Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 268/2015. Judecătoria ZALĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 268/2015 pronunțată de Judecătoria ZALĂU la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 268/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ZALAU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Nr. operator 2519
SENTINTA CIVILĂ NR. 268
Ședința publica din data de 30 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. R. P.
Grefier: M. N.
Pentru astăzi este amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă introdusă de reclamantul A. I., cu domiciliul procesual ales la sediu cabinet individual av. S. Garofița din mun. Z., .. P22, . împotriva pârâtei C. M. I., cu domiciliul în mun. Z., ., jud. S., având ca obiect stabilire program vizită minor.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din 22 ianuarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 4617 din 31.07.2014, reclamantul A. I. a chemat în judecată pârâta C. M. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige să-i permită a avea legături personale cu fiica sa minoră A. A., născută la 23.01.2001, conform unui program care să prevadă un timp suficient la dispoziția reclamantului, la domiciliul acestuia și în alte modalități prevăzute de lege, să-i ofere dreptul de a participa la diferite activități ale minorei, școlare și extrașcolare, dreptul de a lua legătura telefonic cu minora, dreptul de a fi informat cu privire la starea de sănătate a copilului și de a se informa cu privire la orice activitate în legătură cu evoluția și dezvoltarea fizică, psihică și afectivă a minorei. A solicitat totodată reducerea cuantumului pensiei de întreținere și compensarea cu aport în natură, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că nu poate stabili legături personale normale cu fiica sa, începând cu luna septembrie 2013, mama pârâtă interzicându-i să mai locuiască la reclamant, alternativ, așa cum s-a întâmplat până la acel moment, în baza dreptului nelimitat de vizitare a minorei stabilit prin hotărâre judecătorească, dată pe baza înțelegerii părților. De asemenea, a mai avut loc un incident, la data de 10.07.2014, când mama nu i-a permis minorei să petreacă în condiții normale aniversarea zilei de naștere a tatălui reclamant, condiționându-i și limitându-i prezența. Reclamantul consideră că programul de legături personale trebuie stabilit în așa mod încât fiecare părinte să își poată exercita jumătate din timp drepturile și obligațiile pe care le presupune autoritatea părintească. Cu privire la pensia de întreținere, reclamantul consideră că este potrivit ca aceasta să fie acordată preponderent în natură, coroborat cu faptul ca minora să coabiteze mai mult timp cu reclamantul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 35-36 din Legea nr. 272/2004, art. 396-402 Cod civil.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând, în esență, că nu s-a opus păstrării legăturilor dintre tatăl reclamant și fiică, ba dimpotrivă, a susținut aceste relații, iar reclamantul solicită pe cale prezentei acțiuni mai puțin decât ceea ce are în prezent. În privința pensiei pentru copil, pârâta a arătat că nu sunt temeiuri pentru reducerea acesteia, pensia actuală a fost stabilită cu acordul tatălui reclamant, nevoile copilului nu au scăzut, ci dimpotrivă, au devenit mai mari, la fel și veniturile reclamantului debitor.
Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat majorarea pensiei de întreținere, precum și, la rândul său, stabilirea unui program de legături personale între tată și copil.
Reclamantul, prin răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, a solicitat respingerea susținerilor pârâtei, arătând în esență că programul de legături personale între părinte și copil se stabilește de instanță oridecâteori există neînțelegeri între părinți, că acest program pe care îl solicită trebuie stabilit cât mai detaliat, pentru a reliefa dreptul său egal la exercitarea autorității părintești, atât în privința drepturilor, cât și a îndatoririlor, iar pensia de întreținere se acordă cu prioritate în natură, aceasta fiind și preferința legiuitorului, urmând a se avea în vedere și celelalte cheltuieli ale debitorului, spre a nu-i fi afectată propria întreținere.
Autoritatea tutelară de la domiciliul copilului – municipiul Z. a efectuat ancheta psihosocială.
În baza art. 264 cod civil și art. 29 Legea 272/2004, a fost ascultat copilul A., în vârstă de 14 ani, în camera de consiliu, fără prezența părinților sau a altor persoane, potrivit art. 226 Cod procedură civilă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2480 din 08.11.2011 a Judecătoriei Z., definitivă și irevocabilă, reclamantul și pârâta au divorțat prin acord și s-a luat act de înțelegerea lor cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor față de copilul lor minor A. A., născut la 23.01.2001:autoritatea părintească se exercită în comun, locuința copilului a fost stabilită la mamă, tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 500 lei lunar și, în beneficiul tatălui reclamant, s-a recunoscut un drept nelimitat de vizitare a minorei.
Conform art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
După separarea părinților, ei au pus în practică înțelegerea cu privire la exercitarea autorității părintești în comun și în mod egal prin lăsarea copilului la locuința fiecărui părinte în mod alternativ, câte o lună sau chiar două, părintele la care copilul nu locuia luându-l pentru găzduire la fiecare sfârșit de săptămână. Tot astfel, contribuția pentru creșterea și educarea copilului se împărțea între cei doi părinți în mod egal, în natură.
Situația s-a schimbat în luna septembrie 2013, la începutul anului școlar, când mama pârâtă, la care copilului îi fusese stabilită locuința, s-a opus continuării în acest mod a relațiilor părinților cu minora. Însăși minora a solicitat acest lucru, după cum a și declarat expres în fața instanței, fiindu-i perturbat serios programul zilnic de activități. Tot de la acel moment, minora rămânând să locuiască cu mama, păstrând însă legăturile cu tatăl său, pârâta a reținut pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului.
Într-adevăr, reține și instanța, un astfel de program stabilit de părinți de comun acord devenise neconcordant cu nevoile copilului, în total dezacord cu interesul superior al acestuia, din cauza instabilității locative pe care o presupunea, a deselor mutări de la o locuință la alta, copilul ajungând la o vârstă fizică și școlară la care confortul psihic era deosebit de important pentru buna sa dezvoltare personală.
Tot aici, este de precizat că mama pârâtă nu a interzis niciodată, ci dimpotrivă, a susținut cu tărie și a subliniat importanța menținerii legăturilor minorei cu tatăl său, însă fără a fi afectat interesul copilului. A declarat aceasta minora A. A., martora propusă de pârâtă, G. M. L., apropiată a familiei, care a asistat la fapte petrecute în locuința mamei și minorei, și chiar reclamantul și martora propusă de acesta, P. C. A., actuala sa parteneră, nu au relevat fapte precise din care să rezulte contrariul, ci doar au făcut speculații, bazate pe simple prezumții care nu au putere de crezare.
Este de luat în seamă, de asemenea, conduita minorei, care, pentru vârsta ei, și-a exprimat cu convingere propriile păreri, așa cum a făcut-o și în fața judecătorului, insistând a fi luate în seamă la luarea deciziilor părinților în ceea ce o privește.
Așa a fost și cu ocazia aniversării zilei de naștere a tatălui reclamant, mama a îndemnat-o pe minoră să participe, nicidecum nu s-a opus, dar minora a fost cea care a avut rețineri, așa cum ea a afirmat, considerând că nu se adaptează cum se cuvine mediului petrecerii, format numai din adulți. În plus, minora A. a revendicat ca pe viitor să se țină cont și de părerea ei cu privire la modul de petrecere a timpului său liber.
Dreptul conferit de art. 401 Cod civil părintelui divorțat, separat de copil, de a avea legături personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională presupune exercitarea lui neîngrădită, cât timp titularul dreptului nu abuzează de el și nu pune în primejdie interesele primordiale ale minorului.
De aceea, în caz de neînțelegere între părți cu privire la exercitarea acestui drept, instanța de tutelă va soluționa conflictul fixând un program concret de întâlnire între părinte și copil, astfel încât acest program să reflecte cât mai fidel dreptul părintelui de a avea legături personale și contacte directe cu minorul, fără să creeze premisa exercitării abuzive, contrare dreptului concomitent al celuilalt părinte și, mai ales, interesului minorului.
Modalitățile concrete de realizare a relațiilor personale între copii și părinți sunt enumerate cu titlu exemplificativ la art. 18 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, raportându-se la art. 17 alin.1 din același act normativ care consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții săi. Dreptul la relații personale nu este, așadar, numai un drept al părintelui, ci și un drept fundamental al copilului.
Aceste modalități prevăzute de lege sunt: întâlnirile, vizitele la domiciliul copilului, găzduirea pentru perioade determinate de către părintele la care minorul nu locuiește în mod obișnuit, corespondența, alte forme de comunicare și transmitere de informații.
În speță, instanța a reținut mai sus elementele de fapt care au influență determinantă pentru stabilirea programului concret al relațiilor personale dintre copil și tatăl său reclamant. Aplicând această stare de fapt la programul solicitat de fiecare părinte, considerat optim în viziunea sa, comparând acordurile și neînțelegerile dintre aceste programe, având în vedere, peste tot, interesul superior al copilului, instanța a ajuns la următorul conținut al programului de relații personale între copil și părintele la care acesta nu locuiește, respectiv tatăl reclamant: încredințarea copilului spre găzduire tatălui reclamant în primul și al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, începând de vineri, ora 17 până duminică, ora 18; - încredințarea copilului spre găzduire tatălui reclamant o lună în cursul vacanței de vară a fiecărui an, alternativ iulie – august, începând cu luna iulie a acestui an; - încredințarea copilului spre găzduire tatălui reclamant o săptămână în cursul vacanței de iarnă a fiecărui an, alternativ săptămâna de după C. și săptămâna de după Anul Nou, începând în anul 2015 cu săptămâna de după C.; - încredințarea copilului tatălui reclamant pentru petrecerea sărbătorilor religioase, tot în mod alternativ, într-un an Sărbătoarea de C. – 2015, în anul următor Sărbătoarea de Paști.
În acest sens, instanța va admite atât acțiunea tatălui reclamant, cât și cererea reconvențională a mamei pârâte cu privire la legăturile personale cu minora..
Reclamantul mai solicită stabilirea în general a unor drepturi care, ele însele, intră în conținutul autorității părintești, cum ar fi: dreptul de a participa la diferite activități ale minorei, școlare și extrașcolare, dreptul de a lua legătura telefonic cu minora, dreptul de a fi informat cu privire la starea de sănătate a copilului și de a se informa cu privire la orice activitate în legătură cu evoluția și dezvoltarea fizică, psihică și afectivă a minorei. Or, interesul părintelui de a acționa există numai când unul din aceste drepturi îi este lezat în concret, pentru ca instanța să poată interveni în baza art. 486 Cod civil: „Ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie…”
Altfel, este inadmisibil ca instanța să enumere în hotărârea judecătorească toate drepturile conținute în autoritatea părintească, recunoscute părintelui reclamant, în general, fără ca aceste drepturi să poată obțină o realizare concretă.
O mențiune este de făcut în privința legăturilor telefonice cu copilul, care ar putea fi reglementate de instanță după un anumit program: atât tatăl reclamant, cât și minora A., care a dobândit capacitate de exercițiu restrânsă la data de 23.01.2015, au admis că țin legătura telefonică zilnic, discută și se informează reciproc, reluând relațiile normale după starea puțin mai tensionată din vara anului 2014, fără ca mama pârâtă să împiedice în vreun fel acest mod de contact.
Prin urmare, restul capetelor de cerere având ca obiect stabilirea altor modalități de exercitare a autorității părintești este neîntemeiat.
Tot neîntemeiat este capătul de cerere care vizează reducerea cuantumului pensiei de întreținere.
Locuința copilului este la stabilită la mamă. Aportul în natură la întreținerea copilului din partea tatălui nu este suficient, în raport de nevoile curente ale minorei, ci este nevoie de stabilirea unei pensii în bani, pentru suplinirea periodică a acestor nevoi, funcție și de mijloacele de plată ale debitorului. Pe cale reconvențională, mama și minora au cerut majorarea pensiei hotărâte anterior.
La stabilirea anterioară a pensiei s-a avut în vedere acordul părților.
Venitul actual mediu net lunar obținut de debitorul obligației de întreținere este de 2.194,83 lei, pe ultimele 6 luni înainte de introducerea acțiunii.
Nu s-au avut în vedere veniturile obținute cu titlu de drepturi de hrană și de echipare, care au o afectațiune specială pentru destinatarul lor, și de aceea nu pot fi luat în calcul pentru stabilirea pensiei de întreținere, așa cum este înțeles și din Decizia nr. 6/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
Instanța de tutelă poate mări obligația de întreținere, potrivit art. 531 Cod civil, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește.
Așa fiind, ținând seama de limita de o pătrime din venitul din muncă al debitorului, pentru un copil, impusă de art. 529 alin.2 Cod civil, instanța va admite cererea reconvențională a reclamantei și va majora de la 500 lei la 548 lei lunar pensia pe care o datorează minorei tatăl său pârât reconvențional.
Tot astfel, considerând egală culpa procesuală a părților cât privește crearea unui program veritabil de legături personale cu minora, și în interesul acesteia, văzând sumele avansate numai de reclamant pentru plata taxei judiciare de timbru și onorariului avocațial, în baza art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va dispune compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 185 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea introdusă de reclamantul A. I., cu domiciliul procesual ales la sediu cabinet individual av. S. Garofița din mun. Z., .. P22, . împotriva pârâtei C. M. I., cu domiciliul în mun. Z., ., jud. S..
Obligă pârâta să-i permită reclamantului a avea legături personale cu fiica sa minoră A. A., născută la 23.01.2001, în felul următor: - încredințarea copilului spre găzduire tatălui reclamant în primul și al patrulea sfârșit de săptămână din fiecare lună, începând de vineri, ora 17 până duminică, ora 18; - încredințarea copilului spre găzduire tatălui reclamant o lună în cursul vacanței de vară a fiecărui an, alternativ iulie – august, începând cu luna iulie a acestui an; - încredințarea copilului spre găzduire tatălui reclamant o săptămână în cursul vacanței de iarnă a fiecărui an, alternativ săptămâna de după C. și săptămâna de după Anul Nou, începând în anul 2015 cu săptămâna de după C.; - încredințarea copilului tatălui reclamant pentru petrecerea sărbătorilor religioase, tot în mod alternativ, într-un an Sărbătoarea de C. – 2015, în anul următor Sărbătoarea de P.. executorie de drept.
Respinge ca neîntemeiat restul capetelor de cerere, având ca obiect stabilirea altor modalități de exercitare a autorității părintești și reducerea cuantumului pensiei de întreținere.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă
Stabilește programul de legături personale între copilul minor A. A. și tatăl său reclamant-pârât conform soluției date în acțiunea principală.
Majorează de la 500 lei la 548 lei lunar pensia de întreținere stabilită în sarcina reclamantului-pârât și în favoarea fiicei sale minore A. prin Sentința civilă nr. 2480/C din 08.11.2011 a Judecătoriei Z. (dosar nr._ ), începând cu data introducerii cererii, 12.09.2011 și până la majorat. Executorie de drept.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 185 lei, cheltuieli de judecată rămase după compensare.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Z..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. R. P., judecător M. N.
Red.R.C.P.07.04. 2015
Dact.M.N.07.04.2015.4ex.
.>
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 256/2015.... → |
|---|
