Plângere contravenţională. Sentința nr. 657/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 657/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 657/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 657/2015
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier A. B. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe petentul . cu sediul în Z., .. 39/d, județ S. în contradictoriu cu intimatul I. T. De munca Salaj cu sediul în Z., .. 85, J. S., având ca obiect plângere contravetionala L 53/2003.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind legal îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 03 martie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta . a contestat, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ S., procesul-verbal de contravenție . nr._/04.07.2014, și, în subsidiar, înlocuirea sancțiuni amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, s-a arătat că numita S. C. a fost angajata petentei până la data de 23.05.2014 și că, la data controlului, se afla la punctul de lucru al acesteia pentru a prelua stocul de marfă din magazin, întrucât numita P. K., angajata de atunci, urma să intre în pensie, iar numita S. C. să îi ia locul. De asemenea, la data controlului, 03.07.2014, S. C. a semnat contractul individual de muncă, doar că aceste nu fusese înregistrat la intimată. Având în vedere cuantumul mare al amenzii și pericolul social redus al faptei, se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, a fost depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (f. 4-13).
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei.
În cauză, a fost formulată întâmpinare, prin care intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, susținând în esență că procesul-verbal fost încheiat cu respectarea condițiilor de legalitate, iar situația de fapt a fost în mod corect reținută.
La întâmpinare, au fost atașate urm. înscrisuri: proces-verbal de control, fișe de identificare, evidență salariați.
La termenul din 3 martie 2015, instanța a administrat proba testimonială și proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rămânând în pronunțare.
Analizând și coroborând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/04.07.2014, încheiat de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 rep.
În cuprinsul procesului-verbal susmenționat s-a reținut faptul că petenta a primit-o la muncă pe numita S. C., fără a-i fi încheiat, în formă scrisă și în limba română, un contract individual de muncă, conform prevederilor art. 16 alin.1 din Legea 53/2003 rep.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prev. de art. 31, alin. 1 din OG 2/2001.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr.2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.
Analizând temeinicia procesului-verbal, instanța reține că starea de fapt consemnată este conformă cu realitatea.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 Cod pr. civ, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Astfel, din procesul-verbal de control nr. 3605 din 04.07.2014 (f. 6-7), coroborat cu fișa de identificare depusă la dosar (f. 37) rezultă faptul că, în data de 03.07.2014, agenții constatatori ai intimatei au găsit-o la punctul de lucru al petentei pe numita S. C., care a declarat că desfășoară activitate la această societate începând din anul 2012, timpul de lucru fiind de 8 ore pe zi, iar remunerația netă de 680 de lei pe lună.
Din consultarea bazei de date a intimatului a reieșit că într-adevăr numita S. C. a avut încheiat contract individual de muncă cu în cadrul societății petente, începând cu data declarată în fișa de identificare, dar, totodată, a reieșit că acest raport contractual de muncă a încetat în data de 23.05.2014.
Petenta a prezentat în fața intimatului contractul de muncă pentru numita S. C. (f. 10-12), având data începerii activității 04.07.2014, susținând că acesta a fost semnat la data de 3 iulie 2014, data controlului, dar că nu a fost transmis spre înregistrare în registrul general de evidență a salariaților.
Audiată în fața instanței, martora S. C. a arătat că, în declarația pe proprie răspundere dată în fața agenților constatatori ITM, a menționat timpul de lucru de 8 ore pe zi și salariul net de 680 de lei, întrucât a crezut că inspectorii ITM o întreabă în legătură cu contractul de muncă avut din anul 2012 până în luna mai a anului 2014. De asemenea, martora a mai declarat că înainte cu două zile de data controlului, 03.07.2014, a mai prestat activitate la punctul de lucru al petentei, dat fiind că angajata de atunci, numita P. K., nu s-a putut prezenta din cauza unor probleme personale, iar martora a vrut să-și ajute fostul angajator, pentru ca acesta să nu fie nevoit a închide magazinul în zilele respective. Totodată, martora a menționat că nu a convenit cu administratorul societății petente asupra vreunei plăți pentru activitatea prestată și că urma să fie angajată de acesta la o altă societate de-a sa.
Din declarația martorei P. K., instanța reține că aceasta nu era la punctul de lucru al petentei la data controlului, încetând raporturile contractuale cu societatea petentă cu o zi sau două înainte de data respectivă, 3 iulie 2014.
În speță, instanța reține din ansamblul probatoriu că numita S. C. a prestat activitate pentru societatea petentă atât în ziua controlului, 3 iulie 2014, cât și cu două zile înainte de această dată, fără a avea încheiat contract individual de muncă, ca urmare a faptului că angajata de atunci, numita P. K., și-a încetat relațiile contractuale de muncă cu petenta, iar numita S. C. a dorit să-și ajute fostul angajator pentru ca acesta să nu fie nevoit a închide magazinul în zilele respective din cauza lipsei de personal.
Instanța reține o . inadvertențe între susținerile petentei și probele administrate în cauză.
Astfel, deși a arătat în cuprinsul plângerii contravenționale că numita S. C. s-a aflat la data controlului la punctul de lucru al petentei doar pentru a prelua stocul de marfă din magazin de la numita P. K., iar nu pentru a presta activitate, cu toate acestea, din declarația martorelor a reieșit că, de fapt, înainte cu două zile de control s-a realizat această predare-primire a bunurilor din magazin, și că, de atunci și până la data controlului, martora S. C. a muncit în folosul societății petente.
Totodată, cu privire la contractul individual de muncă încheiat la data de 3 iulie 2014 între petentă și martora S. C., instanța constată în mod irefutabil că a fost întocmit pro causa, ulterior controlului inspectorilor ITM, aspect care reiese din declarația martorei S., care a menționat că administratorul societății petente urma să o angajeze la o altă societate administrată de acesta, iar nu la societatea petentă, și confirmat de dispoziția de repartizare nr. 1259/04.07.2014, care precizează că numita S. C. se repartizează la unitatea S. A., cu Cod fiscal diferit de cel al societății petente, deci în mod clar o altă societatea decât petenta ..
Cât privește înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Observând împrejurările săvârșirii faptei, instanța reține că, pe de o parte, fapta petentei prezintă un grad ridicat de pericol social, apreciat de legiuitor prin instituirea unor limite ridicate ale amenzii contravenționale și, pe de altă parte, implicațiile desfășurării activității fără forme legale prezintă o deosebită importanță. Astfel, angajatul nu beneficiază de asigurare de sănătate, fiind suspus riscurilor de accidentare la locul de muncă, nu beneficiază de protecție socială în caz de disponibilizare, perioada lucrată nu constituie vechime în muncă, angajatul fiind astfel prejudiciat în obținerea și exercitarea drepturilor care decurg din calitatea de salariat. Raportat la aceste considerente, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate, în cuantum de 10.000 lei, a fost în mod legal și just individualizată, și cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petentă.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea contravențională de petenta ., cu sediul în Z., .. 39/D, jud. S., J_, în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ S., cu sediul în Z., .. 85, jud. S., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. A. B. M.
Red. A.M.P../18.03.2015
Dact. A.B.M./19.03.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 641/2015. Judecătoria ZALĂU | Pretenţii. Sentința nr. 679/2015. Judecătoria ZALĂU → |
|---|
