente de unde au fost achiziționați.

În drept, cererea nu a fost motivată.

În probațiune s-a depus în copie: procesul-verbal de contravenție, Acord de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, avizul de însoțire primar emis la 28.11.2014, avizul de însoțire primar emis la 03.12.2014, avize de însoțire secundare din 19.12.2014, carte de identitate petent (f.6-12).

Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și a arătat că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit, agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. 2/2001. Aceasta a mai arătat că, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că face întotdeauna dovada până la proba contrară, iar petentul din prezenta cauză nu poate face dovada contrară stării de fapt reținute.

În drept, au fost invocate prevederile: O.G. 2/2001 și prevederile Legii 171/2010.

În probațiune, intimatul a depus la dosar, raport agent constatator proces-verbal de dare în custodie, declarație petent.

Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar de către părți.

Analizând actele dosarului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 19.12.2014, petentul P. E. A. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.19 pct.1 lit. b din Legea 171/2010, reținându-se în sarcina sa faptul că în data de 19.12.2014, ora 10.00, mun.Z. . condus autoturismul cu nr.de înmatriculare_ transportând cantitatea de 20 bucăți pomi de C. fără documente de proveniență sau alte documente care să ateste proveniența pomilor.

Procesul verbal de contravenție a fost semnat de contravenient fără obiecțiuni, însușindu-ți conținutul acestuia și consemnându-se că recunoaște fapta.

Potrivit art.19 alin.1 lit.b din Legea 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice: „ Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte: transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.”

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 19.12.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat instanța arată următoarele:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat într-o cauză recentă (I. P. C. României, cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) faptul că amenda aplicată în temeiul O.U.G. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera „ acuzației în materie penală”, scopul pur punitiv al amenzii aplicate precum și caracterul general al normei de incriminare, adresată tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice, fiind elementele determinante care au permis Curții să aprecieze că, într-o astfel de cauză, sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale, prevăzute de art.6 din Convenție.

Curtea a analizat în cuprinsul acestei decizii modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Astfel, în analiza proporționalității între aplicarea celor două prezumții trebuie să se țină seama, pe de-o parte de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare.

Consecintele calificarii faptei imputate petentului de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penală, sunt acelea ca petentul se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.

Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de față constată că legiuitorul european a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absolută, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesivă și nejustificată, orientare jurisprudentiala dovedita prin decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei).

Prin urmare, Curtea statuează că instituirea unor prezumtii care opereaza împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.

A conferi forta probanta unui înscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" în sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav functionarea autoritatilor statului, facând extrem de dificilă sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.

Or, în ceea ce priveste forta probanta atribuită de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeană a mentionat în mod constant ca administrarea probelor este supusa în primul rând regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura în ansamblul său, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo împotriva Italiei ori Saidi împotriva Frantei).

Transpunând aceste principii în speță, instanța observă că intimatul își sustine acuzarea prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat care a fost semnat fără obiecțiuni de petent în momentul întocmirii acestuia, consemnându-se că recunoaște fapta constatată, iar din conținutul declarației olografe semnate de petent la aceeași dată în fața organelor de poliție, se relevă faptul că acesta a transportat un număr de 20 de pomi de C. pentru care nu a avut documente de proveniență de însoțire (f.26). Această declarație vine în contradicție cu susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal contestat, în sensul că ar fi avut completat avizul secundar de însoțire a mărfii la sediul firmei, susțineri care, dacă ar fi fost conforme cu realitatea, ar fi trebuit consemnate fie în procesul verbal de contravenție, fie în declarația scrisă și semnată de petent la aceeași dată și care nu a fost contestată de acesta (avizele de însoțire primare și secundare prezentate ulterior în fața instanței emise la date diferite făcând referire fiecare la un alt număr de pomi de C. și nefiind concludente pentru stabilirea cu certitudine a provenienței pentru pomii transportați la data constatării faptei), instanța concluzionând astfel că petiționarul nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul aflat în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.

Ca atare, în raport de probatoriul administrat, instanta apreciaza ca în mod temeinic s-a retinut în sarcina petentului savârsirea contraventiei prev. de art.19 lit.b din Legea nr.171/2010.

În speță, petentul nu a făcut dovada unei stări de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de către legiuitor la incriminarea faptei contravenționale săvârșite și de asemenea, din probatoriul existent la dosar nu reiese faptul că petentul s-ar fi aflat la data săvârșirii contravenției într-o împrejurare deosebită sau că ar exista anumite circumstanțe personale care să ducă la concluzia necesității înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.

Principiul proporționalității cuprins în alin.5 și 6 din art.5 din O.G. nr. 2/2001, își are originea în dispozițiile art.53 din Constituție, care permit limitarea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu situația care a determinat-o. Orice sancțiune contravențională implică restrângerea unor drepturi sau libertăți, astfel încât stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporțională cu fapta comisă de contravenient.

Proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. În cauza dedusă judecății sancțiunea amenzii contravenționale reprezintă minimul amenzii contravenționale, iar din probatoriul administrat nu se pot desprinde aspecte legate de starea de fapt sau de persoana contravenientului care să indice un grad mai redus de periculozitate socială decât cel avut în vedere de legiuitor la stabilirea sancțiunii și față de care instanța să poată aprecia că sancțiunea minimului amenzii contravenționale ar fi disproporționată față de gravitatea concretă a faptei săvârșite.

Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art.34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentul P. E. A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.12.2014 și va menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. E. A., cu domiciliul în Z., .. 3, . A, etaj 2, . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., cu sediul în Z., .. 14, județul S.,împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 19.12.2014 întocmit de intimat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare

Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M.-D. L. R.-I. P.

Red.M.D.L./23.04.2015

Dact.R.I.P./29.04.2015/4ex/.> Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1041/2015. Judecătoria ZALĂU