Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1220/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1220/2009-
Ședința publică din 06 octombrie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, HG, toți cu domiciliile procedurale alese în ALEȘD, P-ȚA -, nr. 5, Cod poștal -, Județ B, intimații pârâți: CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, Cod poștal -, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, PARCUL, nr. 10, Județ B și TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O - O, PARCUL, nr. 10, Județ B, împotriva sentinței civile nr. 645/LM din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.645/LM din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
A fost admisă excepția prescripției acțiunii pentru drepturile bănești aferente perioadei de 01.07.2004 - 30.03.2005.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, HG, toți cu domiciliul procedural ales în Aleșd, P-ța -, nr. 5, județul B, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ambii cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR și în consecință:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA ȘI TRIBUNALUL BIHOR să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15 % începând cu 31.03.2005 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, reactualizat cu rata inflației la data plății, precum și plata sporului de confidențialitate și pe viitor, în funcție de perioada în care fiecare dintre aceștia și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâților.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor de mai sus.
Au fost respinse restul pretențiilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că acest minister are calitate procesuală pasivă în cauză, are rolul de a elabora proiectul bugetului de stat și deci obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune, în măsura în care acestea au deplină acoperire legală Ministerul Economiei și Finanțelor trebuie sa figureze ca pârât in proces, astfel încât hotărârea sa-i fie opozabilă, urmând să-și îndeplinească obligația de a prevedea in proiectul de buget sumele de bani care se impun pentru plata drepturilor bănești pretinse prin acțiuni.
Chiar dacă nu este parte in raporturile juridice de muncă dintre reclamanți și Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde și garantează pentru plata sporului de confidențialitate către cei îndreptățiți, în virtutea îndatoririi sale de a întocmi proiectul bugetului de stat prin care să prevadă și să aloce resursele financiare necesare achitării respectivelor drepturi salariale, fapt pentru care instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis-o, deoarece acesta nu poate fi citat în calitate de pârât ci in calitate de expert in domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației in materie de nediscriminare.
Cu privire la drepturile bănești solicitate pentru perioada 01.07.2004-30.03.2005, raportat la data introducerii acțiunii respectiv 31.03.2008, instanța a apreciat ca întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru această perioadă invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților în temeiul art. 283 alin.1 litera "c" din Codul muncii care stipulează că "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat astfel încât pe cale de consecință dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada 01.07.2004-30.03.2005.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că:
În primul rând, s-a subliniat că reclamanții se includ în categoria personalului unei unități finanțate de la bugetul de stat, iar raporturile juridice ale acestora sunt guvernate de Codul muncii, conform prevederilor art. 295 alin. 2 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, de confidențialitate, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Îndeplinind o funcție de demnitate publică, reclamanții se află în aceeași situație ca și a personalului din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă recunoscându-i-se dreptul corelativ salarial pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.
La fel ca și personalul din unitățile bugetare, reclamanții sunt parte a unui raport juridic de muncă guvernat de codul muncii, ei se supun obligației de confidențialitate, o atare obligație găsindu-și reglementarea în Codul muncii în textul art. 26 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În situația în care în sarcina reclamanților a fost instituită obligația de confidențialitate, dreptul corelativ al acesteia rezidă în contraprestația salarială, iar în ipoteza nerecunoașterii unui atare drept ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală și respectiv dreptul la salariu pentru munca prestată, reglementate de art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, iar în speță nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea reclamanților de la acordarea beneficiului pecuniar solicitat, câtă vreme criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același, el reprezentând efectul obligației de confidențialitate impuse de lege pentru toate persoanele, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Reclamanților le-a fost refuzat sporul de confidențialitate, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestuia ci sub motivul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu, conform art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Reclamanții sunt îndreptățiți inclusiv la actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, având în vedere prevederile art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii. De asemenea, și potrivit practicii judiciare în materie, cererea reclamanților de actualizare a creanței conform indicelui de inflație apare ca fiind admisibilă.
Cât privește cererea îndreptată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta a fost găsită de instanță ca fiind întemeiată dat fiind că potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 și a proiectului legii de rectificare bugetară, în lipsa rectificării bugetului sumele necesare Ministerul Justiției, aflându-se în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor pretinse de părțile reclamante.
S-a precizat faptul că suma pe care reclamanții ar fi trebuit să o încaseze ca parte a veniturilor lunare reprezintă "un bun" în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, discriminarea constă în tratarea în manieră diferită, fără justificări obiective și rezonabile, a persoanelor aflate în situații comparabile astfel încât respingerea acțiunii reclamanților în condițiile în care drepturile au fost recunoscute deja altor persoane aflate în situații similare, prin hotărâri irevocabile, reprezintă o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului combinat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.
În temeiul art.8 din Decretul nr.92/1976 instanța a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la sporul de confidențialitate.
Față de cele arătate instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu 31.03.2005 și până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, reactualizat cu rata inflației la data plății, precum si plata sporului de confidențialitate și pe viitor, în funcție de perioada în care fiecare dintre aceștia și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâților, pentru evitarea unor procese similare ulterioare cu același obiect, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiției și Libertăților sumele necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților, în considerarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002 pentru Ministerul Economiei și Finanțelor în special a celor privind pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare bugetară.
Instanța a respins cererea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, reținându-se lipsa calității procesuale pasive a acestuia, reclamanții neavând raporturi de muncă cu acest pârât.
S-a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului se arată că Ministerul Finanțelor Publice nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții care sunt angajați ai Ministerului Justiției, astfel că se impune a se reține lipsa sa de calitate procesuală pasivă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen a declarat recurs și Ministerul Justiției, solicitând casarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus plata unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării magistraților (OUG 27/2006) instanța depășind în acest fel limitele puterii judecătorești.
Se invocă apoi, lipsa calității procesuale pasive a recurentei, apreciindu-se că cererea reclamanților are ca obiect obligația de a da, respectiv obligarea pârâților la repararea pagubelor cauzate prin discriminare, însă conform dispozițiilor legale, Ministerul Justiției nu are nici o atribuție în acest sens.
Pe fondul cauzei se mai arată că drepturile recunoscute în favoarea reclamanților exced cadrului legal stabilit prin OG137/2000, în speță nefiind vorba de discriminare în sensul actului normativ mai sus evocat.
Mai mult, îndatorirea de confidențialitate este una ce este specifică profesiei de magistrat ori personal auxiliar, iar situația acestora nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici ori salariaților din alte instituții publice pentru care există reglementări speciale și exprese în materie.
Ca excepție, doar în cazul judecătorilor de la secțiile penale ar putea exista o astfel de obligație, însă raportat numai la actele cu caracter secret prevăzute de lege.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de Ministrul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B este nefondat.
Sub aspectul calității procesuale pasive a acestuia, în mod corect reținut instanța de fond că potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice este cel care coordonează acțiunile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, inclusiv proiectele legilor de rectificare bugetară, în lipsa cărora nu se pot asigura sumele necesare Ministerului Justiției pentru plata drepturilor pretinse de reclamanți.
Problema în discuție și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a practicii judiciare neunitare constante la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr.46 din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite -, a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Este adevărat că prin deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale anumite articole din OG. nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar al muncii, dispoziții care au caracter prioritar față de dreptul intern și anume prevederile Directivei Consiliului nr. 200/43/CE/19 iulie 2000 privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului nr.2000/78/CE/2 decembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea legalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. Totodată, art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Acordarea sporului de confidențialitate doar pentru anumite categorii de personal ar genera o situație discriminatorie și raportat la art. 1 din Protocolul nr.12 adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile.
Faptul că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu prevăd acordarea acestui spor, nu înseamnă că aceștia nu au dreptul la despăgubiri conform art. 27 alin.1 din OG. 137/2000, despăgubiri ce trebuie stabilite nu prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează și acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubiri care trebuie să aibă un caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat și recursul declarat de Ministrul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, și în nume propriu, și de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, HG, toți cu domiciliile procedurale alese în ALEȘD, P-ȚA -, nr. 5, Cod poștal -, Județ B, intimații pârâți: CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, Cod poștal -, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, PARCUL, nr. 10, Județ B și TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O - O, PARCUL, nr. 10, Județ B, împotriva sentinței civile nr. 645 din 09 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /16.10.2009
Jud.fond. -
Dact./16.10.2009
Ex.2
24 com./
recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5, STR. -, nr. 17, Cod poștal -,- intimații reclamanți:
4.
,10. ,
11.,
12.,
13.,
14.,
15.,
16.,
17.,
18.,
19. HG,
20.,
21. toți cu domiciliile procedurale alese în ALEȘD, P-ȚA -, nr. 5, Cod poștal -, Județ B,
- intimații pârâți:
22. CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B cu sediul în B, sector 1, nr. 1-3, Cod poștal -,
23. CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, PARCUL, nr. 10, Județ B
24. TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O - O, PARCUL, nr. 10, Județ
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Bocșe Elena
