Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 10211/2008. Curtea de Apel Craiova

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 10211

Ședința publică de la 26 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Corneliu Maria

JUDECĂTOR 2: Marian Lungu

JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu

Grefier - -

*******

Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.5189/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul dol jîn dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate D, având ca obiect, drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

La 28 mai 2008, reclamanta s-a adresat Tribunalului Dolj Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cu o cerere de chemare in judecată a pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i achite suma de bani reprezentând prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2006, indexată și actualizată la data plătii.

In fapt a arătat că este salariata pârâtei, cu contract de muncă pe durată nedeterminată și că la intrarea in concediul de odihnă avea dreptul la o primă de vacantă egală cu salariul de bază realizat in luna anterioară, primă de vacantă pe care pârâta nu i-a plătit-

A mai arătat că prima de vacantă este prevăzută expres în art. 54 lit. f din contractul colectiv de muncă și potrivit art. 39 alin 2 lit. c din codul muncii, angajatorul avea obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractul individual de muncă.

A mai invocat prevederile art. 236 alin 4 din codul muncii potrivit cărora contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că, potrivit art. 243 executarea lui este obligatorie pentru părți, precum și prevederile art. 5 și 36 din Legea 435/2006 privind salarizarea personalului din sistemul sanitar veterinar.

La 13.03.2008, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.5189 din 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Doljs -a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a fost salariată a unității pârâte, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și în anii 2001 - 2006, nu a beneficiat de prima de vacanță.

Cererea sa privind obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând prima de vacanță indexată și actualizată la data plătii, pentru perioada 2001 - 2006, este neîntemeiată deoarece nu există prevedere legală sau contractuală care să stabilească acest drept pentru personalul contractual al unităților aparținând

Astfel, contractul colectiv de muncă la nivel de grup, D, nu are nici o mențiune expresă în acest sens.

Pentru anul 2006 nu a fost negociat un alt contract colectiv de muncă și nici nu a fost prelungit cel anterior, astfel că sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național, care de asemenea nu prevede acordarea primei de vacanță.

Abia în contractul colectiv de muncă la nivel de grup, pentru anul 2007 s-a prevăzut în mod expres acordarea primei de vacantă la intrarea în concediul de odihnă egală cu salariul de bază realizat in luna anterioară. așa cum rezultă din art. 54 lit. f, însă acest contract colectiv de muncă nu retroactivează și nu se aplică pentru anii 2001 - 2006.

De asemenea, Legea 435/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului care își desfășoară activitatea în sistemul Sanitar veterinar nu cuprinde nici o mențiune privind prima de vacanță.

Conform art. 5 din această lege " sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi care se stabilesc in funcție de nivelul studiilor, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central și instituții publice desconcentrate, iar potrivit art. 36 din aceeași lege " personalul salarizat potrivit prezentei legi are dreptul in fiecare an calendaristic la concediul de odihnă și la alte concedii, precum și la drepturile aferente acestora, in condițiile stabilite pentru personalul contractual din sectorul bugetar. Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile și administrative după caz, in măsura in care nu contravin legislației specifice."

Sediul materiei in privința salarizării personalului contractul din sectorul bugetar îl constituie Legea 154/1998 cu modificările și completările ulterioare și HG 281/1999, care la rândul lor nu prevăd acordarea primei de vacanță pe anii 2001 - 2006.

Singurul act normativ care prevedea primele de vacanță este Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public, dar această lege nu este aplicabilă reclamantei care are calitate de personal contractual, iar nu de funcționar public.

Ca urmare, instanța a respins cererea ca neîntemeiată.

Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei sentințe, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond admiterea acțiunii.

Critică sentința pentru încălcarea dispozițiilor art.7 din Pactul Internațional privitor la drepturile economice, sociale și culturale ratificate prin Decretul nr.212/1974 care garantează egalitate de tratament și salarizare fără nici o discriminare, precum art.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.4 din Carta Socială Europeană care interzic discriminarea în domeniul exercitării forței de muncă.

Precizează că această discriminare este sancționată și de prevederile art.137/2000 și art.6 CM, care definește faptele de discriminare, modalitatea de tratament diferențiat față de persoane aflate în situații diferite, prin excludere, deosebire, restricții sau preferință.

Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, probele administrate, actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că este nelegală și va fi casată.

Reclamanta și-a fundamentat acțiunea pe prev.art.1-6 din OG nr.137/2000 și ale art.5 și 154 alin.3 CM, cu trimitere la art.14 din și prevederile Directivei CE nr.2000/LC/78, ce reglementează și sancționează tratamentul discriminator în materia salarizării.

Aceasta și-a motivat acțiunea susținând că este salarizată în mod discriminator față de funcționarii publici, cărora prin Legea nr.18/1999 li s-a acordat prima de vacanță, iar personalului contractual nu i-a fost acordată această primă, iar intimata pârâtă prin întâmpinare a invocat lipsa unei prevederi legale care să- includă și personalului contractual dreptul la prima de vacanță.

În această situație, instanța de fond era obligată să introducă în cauză și să solicite punctul de vedere Consiliului Național de Combatere a Discriminării, comunicându-i în acest sens copia acțiunii.

Cum însă instanța de fond a soluționat cauza fără să citeze și să solicite punctul de vedere al CNCD, a soluționat cauza în lipsa acestei autorități, așa încât, sunt aplicabile prev.art.312 pct.5c.pr.civ.și pe acest temei sentința va fi casată, cu trimitere spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.5189/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate D, având ca obiect, drepturi bănești.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

15.12.2008

Red.jud.-

Tehn-.MC/4 ex.

Președinte:Corneliu Maria
Judecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 10211/2008. Curtea de Apel Craiova