Plângere contravenţională. Sentința nr. 1655/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1655/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1655/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1655
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D.-A. C.
GREFIER: G. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta D. L., cu domiciliul în mun. Z., .. 47, județul S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S.- SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Z., .. 14, județul S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 pv CP_/17.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta petentului, av. H. A., în substituirea av. Demjen A. lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată faptul că s-a depus la dosar cazierul auto al petentului, f. 41.
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului.
Reprezentanta petentului estimează durata cercetării procesului la primul termen.
În baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la primul termen de judecată.
Reprezentanta petentului arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța în baza art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, planșele foto și înregistrarea faptei contravenționale cu mijloace tehnice, apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară închisă faza cercetării procesului și acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Reprezentanta petentului, av. H. A. solicită admiterea plângerii și pe cale de consecință anularea procesului-verbal ca neîntemeiat întrucât nu corespunde cu realitatea faptică. Petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa întrucât la momentul la care pietonul s-a angajat în traversarea străzii, petentul se afla deja în traversarea respectivei treceri pentru pietoni. În înregistrarea pe suport magnetic a faptei contravenționale imaginile nu sunt foarte clare. În subsidiar, în cazul în care instanța va constata că fapta există, solicită admiterea în parte a plângerii contravenționale și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea principală a avertismentului precum și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Ca argument, apreciază că fapta nu prezintă pericol social.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Z. la data de 30.03.2015 sub nr._, petentul D. L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S. să dispună anularea procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 17.03.2015 ca fiind netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât la momentul la care pietonul s-a angajat în traversarea străzii A. Ș. pe trecerea pentru pietoni, petentul se afla deja în traversarea respectivei treceri, aflându-se într-o imposibilitate obiectivă de a acorda prioritatea de trecere instituită în favoarea pietonilor.
În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, petentul a precizat că sancțiunea avertismentului era proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise, iar agentul constatator nu trebuie să facă din aplicarea amenzii un scop în sine, ci trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social raportat la dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, OUG nr.195/2002 și art.194 și următoarele și art 411 alin.2 din Codul de procedură civilă.
S-a solicitat proba cu înscrisuri și depunerea de către intimată a înregistrării faptei cu mijloace tehnice.
Petentul a depus la dosarul cauzei împuternicire avocațială(f.8), copia cărții sale de identitate(f.10) și copia procesului verbal contestat(f.9).
Plângerea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și a fost introdusă în termenul legal.
Intimatul a formulat la data de 13.05.2013 întâmpinare (f.20-21), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat, precum și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În susținerea poziției sale, intimatul a învederat cǎ procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și 17 din O.G.2/2001. De asemenea, s-a mai arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că se opune administrării probei cu martorii care nu pot fi audiați potrivit dispozițiilor legale invocate, precum și a altor probe cu caracter extrajudiciar.
Totodată s-a mai invocat prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal, în sensul că acesta face dovada până la proba contrarie, iar fiindcă petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată iar procesul verbal este temeinic și legal încheiat.
În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 alin.2 din C.pr. civ., O.U.G. 195/2002, R.A.O.U.G. 195/2002 și O.G. nr.2/2001.
S-au depus la dosarul cauzei de către intimat, buletin de verificare metrologică nr._ din 23.04.2014(f.25), raportul agentului constatator(f.24), atestat operator ,,Autovision” nr.14 din 10.01.2013(f.26) copie a procesului verbal atacat(f.22,30), copia cărții de identitate a petentului(f.23), planșe foto(f.27-29) și înregistrarea faptei cu mijloace tehnice(f.31).
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
S-a mai depus de către intimat la dosarul cauzei, la solicitarea instanței, cazierul auto al petentului(f.41).
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu planșele foto, precum și proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 17.03.2015 (f.30), petentul D. L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art. 100 alin. (3) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ acesta din urmǎ a condus, în ziua de 17.03.2015, ora 16.30, pe . Z., imobil 16, autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare SJ-_, iar la trecerea de pietoni semnalizată prin indicatoare rutiere și marcată nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului, fiind înregistrat cu aparatul radar ROM 422 montat pe auto cu nr. MAI_.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri, proba cu planșele foto și proba care se desprinde din înregistrarea faptei cu mijloace tehnice depusă la dosarul cauzei, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul ar fi acordat prioritate de trecere persoanelor care s-au angajat în traversarea regulamentară a carosabilului prin loc marcat și semnalizat corespunzător la data, ora și locul indicate în procesul-verbal.
Instanța consideră neîntemeiată susținerea petentului potrivit căreia, în momentul angajării sale în traversare trecerea de pietoni era liberă, această susținere fiind contrazisă de ansamblul probelor administrate în cauza dedusă judecății.
Petentul era obligat să conducă preventiv pentru a putea evita orice pericol și nu își poate invoca propria culpă pentru a se exonera de la îndeplinirea obligațiilor.
Relativ la împrejurarea că fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală. Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ, însoțitǎ de sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată de 30 de zile, prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentului ori cǎ acesta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat care se coroboreză cu celelalte probe administrate în cauză. În cauzǎ nu s-a putut demonstra cǎ situația de fapt reținutǎ în actul de constatare ar fi diferitǎ de cea realǎ.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de neacordare a priorității persoanelor angajate în traversarea regulamentară a carosabilului prin loc marcat și semnalizat corespunzător pentru viața și integritatea fizică a persoanelor, precum și de datele care reies din cazierul auto al petentului care denotă dezinteresul petentului pentru normele care reglementează circulația pe drumurile publice, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată, iar cuantumul acesteia este proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei comise.
În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30 de zile, instanța apreciază că nu se impune măsura înlăturării acesteia raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: „Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.” Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …”. În cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să îi confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestei sancțiuni, prevăzut de art 96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce un autovehicul pe o perioadă de 30 de zile este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent și justificată aplicarea acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de aceiași natură. Mai mult, petentul a fost sancționat în mai multe rânduri pentru încălcări ale normelor rutiere, iar aceste sancțiuni nu au fost suficiente pentru a-l determina să adopte o conduită de respectare a acestora.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul D. L., cu domiciliul în Z., ..47, jud.S., cu sediul procesual ales în Mun. Z., ..30, ., împotriva procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 17.03.2015 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., ..14, CUI_, jud. S..
Menține în întregime procesul verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Z..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 29.06.2015.
Președinte, Grefier,
D.-A. C. GAROFIȚA S.
Red.D.A.C/13.07.2015
Dact.S.G/13.07.2015/4 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 1635/2015. Judecătoria ZALĂU | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1659/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
