Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1347/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1347
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta COMUNA - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 641/C din 17.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că la prima strigare au lipsit părțile, instanța dispune lăsarea cauzei pentru a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședință publică, au lipsit părțile.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă prin cererea de recurs de către recurenta - pârâtă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 641/C/2004, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul - cel M al Administrației Publice Locale N, cu sediul în mun. PN, -, jud. N în numele și pentru salariații, și, în contradictoriu cu pârâta Comuna și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească membrilor de sindicat menționați mai sus drepturile salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza al fiecăruia actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective, începând cu data de 19.12.2005, la zi și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare în cadrul Primăriei.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2005 - 18.12.2005 și respinge astfel acțiunea pentru acest interval de timp.
Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere.
In motivarea sentinței instanța de fond a arătat că:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- reclamantul Sindicatul "- cel M" al angajaților din Administrația Publică Locală N în numele și pentru funcționarii publici precum și personalul contractual-membri de sindicat în contradictoriu cu pârâta comuna a solicitat acordarea și plata următoarelor drepturi bănești, pentru perioadele arătate mai jos, actualizate în raport de rata inflației calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective:
1.SPORUL DE STABILITATE ȘI DE, în procent
de 20% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
2. SPORUL DE, în procent de 15% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
3. SPORUL DE NEUROPSIHICĂ ȘI DE, de 10% din salariul de bază brut al funcționarilor publici și personalului contractual, calculat și plătit începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective
4. SUMELE DE BANI reprezentând contravaloarea TICHETELOR DE, începând cu luna octombrie 2005 și a TICHETELOR CADOU, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 193/2006, 26.05.2006, până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective
5. INDEMNIZAȚIA DE DISPOZITIV în cuantum de 25% începând cu luna octombrie 2005 până la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Secția Comercială și de contencios Administrativ a Tribunalului Neamț pe rolul căreia a fost înregistrată cauza inițial s-a disjuns cererea pentru personalul contractual-membri de sindicat, și dispunându-se scoaterea de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Neamț.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Civile a Tribunalului Neamț la data de 03.04.2009, sub nr-.
În motivarea cererii reclamanții arată că au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei și nu au beneficiat de drepturile solicitate prin prezenta acțiune, cu toate că acestea au fost solicitate instituției pârâte, prin cerere scrisă, Primăria răspunzând că drepturile solicitate nu pot fi acordate, deoarece în bugetul său nu au fost prevăzute fonduri bănești cu destinațiile respective.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 13 și 14 din nr.OG 10/2007, Legea nr. 544/2001, Ordinul MAI nr. 275/2002 și 496/2003, OUG nr. 1/2009m, OUG nr. 31/2009, art. 8 lit. B din HG nr. 281/1993, Legea nr. 193/2006, nr.HG 1193/2006 și Legea nr. 138/1999.
În dovedire a depus în copie contractele de muncă și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului față de motivele invocate, instanța a reținut următoarele:
În cauza de față a fost invocată din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2005 - 19.12.2005.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2005 - 19.12.2005 instanța urmează aoa dmite și a constata că solicitarea drepturilor de natură salarială anterior datei de 19.12.2005 este prescrisă. Aceasta reținere urmează a fi întemeiată de prevederile art. 283 alin. 1 lit. Codul Muncii care prevede că drepturile salariale pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Astfel drepturile solicitate anterior datei de 19.12.2005 data introducerii acțiunii urmează a fi respinse ca fiind prescrise.
Conform dispozițiilor art. 13 din Legea 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, respectiv din salariul de bază. Dispozițiile Legii 138/1999 se aplică potrivit art. 1 personalului militar și personalului civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Prin reorganizarea guvernamentală din iulie 2003, Ministerul d e Interne s-a comasat cu Ministerul Administrației Publice formându-se un nou minister respectiv, Ministerul Administrației și Internelor.
În baza dispozițiilor art. 9 alin. 4 din OUG 63/2003, MAI a emis Ordinul 496/2003 prin care a completat Ordinul MI 275/2002, introducându-se pct. 9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Astfel se apreciază că această prevedere îi vizează și pe reclamanți pentru perioada în care și-au desfășurat activitatea în cadrul primăriei după data de 19.12.2005, deoarece înlătură discriminarea în privința acordării drepturilor de natură salarială personalului din cadrul aceluiași minister și instituie un tratament egal între salariații acestuia.
Reclamantul a solicitat plata sporului de fidelitate și de stabilitate, în baza art. 17 din OG nr. 10/2007, iar sporul de confidențialitate în baza art.13 din OG nr. 10/2007, a Legii nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, Ordinele MAI nr. 275/2002 și 121/2007, OUG nr. 1/2007 și OUG nr. 31/2009.
Sistemul de salarizare, a personalului contractual din Primării nu prevede în favoarea acestora acordarea unui spor de fidelitate și de stabilitate și nici a celui de confidențialitate.
Aceste două sporuri nu se regăsesc în dispozițiile legale invocate, iar atâta timp cât în lege nu sunt reglementări privind solicitările formulate, nu se poate reține o obligație a instituției pârâtului, de acordare a acestor sporuri,
Sporul de dispozitiv a fost solicitat în temeiul dispozițiilor Ordinului MAI nr. 496/2003 și a Legii nr. 138/1999.
Reclamantul invocă că neacordarea tuturor sporurilor solicitate, inclusiv sporul de dispozitiv ar reprezenta o discriminare în raport cu ceilalți angajați, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 din Constituția României și a altor reglementări interne, care, toate statuează principiul egalității de șanse și tratament, între toți cetățenii.
Nefiind o situație de egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar și o instituție publică cu reglementări legale diferite instanța constată inexistența discriminării în prezenta cauză.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă"Salariații din sectorul bugetar și din cadrul celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator."
În îndeplinirea acestor dispoziții, prin art. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 aprobate prin HG nr. 5/1999, s-a prevăzut că angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite, stabilesc prin contractele colective de muncă numărul salariaților care pot primi lunar tichete de masă, criteriile de selecție a acestora, valoarea nominală a tichetelor și numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie acestea.
Reiese că acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă nu constituie o obligație legală pentru angajator, ci este condiționată pe de o parte de posibilitățile sale financiare, iar pe de altă parte de disponibilitatea sa de a le acorda.
În concret, tichetele de masă se acordă dacă: a) persoana beneficiară este angajată cu contract individual de muncă; b) angajatorul are capacitatea financiară de a suporta contravaloarea tichetelor; c) prin contractul colectiv de muncă s-a convenit asupra acordării acestora.
Pentru ca persoanele în numele căruia s-a acționat în speța de față - ce fac parte din personalul contractual din administrația publică locală salarizat în baza Legii nr. 154/1998 - să fi beneficiat de tichete de masă, trebuia îndeplinită cerința din art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, ce condiționează acordarea lor de prevederea în bugetul local a sumei necesare pentru suportarea contravalorii acestora, care să permită, în urma negocierii cu sindicatul reprezentant, negocierea condițiilor concrete de acordare a tichetelor de masă.
Tot astfel, prevederile art. 1 din Legea nr. 193/2006 și ale pct. 2.3 din Normele de aplicare a acestui act normativ aprobate prin HG nr. 1317/2006, permit instituțiilor din sectorul bugetar să acorde salariaților lor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou, în limita sumei prevăzute în bugetul de venituri de cheltuieli aprobat potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli denumită"Tichete cadou"pentru cheltuieli sociale.
Nici aco rdarea tichetelor cadou nu constituie, așadar, o obligație legală pentru angajatori, ci este condiționată tot de posibilitățile lor financiare și de disponibilitatea lor de a le acorda.
Cum tatutul juridic al personalului contractual din autoritățile publice locale se circumscrie principiului prevederii în lege a drepturilor de natură salarială ce i se cuvine iar în bugetul comunei nu a fost prevăzut un capitol special de cheltuieli având ca destinație suportarea contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou, cererea reclamantului de acordare a acestor tichete pentru membrii săi de sindicat apare ca nefondată.
Având în vedere principiul enunțat mai sus nicisporul de suprasolicitare neuropsihică și de stresnu poate fi acordat persoanelor reprezentate de reclamant cu atât mai mult cu cât temeiul legal invocat - art. 8 lit. b din HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare - prevede că de el poate beneficia personalul de specialitate din unele activități medicale, din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății, personalul medico - sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum și șoferii de pe autosalvări, cel care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstetrică - ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire, din instituțiile care se ocupă de îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor, calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților și îngrijirea bătrânilor, personalul didactic care asigură predarea simultană la două - patru clase de elevi în învățământul primar, care îndrumă practica psihopedagogică și cel care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor, personalul navigant din Centrul de a Personalului din Civilă care execută misiuni de instruire în zbor, personalul de pe navele școală pe perioada cât se află în larg și personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu.
În alin. 3 al art. 8 din HG nr. 281/1993 se prevede că e sporul de până la 15% din salariul de bază poate beneficia și personalul din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat.
De asemenea, alin. 3 al art. 8 din hotărâre prevede că " concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor", condiție ce nu este îndeplinită în cauză deoarece salariații reprezentați de reclamant nu se încadrează în categoriile de personal enumerate mai sus și de aceea nici nu a fost posibilă stabilirea în concret, printr-un act al consiliului local al unității administrativ - teritoriale pârâte avizat de minister, a cuantumului sporului și al condițiilor de acordare a sporului.
Reclamanții fac parte din categoria personalului contractual așa după cum a susținut în petitul acțiunii și așa după cum rezultă și din contractul individual de muncă al reclamantei.
Față de acestea instanța urmează a reține dispozițiile clare ale Legii 188/1999 care statuează la art. 6 că drepturile prevăzute și implicit Legea 188/1999 nu se aplică personalului contractual din primării. Art. 6 ˝ Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii. ˝
Astfel reclamanților i se aplică legislația muncii respectiv Codul Muncii și contractul individual de muncă. Din analiza contractului de muncă individual nu rezultă că petenta ar avea dreptul la drepturile salariale solicitate. Aceasta nu se pot subroga drepturilor prevăzute pentru funcționarii publici, fiecare categorie având reglementări legale distincte.
Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului.
Impotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâtul, prin primar, care a criticat nelegalitatea hotărârii recurate, invocând, în esență, faptul că acordarea sporului de dispozitiv a fost făcută cu depășirea prevederilor legale în materie.
Astfel, a invocat recurentul, indemnizația de dispozitiv se cuvine doar anumitor categorii de personal, expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 138/1999, respectiv personalului din cadrul N, și Ministerul Justiției, care exercită atribuții specifice de pază și ordine publică, situație în care nu se regăsesc și intimații - reclamanți.
A mai invocat recurentul faptul că, deși s-a realizat unificare a Ministerului d e Interne și a Ministerului Administrației, legislația privind salarizarea personalului nu s- unificat sub aspectul funcționarilor publici și personalului contractual angajat în structurile administrației publice locale, în acest moment neexistând o bază legală de extindere a aplicării Ordinului 275/2002, modificat prin Ordinul nr. 496/2003.
Totodată, s-a mai invocat în argumentarea recursului faptul că nu se poate vorbi despre crearea unui tratament discriminatoriu sub aspectul salarizării între personalul cu activitate specifică din ordine și pază din cadrul instituțiilor anteroir menționate și funcționarii publici, personalul contractual, atâta timp cât activitatea este diferită.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Indemnizația de dispozitiv reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 este instituită ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice, ordinii publice și siguranței naționale.
Intimații-reclamanți îndeplinesc funcția de personal contractual în cadrul aparatului propriu al Consiliul Local al com., județul N, și nu al, astfel încât acesta nu poate beneficia de sporul salarial pretins, consiliile locale nefiind subordonate ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative. În acest sun dispozițiile OUG30/2007, privind organizarea și funcționarea, art. 3 alin.1 lit. a pct. 4 care prevăd că acest minister are ca atribuție îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor.
Din analiza prevederilor art. 12 al.1,2, din OUG30/2007 coroborate cu anexa 1 nr.OUG 4,161/2007, consiliile locale și primăriile nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea
De altfel, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, ( Legea administrației publice locale ) prevăd că administrația publică și unitățile administrativ teritoriale funcționează, printre altele, în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar cele ale art. 4 din lege menționează că autonomia locală este administrativă și financiară, aceasta exercitându-se în baza și în limitele prevăzute de lege.
Actele normative invocate de intimații-reclamanți în susținerea acțiunii privind vocația la acordarea sporului de dispozitiv, nu sunt de natură să ateste existența unei norme legale care să stipuleze în favoarea personalului contractual din administrația publică locală acordarea acestui spor.
Astfel,. nr. 496/2003, invocat de reclamanți, face distincție în art. 31.1 între personalul civil ( funcționari publici, personal contractual din, menționat în Legea nr. 138/999) care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. de art. 9.2. și cel exceptat de la plata acestui drept, personal civil din domeniul administrației publice locale, tocmai în scopul de a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate.
Este adevărat că s-a format prin comasarea cu, conform OUG 63/2003, însă, potrivit art. 11 al acestui act normativ ( în baza căruia s-a emis. nr.436/2003) doar anumite instituții din domeniu administrației publice, menționate expres, au trecut în subordinea acestui minister ( prevederi menținute și prin OUG30/2007), printre acestea neregăsindu-se primăriile, consiliile locale și personalul acestora. Pe cale de consecință, actele interne emise în cadrul acestui minister nu puteau fi aplicate personalului contractual din instituțiile care nu se aflau în subordinea sa ( în acest sens art. 11 din OUG nr. 63/2003).
Se reține, totodată, că. 496/2003 a fost emis în baza și în aplicarea OUG 63/2003, care, la art. 9 al.4 prevede că, în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ și individual.
În respectarea principiului ierarhiei actelor normative, ordinul nu putea stabili alte drepturi decât cele expres prevăzute de lege, în speță Legea nr. 138/1999, care nu prevede acordarea sporului de dispozitiv pentru personalul contractul și funcționarii publici din aparatul administrației publice locale.
În contextul anterior arătat, dispozițiile legale invocate în susținerea acțiunii nu asimilează situația intimații-reclamanți cu cea a personalului civil din instituțiile menționate în actul normativ, astfel că, prima instanță a acordat intimaților un drept salarial fără a avea la bază un fundament juridic.
Este de menționat, totodată, faptul că, acțiunea nu poate fi primită nici în considerarea dispozițiile OG nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin reținerea unei situații de discriminare între salariații civili din cadrul și cei din cadrul organelor administrative locale.
Actul normativ invocat nu poate fi reținut, în speță, pentru că, prin deciziile 818-821, 1354/2008, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile acestuia în măsura în care din ele s-ar desprinde înțelesul ca instanțele să anuleze ori să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, nu se poate reține existența unei situații discriminatorii nici în raport de dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, întrucât, jurisprudența în materie aas tatuat constant că tratamentul diferențiat devine discriminator când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauză, nu s-a invocat și nici dovedit că intimanții-reclamanți se află într-o situație comparabilă cu angajații civili din subordinea.()sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă) egală prestată, a elementului generat și pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice acordarea sporului pretins.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța, constatând că argumentarea recursului se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, apreciind că, în speță, prima instanță a acordat reclamanților un drept salarial neprevăzut expres în lege pentru personalul din instituția în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea, în temeiul art. 3121Cod pr. civilă, va admite recursul, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile în ce privește prescripția materială a acțiunii pentru perioada 01.10.2005 - 18.12.2005, precum și cele referitoare la respingerea ca nefondată a celorlalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul COMUNA - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 641/C din 17.07.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 641/C/2009 a Tribunalului Neamț în sensul că respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada 19.12.2005 la zi și pe viitor.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la prescripția materială a acțiunii pentru perioada 01.10.2005 - 18.12.2005, precum și cele referitoare la respingerea ca nefondată a celorlalte capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/6 ex.
2.11.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
