Plângere contravenţională. Sentința nr. 2249/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2249/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 2249/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA Z.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2249/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Grefier A. B. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe petentul P. V. cu domiciliul în Z., ., ., . în contradictoriu cu intimatul S. P. POLIȚIA LOCALĂ cu sediul în Z., .. 23/A, județul S., având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002 pv PLZCR nr_.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind legal îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 06 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul P. V. a contestat, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL Z.-S. P. POLIȚIA LOCALĂ, procesul-verbal . nr._/29.04.2015, încheiat de intimat, solicitând anularea sa.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu s-a realizat o descriere completă a faptei în cuprinsul p-v și că, în calitate de angajat al unui operator de transport public de persoane, a oprit într-o stație destinată mijloacelor publice de transport local, care aparține domeniului public al Municipiului Z.. Totodată, petentul a invocat necompetența Poliției locale de a sancționa fapta.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. OG nr. 2/2001.
În probațiune, petentul a depus la dosar înscrisuri (f. 6-8).
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a arătat că descrierea faptei este întocmai făcută, iar petentul nu avea dreptul de a opri în stațiile mijloacelor de transport local, ci doar în cele expres prevăzute în HCL nr. 138/2011.
La întâmpinare s-au anexat înscrisuri și fotografii (f. 16-19).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar la termenul din 6 octombrie 2015 a rămas în pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/29.04.2015, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 195 de lei pentru că a oprit voluntar microbusul cu nr. de înmatriculare B 104 Cen pe . stația mijloacelor de transport public local de persoane, faptă prev. de art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia.
Referitor la motivul privind necompetența Poliției locale de a sancționa fapta, instanța îl va respinge, întrucât are în vedere prevederile art. 128 lit. d ale OUG 195/2002 rep., potrivit cărora autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții: stabilesc reglementări referitoare la regimul de acces și circulație, staționare și parcare pentru diferite categorii de vehicule, cu avizul poliției rutiere și, de asemenea, prevederile art. 7 lit. h ale Legii nr. 155/2010: constata contraventii si aplica sanctiuni pentru incalcarea normelor legale privind oprirea, stationarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, avand dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor stationate neregulamentar.
Cât privește motivul de nulitate privind insuficienta descriere a faptei, instanța reține că descrierea faptei este clară și precisă în procesul-verbal, fapta fiind prezentată suficient sub aspectul elementelor de timp, loc și de obiect, fiind indicate conduita neregulamentară a petentului, anume staționarea voluntară în stația mijloacelor de transport public local de persoane, numele străzii unde a fost comisă fapta, respectiv . SaroMarket, în data de 29 aprilie 2015.
Analizând temeinicia procesului verbal in discuție, instanța constată că starea de fapt reținută in cuprinsul acestuia corespunde realității.
Procesul-verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, întrucât împrejurările comiterii faptei contravenționale reprezintă constatări personale (ex propriis sensibus) ale agentului constatator, până la proba contrară care incumbă petentului. În ceea ce privește sarcina probei, potrivit art. 249 Cod pr. civ, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că, în acest mod, s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, în raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absolută a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt care constituie o limită rezonabilă în aplicarea prezumției.
Din fotografia depusă la dosar de către intimat (f. 19) reiese că petentul a oprit voluntar microbusul cu nr. de înmatriculare B 104 Cen pe . stația mijloacelor de transport public local de persoane. De altfel, acest fapt a fost recunoscut și de către petent, dar nuanțat, în sensul că avea dreptul de a staționa în acel loc în calitate de angajat al unui operator de transport public de persoane.
Cu privire la această aserțiune a petentului, instanța are în vedere că, potrivit art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 92/2007, serviciul de transport public local de persoane prin curse regulate trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții, printre care și aceea ca persoanele transportate să fie îmbarcate sau debarcate în puncte fixe prestabilite, denumite stații sau autogări, după caz, nerespectarea acestor dispoziții constituind contravenție conform art. 45 al. 7 lit. a din același act normativ. Legea nu stabilește modalitatea propriu-zisă de stabilire a stațiilor, competența în acest sens revenind autorităților administrației publice locale, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 92/2007
Prin HCL nr. 209/2012 s-a stabilit că transportul public local de persoane în Z. se efectuează de către . prin HCL nr. 138/2011 au fost stabilite stațiile pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor pentru traseele județene ale unor operatori economici, cum este și societatea al cărei angajat este petentul.
Astfel fiind, la nivelul municipiului Z. s-au emis acte administrative care reglementează problema în discuție, iar petentul este dator să se conformeze, neputând pretinde ca este îndreptățită să procedeze la îmbarcarea sau debarcarea călătorilor în alte stații decât cele prestabilite. Este adevărat că societatea al cărei angajat este petentul are dreptul de a efectua transport public de călători, însă acest transport este unul județean, iar stațiile pe care le poate utiliza în localitate sunt doar cele stabilite de unitatea administrativ teritorială, nu toate stațiile destinate mijloacelor de transport public local de călători.
Așadar, în speță, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și adevăr de care se bucură procesul-verbal de contravenție, astfel că instanța constată că fapta contravențională există și, ca atare, este imputabilă contravenientului.
În raport de concluziile enunțate, instanța va respinge acțiunea petentului ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul P. V., CNP_, cu domiciliul în Z., ., ., jud. S., în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL Z.-S. P. POLIȚIA LOCALĂ, cu sediul în Z., .. 23/A, Jud. S., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
A. M. P. A. B. M.
Red. A.M.P../14.10.2015
Dact. A.B.M./15.10.2015
Ex. 4/2 .>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2246/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2253/2015.... → |
|---|
