Plângere contravenţională. Sentința nr. 1658/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1658/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 1658/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
..
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1658
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D.-A. C.
GREFIER: G. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul T. A. I., cu domiciliul în mun. Câmpia Turzii, .. 61, .. 13, județul Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în mun. Z., .. 14A, județul S., având ca obiect plângere contravențională Declinat de la Judecătoria Jibou_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze.
În baza art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la primul termen de judecată.
Respinge excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de intimat prin întâmpinare.
Instanța în baza art. 255 alin. 1 și art. 258 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, planșele foto și înregistrarea faptei contravenționale cu mijloace tehnice, apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin plângerea înregistratǎ pe rolul Judecătoriei Jibou la data de 16.12.2014 sub nr._, petentul T. A. I. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., să dispună în principal anularea procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 25.11.2014 de cǎtre intimat, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, cǎ datorită modului în care a fost redactat procesul verbal nu se poate descifra fapta reținută în sarcina sa și temeiul de drept, ceea ce atrage nulitatea procesului verbal potrivit art.17 din OG nr.2/2001.
Petentul a mai învederat instanței că procesul verbal este nelegal întocmit și în situația în care fapta este sumar prezentată și cu atât mai mult când ea nu poate fi descifrată, petentul aflându-se în imposibilitatea de a face dovada contrară, iar instanța nu poate realiza un control eficient și real al legalității și temeiniciei procesului verbal.
Petentul a mai precizat că potrivit art.19 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul nu este de față la întocmirea procesului-verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor va preciza motivele care au dus la încheierea procesului verbal în acest mod. În speță, procesul verbal a fost încheiat la sediul agentului constatator, la o data ulterioară constatării faptei, fără să fie semnat de vreun martor și fără să se menționeze motivele pentru care a fost încheiat în lipsa unui martor.
De asemenea, s-a mai adăugat că procesul verbal este și netemeinic, întrucât nu se face dovada celor menționate în cuprinsul său.
În subsidiar, raportat la dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, petentul a menționat că amenda aplicată este disproporționată în raport de fapta care i se impută.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și a fost introdusă în termen legal.
S-au depus la dosarul cauzei o copie a procesului verbal contestat(f.7), o copie a cărții de identitate a petentului(f.11) și dovada achitării a jumătate din minimul amenzii(f.10).
Intimatul a formulat la data de 04.02.2015 întâmpinare (f.18-19) și a invocat excepția tardivității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale, intimatul a învederat cǎ procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și 17 din O.G.2/2001. De asemenea, s-a mai arătat că agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și că se opune administrării probei cu martorii care nu pot fi audiați potrivit dispozițiilor legale invocate, precum și a altor probe cu caracter extrajudiciar.
Totodată s-a mai invocat prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal, în sensul că acesta face dovada până la proba contrarie, iar fiindcă petentul nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin actul de constatare și sancționare a contravenției, măsura aplicată de agentul constatator este întemeiată iar procesul verbal este temeinic și legal încheiat.
În drept s-a întemeiat pe dispozițiile art. 205 alin.2 din C.pr. civ., O.U.G. 195/2002, R.A.O.U.G. 195/2002 și O.G. nr.2/2001.
S-au depus la dosarul cauzei de către intimat atestat operator ,,Autovision” nr.8 din 10.01.2013(f.21), buletin de verificare metrologică nr._ din 23.04.2014(f.22), dovada achitării sumei de 405 lei de către petent(f.25), o copie a procesului verbal contestat și dovada comunicării(f.33), raportul agentului constatator(f.26), planșe foto(f.27-28), adrese(f.29-31), înregistrarea faptei pe Cd(f.34).
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare(f.41-42) prin care a solicitat respingerea excepției tardivității invocate de intimată, întrucât a formulat plângerea în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal și a arătat că din probele depuse de intimat nu rezultă că acesta acesta a comis fapta reținută, întrucât pe întreg traseul parcurs de la Cluj la Z. a respectat întocmai regulile de circulație.
Petentul a mai menționat că în procesul verbal nu s-a stabilit cu exactitate locul săvârșirii contravenției, astfel că ar fi putut fi foarte bine surprins în afara localității.
Prin Sentința civilă nr.219 din 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Z..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. sub nr._ la data de 28 mai 2015.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat atât pentru petent, cât și pentru intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba cu planșele foto și proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice.
Analizând actele și lucrǎrile dosarului, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum rezultǎ din cuprinsul procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 25.11.2014 (f.33), petentul T. A. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 900 lei și 6 puncte de penalizare, pentru sǎvârșirea faptei prevǎzute de art.108 alin. 1 lit d din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în actul de constatare cǎ, în data de 30.09.2014, ora 09.43, aceasta din urmǎ a condus auto marca cu nr. de înmatriculare_, pe DE 81, în localitatea Zimbor, km 50+100m, fiind înregistrat de aparatul radar omologat ROM 422 montat pe auto MAI_ cu viteza de 92 km/h.
Analizând cu prioritate excepția tardivității, instanța reține că procesul verbal i-a fost comunicat petentului la data de 28.11.2014, așa cum reiese din confirmarea de primire(f.33).Ultima zi de depunere a plângerii s-a împlinit în ziua de 14.12.2014 care este o zi nelucrătoare, astfel că termenul s-a prelungit până în data de 15.12.2014. Așa cum rezultă din ștampila aplicată pe plic(f.13), petentul a depus plângerea la poșta la data de 15.12.2014, astfel că instanța constată că plângerea a fost depusă în termenul legal.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate.
Instanța observă că s-au relevat în cuprinsul procesului verbal elemente concrete suficiente care sǎ poatǎ individualiza contravenția sǎvârșitǎ și, totodată, s-a indicat de cǎtre agentul constatator textul de lege ce o sancționeazǎ, configurându-se așadar în mod adecvat cadrul în care se desfășoară controlul jurisdicțional ulterior. Pe de altǎ parte, trebuie relevat cǎ actul de constatare face referire la data, ora și locul în care fapta a fost comisǎ, fiind așadar respectate prevederile art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține cǎ fațǎ de proba cu înscrisuri administratǎ în cauzǎ, precum și față de înregistrarea faptei cu mijloace tehnice și cea cu planșele foto, nu existǎ motive rezonabile care sǎ susținǎ ipoteza cǎ situația de fapt, astfel cum a fost consemnatǎ în procesul verbal atacat, ar fi diferitǎ de cea realǎ. Astfel, nu au rezultat elemente concrete care să releve împrejurarea cǎ petentul nu ar fi circulat cu viteza indicată în procesul verbal pe DE 81, în localitatea Zimbor, km 50+100m, la data și ora menționate în procesul verbal. Așadar procesul-verbal se coroborează cu proba cu înregistrarea faptei cu mijloace tehnice omologate, precum și cu planșele foto.
La dosarul cauzei s-au depus de către intimat, documentele care atestă că aparatul radar era omologat și verificat metrologic(f.22) și atestat operator ,,Autovision” nr.8 din 10.01.2013(f.21).
Nu există vreun dubiu în ceea ce privește conformitatea cu realitatea a vitezei cu care a fost surprins petentul, astfel că vor fi înlăturate și aspectele invocate de aceasta care contestă acest fapt.
Procesul verbal este lizibil, iar fapta reținută a fost descrisă corespunzător, astfel că petentul era în măsură să înțeleagă fapta care i se impută și temeiul legal al acesteia, iar instanța este în măsură să exercite controlul jurisdicțional asupra legalității și temeiniciei actului. Chiar dacă nu a fost indicat punctul de la art 108 alin.1 lit.d din O. U. G. nr. 195/2002 în care se încadrează contravenția, fapta a fost descrisă în mod complet, iar petentul nu a făcut dovada unei vătămări.
Contrar alegațiilor petentului, în procesul verbal se face referire la locul exact al comiterii contravenției- DE 81, în localitatea Zimbor, km 50+100m.
În ceea ce privește afirmațiile petentului referitoare la nerespectarea art.19 din OG nr.2/2002, instanța reține că potrivit art.109 alin.3 din O.U.G. nr 195/2002, în cazul în care constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice ,,procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.
În ceea ce privește susținerile petentului potrivit cărora procesul verbal este și netemeinic, întrucât nu se face dovada celor menționate în cuprinsul său, instanța reține că intimatul a produs mai multe probe care demonstrează veridicitatea celor reținute în procesul verbal, iar petentul nu a produs nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale, deși a avut aceasta posibilitate concretă.
Afirmația petentului potrivit căreia pe întreg traseul parcurs de la Cluj la Z. a respectat întocmai regulile de circulație este contrazisă de probele administrate în prezenta cauză.
Susținerile petentului potrivit cărora ar fi putut fi foarte bine surprins în afara localității sunt simple supoziții neprobate de petent, iar din probele administrate în cauză reiese în mod indubitabil că procesul verbal este temeinic încheiat.
Cu privire la împrejurarea că fapta contravențională reținută în procesul verbal contestat este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), instanța observă că în această problemă este necesar a fi avute în vedere criteriile consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ), ce urmează să fie în concret aplicate pentru a decela măsura în care fapta calificată în dreptul intern ca fiind o contravenție reprezintă, în sensul Convenției, o acuzație în materie penală. Din această perspectivă, față de natura și gravitatea faptei reproșate petentului, anume o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, susceptibilă deci a fi reținută în sarcina oricărei persoane ce participă la trafic și ținând seama de împrejurarea cǎ amenda aplicatǎ, însoțitǎ de sancțiunea contravențională complementară, prezintǎ un caracter represiv și punitiv, trebuie concluzionat cǎ toate garanțiile stabilite de art. 6 din CEDO trebuie sǎ primeascǎ aplicare și în cauza de fațǎ, câtǎ vreme instanța este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( în acest sens, cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ).
Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme în alte condiții s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Intimatul a dovedit și prin alte mijloace de probă veridicitatea celor reținute în procesul verbal. Nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petentul a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar. Petentul nu reușit să dovedească faptul că aspectele reținute în procesul verbal și confirmate de celelalte probe administrate în cauză, nu corespund realității.
Prin urmare, fapta reținută în procesul verbal există, a fost săvârșită de petent, îi este imputabilă acestuia și nu există nici o cauză care să înlăture tipicitatea, antijuridicitatea sau vreo cauză de neimputabilitate.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Ținând seama de consecințele pe care le poate determina în trafic fapta de a circula cu o viteză mai mare cu 42 km/h față de viteza legală admisă, care prezintă un grad de pericol ridicat pentru viața și integritatea persoanelor, trebuie considerat că aplicarea amenzii este justificată, iar cuantumul acesteia este proporțional cu gradul de pericol al faptei săvârșite.
În ceea ce privește sancțiunea complementară aplicată, instanța apreciază că nu se impune măsura înlăturării acesteia raportat la următoarele aspecte:
Potrivit art.5 alin.6 din O.G. 2/2001: „ Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.” Iar potrivit art.96 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „ Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege …”. În cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să îi confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii, iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 și rolul acestei sancțiuni, prevăzut de art 96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea complementară este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent și justificată aplicarea acesteia pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte de aceiași natură.
În consecințǎ, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior reliefate, în baza art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulatǎ urmeazǎ a fi respinsǎ ca neîntemeiatǎ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de cǎtre petentul T. A. I., cu domiciliul în Câmpia Turzii, ..61, ., jud.Cluj împotriva procesului verbal ., nr._, încheiat la data de 25.11.2014 de cǎtre intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S., cu sediul în Z., ..14, CUI_, jud. S..
Menține în întregime procesul verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Z..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-A. C. GAROFIȚA S.
Red.D.A.C/13.07.2015
Dact.S.G/13.07.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1564/2015. Judecătoria ZALĂU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1657/2015.... → |
|---|
